Omul nostru vrea sa calatoreasca, asa cum o face an de an, in concediul de vara, prin Europa. Cu masina sa, luata in leasing si cu numere de inmatriculare aferente.
2006.
Anul trecut s-a dus frumos la BCR Leasing (personal, ca la mailuri le era greu sa raspunda iar la telefon si mai si) de s-a ales cu un cearsaf de formulare. Pe care le-a completat si le-a trimis pe fax. "Reveniti dumneavoastra peste doua zile", i s-a spus. A lasat omul nostru sa treaca saptamana si s-a infiintat la BCR Leasing. S-a dus tintit la ghiseul imputerniciri si le-a spus cine este si ce vrea. O, da, i s-a raspuns. Si au inceput sa caute hartia care ii permitea proprietarului unei parti a masinii sa o foloseasca in lumea larga. Si au cautat. Si au cautat. Si incepea sa le para rau. Si le parea rau. Si propuneau sa inceapa iarasi intregul sir de formalitati. Si...
Nu!, le-a spus omul nostru. Eu mi-am luat concediu iar intreaga documentatie imi e la birou - pe unde nu mai vreau sa trec.
Si a cerut un sef. Care a venit, a mai invartit si el niste hartii, a mai chemat cativa oameni iar intr-un final au gasit imputernicirea terminata. Zacea pe biroul alaturat.
One year later. A.k.a. 2007.
Omul nostru trimite, marti, formularele si i se spune sa vina sa le ia in doua zile. Miercuri... joi... Vineri dimineata. Se duce la BCR Leasing. Parcheaza unde apuca. Doar n-are mult a sta. Urca la mezanin, se opreste in fata ghiseului imputerniciri strainatate si spune: Buna dimineata, am venit sa iau documentul pe care l-am solicitat marti, pe numele Omulnostru Esculeanu. Juna de la ghiseu il priveste si il ia precum doamna invatatoare, cu intrebari lungi, cu subiect & predicat: Buna dimineata, draga elevule, ce am avut noi de pregatit pentru astazi? Asadar: Cu ce va pot ajuta? Ati venit dupa o imputernicire? Pentru calaltorie in strainatate? In Turica sau in Uniunea Europeana? Pe ce nume?
Domnita, daca nu va suparati, ghiseul dumneavoastra se ocupa, dupa cum scrie pe el, de imputerniciri strainatate. Asa e? Buuuuuuuuuuuun. Deci nu am venit sa cumpar perdelute pentru luneta. Daca v-am spus la inceput numele, daca dumneavoastra cu imputerniciri va ocupati, la ce bun toata poezia pe care v-au instruit sa mi-o spuneti? Despre time management ati auzit?
Dar vineri dimineata fiind, Omul nostru n-avea nici un chef de disputa, mai ales ca nu era nimeni in coada la ghiseu. Asa ca i-a raspuns domnitei. Care a inceput sa caute. Intr-un dosar. In al doilea. Intr-un prim sertar. Sub birou. In fisetul din spate. Cand ati solicitat-o?, intreaba domnita. Marti, raspunde Omul nostru. Ooooooooo, pai e deja vechi... ofteaza domnita.
Si ia-o de la capat. In fisetul din spate. Dar... dar ia imputernicirea de unde nu-i. Nu ne puteti trimite inca o data documentatia? Ceeeeeeeeeeeeeeeeee? Nu, nu se poate. Am traversat orasul, am modificat programul a patru oameni care ma asteapta sa ma intorc de la BCR Leasing ca se ne continuam treaba, mi-am facut program asa cum institutia dumneavoastra mi-a sugerat, sunt aici, vreau documentul! Am o sugestie: anul trecut se afla pe masa de alaturi. Nu poate fi tot acolo?
Duduia: Stiti, vi-l putem trimite pe fax!
Omul nostru: Nu mi-l puteti trimite pe fax, eu lucrez la o ferma, nu am fax acolo! Si daca nu il gasiti, mergeti la fax si porniti pe traseul documentului sa vedeti unde s-a produs scurtcircuitul!
D: Ce sa caut la fax?
On: Sa intrebati fiecare om prin mana caruia a trecut documentul, poate stie vreunul unde a ajuns sau unde s-a oprit.
D: O secunda, sa intreb o colega...
Si ajunge Omul nostru sa repete intreaga discutie, de data aceasta la telefon, cu colega duduii. Care, desigur, avusese aceeasi placa. Dupa care cere un sef, o persoana care isi poate asuma o responsabilitate in fata clientilor pusi in asemenea situatii.
D: Va rog sa asteptati 10 minute, va facem alta imputernicire.
Zece minute? Pe baza a ce mi-o veti face? Nu aveti nevoie de toate acele formulare completate, cu o sumedenie de date personale? Daca e pe asa, de ce mi le-ati mai trimis marti? Eu nu am la mine decat permisul de sofer? Dar, isi zice Omul nostru, n-ar strica sa vaza ce minuni mai face BCR Leasing.
N-a mai fost nevoie. De la biroul alaturat duduii care se ocupa de imputerniciri stainatate se ridica o alta duduie si - miracol - aduce imputernicirea lui Omulnostru Esculeanu. In dublu exemplar - engleza si romana.
Omul nostru: V-am spus sa cautati si pe biroul alaturat? Asta mi s-a intamplat si anul trecut. Daca nu v-as fi spus... (am ajuns sa vorbesc fix ca bunica, isi spuse Omul nostru!)
Duduia 2: Se mai intampla. De imputerniciri se ocupa cinci oameni!
D-aia n-o fi buna nici poligamia, nu?
2006.
Anul trecut s-a dus frumos la BCR Leasing (personal, ca la mailuri le era greu sa raspunda iar la telefon si mai si) de s-a ales cu un cearsaf de formulare. Pe care le-a completat si le-a trimis pe fax. "Reveniti dumneavoastra peste doua zile", i s-a spus. A lasat omul nostru sa treaca saptamana si s-a infiintat la BCR Leasing. S-a dus tintit la ghiseul imputerniciri si le-a spus cine este si ce vrea. O, da, i s-a raspuns. Si au inceput sa caute hartia care ii permitea proprietarului unei parti a masinii sa o foloseasca in lumea larga. Si au cautat. Si au cautat. Si incepea sa le para rau. Si le parea rau. Si propuneau sa inceapa iarasi intregul sir de formalitati. Si...
Nu!, le-a spus omul nostru. Eu mi-am luat concediu iar intreaga documentatie imi e la birou - pe unde nu mai vreau sa trec.
Si a cerut un sef. Care a venit, a mai invartit si el niste hartii, a mai chemat cativa oameni iar intr-un final au gasit imputernicirea terminata. Zacea pe biroul alaturat.
One year later. A.k.a. 2007.
Omul nostru trimite, marti, formularele si i se spune sa vina sa le ia in doua zile. Miercuri... joi... Vineri dimineata. Se duce la BCR Leasing. Parcheaza unde apuca. Doar n-are mult a sta. Urca la mezanin, se opreste in fata ghiseului imputerniciri strainatate si spune: Buna dimineata, am venit sa iau documentul pe care l-am solicitat marti, pe numele Omulnostru Esculeanu. Juna de la ghiseu il priveste si il ia precum doamna invatatoare, cu intrebari lungi, cu subiect & predicat: Buna dimineata, draga elevule, ce am avut noi de pregatit pentru astazi? Asadar: Cu ce va pot ajuta? Ati venit dupa o imputernicire? Pentru calaltorie in strainatate? In Turica sau in Uniunea Europeana? Pe ce nume?
Domnita, daca nu va suparati, ghiseul dumneavoastra se ocupa, dupa cum scrie pe el, de imputerniciri strainatate. Asa e? Buuuuuuuuuuuun. Deci nu am venit sa cumpar perdelute pentru luneta. Daca v-am spus la inceput numele, daca dumneavoastra cu imputerniciri va ocupati, la ce bun toata poezia pe care v-au instruit sa mi-o spuneti? Despre time management ati auzit?
Dar vineri dimineata fiind, Omul nostru n-avea nici un chef de disputa, mai ales ca nu era nimeni in coada la ghiseu. Asa ca i-a raspuns domnitei. Care a inceput sa caute. Intr-un dosar. In al doilea. Intr-un prim sertar. Sub birou. In fisetul din spate. Cand ati solicitat-o?, intreaba domnita. Marti, raspunde Omul nostru. Ooooooooo, pai e deja vechi... ofteaza domnita.
Si ia-o de la capat. In fisetul din spate. Dar... dar ia imputernicirea de unde nu-i. Nu ne puteti trimite inca o data documentatia? Ceeeeeeeeeeeeeeeeee? Nu, nu se poate. Am traversat orasul, am modificat programul a patru oameni care ma asteapta sa ma intorc de la BCR Leasing ca se ne continuam treaba, mi-am facut program asa cum institutia dumneavoastra mi-a sugerat, sunt aici, vreau documentul! Am o sugestie: anul trecut se afla pe masa de alaturi. Nu poate fi tot acolo?
Duduia: Stiti, vi-l putem trimite pe fax!
Omul nostru: Nu mi-l puteti trimite pe fax, eu lucrez la o ferma, nu am fax acolo! Si daca nu il gasiti, mergeti la fax si porniti pe traseul documentului sa vedeti unde s-a produs scurtcircuitul!
D: Ce sa caut la fax?
On: Sa intrebati fiecare om prin mana caruia a trecut documentul, poate stie vreunul unde a ajuns sau unde s-a oprit.
D: O secunda, sa intreb o colega...
Si ajunge Omul nostru sa repete intreaga discutie, de data aceasta la telefon, cu colega duduii. Care, desigur, avusese aceeasi placa. Dupa care cere un sef, o persoana care isi poate asuma o responsabilitate in fata clientilor pusi in asemenea situatii.
D: Va rog sa asteptati 10 minute, va facem alta imputernicire.
Zece minute? Pe baza a ce mi-o veti face? Nu aveti nevoie de toate acele formulare completate, cu o sumedenie de date personale? Daca e pe asa, de ce mi le-ati mai trimis marti? Eu nu am la mine decat permisul de sofer? Dar, isi zice Omul nostru, n-ar strica sa vaza ce minuni mai face BCR Leasing.
N-a mai fost nevoie. De la biroul alaturat duduii care se ocupa de imputerniciri stainatate se ridica o alta duduie si - miracol - aduce imputernicirea lui Omulnostru Esculeanu. In dublu exemplar - engleza si romana.
Omul nostru: V-am spus sa cautati si pe biroul alaturat? Asta mi s-a intamplat si anul trecut. Daca nu v-as fi spus... (am ajuns sa vorbesc fix ca bunica, isi spuse Omul nostru!)
Duduia 2: Se mai intampla. De imputerniciri se ocupa cinci oameni!
D-aia n-o fi buna nici poligamia, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu