Un Bucureşti care nu este

Mulţumesc pe această cale tuturor istericelor teleMafalde (de la Realitatea TV, via News FM, urmând felurite căi mediatice, inclusiv colega Roxana). Au reuşit să îmi distrugă ultimul somn de vacanţă. Am plecat spre oraş, în această dimineaţă, speriat & stresat; transpiram în ciuda gerului evident ce pătrundea prin crăpătura geamului întredeschis cât să-mi iasă fumul de ţigară.

Contrar, însă, titlurilor alarmiste, am reuşit, fără nici un fel de efort, după cum urmează:
- să găsesc loc de parcare în faţa supra-aglomeratului aeroport Băneasa (bulibăşeala era înăuntru);
- să fac 15 minute de la Băneasa (aeroport) la Gara de Nord ("principala poartă feroviară blablabla"), la ora 7:30;
- să găsesc loc de parcare în dreptul intrării dinspre Calea Griviţei a Gării de Nord, la ora 7:45 (mai erau două locuri libere, printre nămeţii care mi-au adăpostit bolidul Ionică - la mulţi ani, Ionică!);
- să constat că maxi-taxi spre Târgovişte, via Crevedia - Bujoreanca, respectă graficul de plecări şi circulă ca atare;
- să ajung, în nici 20 de minute, de la Gara de Nord (prin Plevnei, Victoriei, Câmpineanu, prin Magheru şi, apoi, pe strada Sfânta Vineri care era deschisă circulaţiei şi pe unde am trecut taman să văd cât de corecte sunt informaţiile despre trafic, măi, tată, măi, la un radio care se pretinde a fi vocea metropolei)... de la Gară, deci, până pe Călăraşilor colţ cu Delea Veche & Nouă am făcut puţin peste un sfert de ceas şi ca drept dovadă întreb cunoscătorii când, luni dimineaţă, pe la 9:20, au văzut intersecţia de la Hala Traian atât de liberă ez sin in ză picciăr bilău.



Chiar şi trenurile, prin paralizatele judeţe din sudul ţării (aşa le ştiam din cele şase zile de tele-iarnă), au circulat cum scrie la carte; mai nasol e că rapidul de la Timişoara (pentru care mă temusem că va sta 300 de ore în câmp, între Caracal, bine că sunt eu mai deştept!, şi Roşiori) a fost anunţat ca având 30 de minute întârziere - minute pe care, însă, nu le-a acumulat peste munţi şi peste văi ci fix între Chitila şi Basarab, la un semafor (semnal, mă rog), asta în vreme ce opt din totalul de 13 (parcă) peroane ale Gării de Nord erau libere.

Acestea fiind zise, nu pot decât să îmi exprim mulţumirile profunde pentru că pompieristicele noastre televiziuni au reuşit să se întreacă iarna asta! Dacă nu există evenimente în derulare, dăm 11 ore nonstop aceleaşi sincroane cu neputincioşi purtători de cuvânt de la aeroporturi şi directori de regii autonome şi transformăm televiziuni de ştiri în ştirile de la ora cinci, de acum non stop; e mai ieftin să-l ţinem pe reporter, că tot e în timpul programului, în nămeţi şi viscol, decât să încercăm să explicăm de ce Obama şi nu Osama sau Hillary şi dacă asta înseamnă ceva pentru România şi dacă da, ce! Că de dezgropat scandaluri făcute uitate peste an (şi peste ani şi ani), nici un interes pentru Făţărniciile lor!

Altfel, le mulţumesc pentru - până la urmă - o minunată zi de luni, altfel decât zilele de luni pe care le cunosc, aici, în Bucureşti! Poate singura!