... si sa trecem sanatosi!
31.12.07
28.12.07
Revelion la Romexpo
Peste 10.000 de oameni s-au "luptat", ieri dimineata, pentru a prinde un loc la Revelionul organizat de Primaria Sectorului 5 la complexul expozitional Romexpo. Desi programata pentru ora 8.00, vanzarea biletelor a inceput la ora 5.30, pentru ca oamenii asteptau deja in frig de cateva ceasuri.
Fragmentul de mai sus e dintr-un articol de acum trei ani. Iar ce urmează e de ieri:
Deşi biletele la Revelionul organizat de Primaria Sectorului 5 la Romexpo se pun în vânzare de abia mâine, cozile s-au format înca din noaptea de miercuri spre joi.
Oamenii, în majoritate vârstnici, s-au înghesuit să se înscrie pe o listă pentru a prinde un loc la deja tradiţionalul Revelion organizat de primarul Vanghelie.
Ce ţară tristă! Cea mai tristă.
Fragmentul de mai sus e dintr-un articol de acum trei ani. Iar ce urmează e de ieri:
Deşi biletele la Revelionul organizat de Primaria Sectorului 5 la Romexpo se pun în vânzare de abia mâine, cozile s-au format înca din noaptea de miercuri spre joi.
Oamenii, în majoritate vârstnici, s-au înghesuit să se înscrie pe o listă pentru a prinde un loc la deja tradiţionalul Revelion organizat de primarul Vanghelie.
Ce ţară tristă! Cea mai tristă.
27.12.07
Moara lui Asan... Pariu?
Pronostic 2008: urmatorul scandal imobiliar bucurestean. Ramane de vazut daca va fi patronat doar de Vindeanu, doar de Ontanu sau de amandoi la un loc!
26.12.07
25.12.07
Veniti de luati curent!
Inviere sau Craciun?
Locuitorii din Voluntari au iesit in strada sa ceara lumina.
Locuitorii din Voluntari au iesit in strada sa ceara lumina.
22.12.07
21.12.07
Deschide interfonul, crestine
Si sa nu zici ca n-ai stiut, ca ti-am pus foaie tiparita jos la usa. Si sa aveti marunt, ca parintele n-are schimbat!
Videanu nu-i nici Johannis
Şi bradul public din Sibiu e mai mic decât Stalinbradu' Vindeanului. Şi tot e mare. Şi, mai ales, natural. Adevărat 100%!
20.12.07
A căzut sistemu'
Azi am fost iar la judecătorie.
Am ajuns la 9:44, cu 16 minute înainte de a începe programul la arhivă, aşa că mi-am zis să fug repede la CEC să plătesc taxa de timbru şi să iau timbrul judiciar. Am traversat strada Danielopol către clădirea cea mare. Ştiam că publicul n-are acces pe intrarea din strada asta, dar am zis să încerc, totuşi, ca să nu mai pierd zece minute cu ocolul. Nu, bravii jandarmi n-au permis penetrarea obiectivului şi mi-au cerut legitimaţia de avocat. Cică dacă eşti avocat ai voie pe acolo. Dacă nu, intri pe uşile de la Splai.
Şi m-am dus la intrarea de la Splai. N-a mai nins de câteva zile, dar treptele erau pline de gheaţă. Chiar în spatele meu o femeie a alunecat şi a căzut. Şi-a rupt ciorapii şi a început să blesteme tot sistemul judecătoresc şi politic din România. Ba chiar am auzit ceva şi de cea de a treia putere în stat, Parlamentul.
Chiar lângă uşă, o altă femeie, cam de 70 de ani, studia, cu o lupă uriaşă, ecranul unui telefon mobil. De frig, ţopăia de pe un picior pe altul şi, poate pentru că-mi era foame şi nu gândeam clar, mie mi se părea că seamănă cu celebra statuie a justiţiei oarbe.
Am intrat şi m-am îndreptat către CEC. Tocmai mă angajasem în traversarea unui culoar imens, când m-a lovit drept în stomac un miros puternic de tocăniţă. Nu mâncasem nimic de dimineaţă. După câţiva paşi mirosul mă înnebunise. Era tocăniţă de-aia bună!
Mă luptam de zor cu patima tocăniţei, când am auzit în dreapta mea o voce puternică: "Legea!... Ce zice LEGEA? Citeşte legea!". M-am întors şi-am văzut un miliţian mergând în faţa unui borfaş cu cătuşe la mâini. "Legea zice să mi le scoţi când intrăm, nu să mă laşi cu ele", îi spunea deţinutul. "Mai citeşte", obiecta miliţianul, cu un zâmbet binedispus, adulmecând visător mirosul de tocăniţă.
Am trecut de ei şi-am ajuns, în sfârşit, pe holul cu oficiul poştal şi cu agenţia CEC. În jurul celor două uşi erau vreo zece persoane, dar nimic nu semăna cu o coadă organizată. "Nu e coadă!", mă bucuram ca prostul. Am băgat capul pe uşă şi am văzut o funcţionară ştampilând mecanic nişte tipizate. Am dat să intru, dar cineva mi-a spus: "Nu merge.". M-am întors şi, înainte de a întreba ce nu merge, vreo două-trei voci m-au lămurit: "Nu merge sistemul. Le-a picat programul. Nici chitanţiere n-au. Ieri a căzut curentu', azi sistemu'!".
"Păi şi cât durează?", am întrebat.
"Nu se ştie".
Deja eram trist. Foarte trist. Nu-i nimic, mi-am zis, astăzi trebuie să rezolv. O să aştept, trebuie să-şi revină sistemul ăla. M-am aşezat la coada de la oficiul poştal de lângă CEC să iau timbrul judiciar de 1500 de lei vechi. După vreo zece minute ajunsesem în pragul uşii. Funcţionara a ridicat capul şi din privirea ei severă dar binevoitoare am înţeles că pot intra. Am luat timbrul, i-am mulţumit, ea mi-a mârâit înapoi şi m-am îndreptat către CEC. Sistemul nu-şi revenise încă.
Am stat vreo 15 minute în jurul uşii, aşteptând ca sistemul să se scoale din morţi. Nimic. Ba chiar soseau veşti sumbre. Cică sistemul ar fi căzut în toată reţeaua CEC şi că până la prânz nu-i nici o şansă.
M-am întors la arhivă. După opt minute de stat la coadă, mă lămurisem. Funcţionara va trimite dosarul la camera 220, unde va trebui să aştept pregătit cu o cerere tip, timbrul judiciar şi chitanţa de achitare a taxei de timbru. Numai că nu aveam chitanţa. M-am dus la xerox să iau cererea tip.
"Aveţi copie după hotărâre?", m-a întrebat grijulie femeia de acolo. Aveam.
"Timbru judiciar de 1500 aveţi?"
Aveam şi asta.
"N-am taxa de timbru", am oftat eu.
"Păi, fugiţi repede şi achitaţi-o, că fără asta nu vă legalizează", s-a îngrijorat ea pentru mine.
"Nu merge sistemul. N-au nici chitanţier", am spus.
"Vă dau eu o chitanţă pentru taxa de timbru. E pe numele altcuiva, dar nu contează", mi-a zâmbit femeia.
Vă mai amintiţi puţinele momente din viaţă când simţiţi brusc nevoia să îmbrăţişaţi necunoscuţi?
Înarmat cu toate actele, am alergat în sus, pe scări, către camera 220. Minune: în faţa uşii nu erau decât vreo trei oameni. Peste zece minute aveam hotărârea. Şi eram atât de bucuros că am rezolvat într-o oră toată treaba, că m-am certat şi cu jandarmul de pază, numitul Petrică Pîrlă, un ţăran prost, care se ţinea de glume cu bieţii petenţi. Ba chiar am fost gata-gata să-l reclam superiorului său, un anume Lupoiu. Dar l-am iertat, căci parcă nu mă simţeam în stare să mai fac încă o cerere.
Vă daţi seama, la urma urmei m-am bucurat că am pierdut un proces, că mi-am pierdut permisul şi că voi plăti o amendă. Mai cade sistemul, da' şi când merge...
Am ajuns la 9:44, cu 16 minute înainte de a începe programul la arhivă, aşa că mi-am zis să fug repede la CEC să plătesc taxa de timbru şi să iau timbrul judiciar. Am traversat strada Danielopol către clădirea cea mare. Ştiam că publicul n-are acces pe intrarea din strada asta, dar am zis să încerc, totuşi, ca să nu mai pierd zece minute cu ocolul. Nu, bravii jandarmi n-au permis penetrarea obiectivului şi mi-au cerut legitimaţia de avocat. Cică dacă eşti avocat ai voie pe acolo. Dacă nu, intri pe uşile de la Splai.
Şi m-am dus la intrarea de la Splai. N-a mai nins de câteva zile, dar treptele erau pline de gheaţă. Chiar în spatele meu o femeie a alunecat şi a căzut. Şi-a rupt ciorapii şi a început să blesteme tot sistemul judecătoresc şi politic din România. Ba chiar am auzit ceva şi de cea de a treia putere în stat, Parlamentul.
Chiar lângă uşă, o altă femeie, cam de 70 de ani, studia, cu o lupă uriaşă, ecranul unui telefon mobil. De frig, ţopăia de pe un picior pe altul şi, poate pentru că-mi era foame şi nu gândeam clar, mie mi se părea că seamănă cu celebra statuie a justiţiei oarbe.
Am intrat şi m-am îndreptat către CEC. Tocmai mă angajasem în traversarea unui culoar imens, când m-a lovit drept în stomac un miros puternic de tocăniţă. Nu mâncasem nimic de dimineaţă. După câţiva paşi mirosul mă înnebunise. Era tocăniţă de-aia bună!
Mă luptam de zor cu patima tocăniţei, când am auzit în dreapta mea o voce puternică: "Legea!... Ce zice LEGEA? Citeşte legea!". M-am întors şi-am văzut un miliţian mergând în faţa unui borfaş cu cătuşe la mâini. "Legea zice să mi le scoţi când intrăm, nu să mă laşi cu ele", îi spunea deţinutul. "Mai citeşte", obiecta miliţianul, cu un zâmbet binedispus, adulmecând visător mirosul de tocăniţă.
Am trecut de ei şi-am ajuns, în sfârşit, pe holul cu oficiul poştal şi cu agenţia CEC. În jurul celor două uşi erau vreo zece persoane, dar nimic nu semăna cu o coadă organizată. "Nu e coadă!", mă bucuram ca prostul. Am băgat capul pe uşă şi am văzut o funcţionară ştampilând mecanic nişte tipizate. Am dat să intru, dar cineva mi-a spus: "Nu merge.". M-am întors şi, înainte de a întreba ce nu merge, vreo două-trei voci m-au lămurit: "Nu merge sistemul. Le-a picat programul. Nici chitanţiere n-au. Ieri a căzut curentu', azi sistemu'!".
"Păi şi cât durează?", am întrebat.
"Nu se ştie".
Deja eram trist. Foarte trist. Nu-i nimic, mi-am zis, astăzi trebuie să rezolv. O să aştept, trebuie să-şi revină sistemul ăla. M-am aşezat la coada de la oficiul poştal de lângă CEC să iau timbrul judiciar de 1500 de lei vechi. După vreo zece minute ajunsesem în pragul uşii. Funcţionara a ridicat capul şi din privirea ei severă dar binevoitoare am înţeles că pot intra. Am luat timbrul, i-am mulţumit, ea mi-a mârâit înapoi şi m-am îndreptat către CEC. Sistemul nu-şi revenise încă.
Am stat vreo 15 minute în jurul uşii, aşteptând ca sistemul să se scoale din morţi. Nimic. Ba chiar soseau veşti sumbre. Cică sistemul ar fi căzut în toată reţeaua CEC şi că până la prânz nu-i nici o şansă.
M-am întors la arhivă. După opt minute de stat la coadă, mă lămurisem. Funcţionara va trimite dosarul la camera 220, unde va trebui să aştept pregătit cu o cerere tip, timbrul judiciar şi chitanţa de achitare a taxei de timbru. Numai că nu aveam chitanţa. M-am dus la xerox să iau cererea tip.
"Aveţi copie după hotărâre?", m-a întrebat grijulie femeia de acolo. Aveam.
"Timbru judiciar de 1500 aveţi?"
Aveam şi asta.
"N-am taxa de timbru", am oftat eu.
"Păi, fugiţi repede şi achitaţi-o, că fără asta nu vă legalizează", s-a îngrijorat ea pentru mine.
"Nu merge sistemul. N-au nici chitanţier", am spus.
"Vă dau eu o chitanţă pentru taxa de timbru. E pe numele altcuiva, dar nu contează", mi-a zâmbit femeia.
Vă mai amintiţi puţinele momente din viaţă când simţiţi brusc nevoia să îmbrăţişaţi necunoscuţi?
Înarmat cu toate actele, am alergat în sus, pe scări, către camera 220. Minune: în faţa uşii nu erau decât vreo trei oameni. Peste zece minute aveam hotărârea. Şi eram atât de bucuros că am rezolvat într-o oră toată treaba, că m-am certat şi cu jandarmul de pază, numitul Petrică Pîrlă, un ţăran prost, care se ţinea de glume cu bieţii petenţi. Ba chiar am fost gata-gata să-l reclam superiorului său, un anume Lupoiu. Dar l-am iertat, căci parcă nu mă simţeam în stare să mai fac încă o cerere.
Vă daţi seama, la urma urmei m-am bucurat că am pierdut un proces, că mi-am pierdut permisul şi că voi plăti o amendă. Mai cade sistemul, da' şi când merge...
Versete
Citesc şi mă minunez:
...ambasada Iranului la Bucureşti condamnă publicarea cărţii în România: "Traducerea şi publicarea cărţii blasfemitoare "Versetele Satanice" este o acţiune total necugetată a editurii Polirom, pentru care cei implicaţi vor trebui să-şi asume responsabilitatea în faţa comunităţii musulmane din România"
Nu vi se pare că sună a ameninţare? Din partea unui stat (Axa răului, terorişti, fundamentalism islamic, program nuclear) către cetăţenii altui stat. Mai ales că mai jos putem citi:
De-a lungul timpului, cei care s-au ocupat de traducerea şi adaptarea textului au avut de suferit. Aşa se face că, în 1991, traducătorul cărţii în japoneză a fost înjunghiat, în acelaşi an, traducătorul italian este rănit grav, iar directorul editurii care a publicat în Norvegia "Versetele Satanice" este împuşcat. În ciuda acestei istorii negre, traducătorul român a preferat să semneze cu numele real şi să-şi arate faţa.
Alooo!
...ambasada Iranului la Bucureşti condamnă publicarea cărţii în România: "Traducerea şi publicarea cărţii blasfemitoare "Versetele Satanice" este o acţiune total necugetată a editurii Polirom, pentru care cei implicaţi vor trebui să-şi asume responsabilitatea în faţa comunităţii musulmane din România"
Nu vi se pare că sună a ameninţare? Din partea unui stat (Axa răului, terorişti, fundamentalism islamic, program nuclear) către cetăţenii altui stat. Mai ales că mai jos putem citi:
De-a lungul timpului, cei care s-au ocupat de traducerea şi adaptarea textului au avut de suferit. Aşa se face că, în 1991, traducătorul cărţii în japoneză a fost înjunghiat, în acelaşi an, traducătorul italian este rănit grav, iar directorul editurii care a publicat în Norvegia "Versetele Satanice" este împuşcat. În ciuda acestei istorii negre, traducătorul român a preferat să semneze cu numele real şi să-şi arate faţa.
Alooo!
What's wrong with these people?
Anunt: 3 camere in vila, semimobilat, blablabla...
Dialog cu proprietarul:
- Buna ziua in legatura cu anuntul de 3 camere in vila...
- Aaaa scrie in vila?
- Da!
- Nu e doamna, vila, e casa la curte.
- A, ok. Deci, mai e valabil?
- Da!
- Buun! Si cat vreti pe 3 camere la curte?
- 300 de euro.
(Yessss! 300! L-am prins pe Dumnezeu de picior! incredibil! minunea de Craciun s-a infaptuit...)
- Dar n-ati putea sa scoateti semimobilatul ala din afacere?
- Ba da, as putea, ca nu e mare lucru, doua paturi ceva mobila de bucatarie... se pot scoate.
- Vaaai ce bine... Dar banuiesc ca are tot ce-i trebuie, da? Baie, bucatarie...
- Baie nu are.
- Cum adica nu are?
- Nu are, n-am apucat sa facem si baie.
- Pai si cu igiena personala cum ramane?
- Pai la lighean.
Pampam!
- Dar toaleta are?
- Are, dar nu are apa curenta.
- Poftim? Nici la bucatarie?
- Nici. Dar aveti putul in curte.
Oh mamma!
- Dar incalzirea?
- Cu lemne.
- Aha, si sunt lemne acolo?
- Pai sunt dar nu prea multe...
- Si cat ziceati ca vreti?
- 300 de euro, doamna! are curte, frumos, 10 m... garaj...
- Bine, merci! Buna ziua.
- La revedere.
Dialog cu proprietarul:
- Buna ziua in legatura cu anuntul de 3 camere in vila...
- Aaaa scrie in vila?
- Da!
- Nu e doamna, vila, e casa la curte.
- A, ok. Deci, mai e valabil?
- Da!
- Buun! Si cat vreti pe 3 camere la curte?
- 300 de euro.
(Yessss! 300! L-am prins pe Dumnezeu de picior! incredibil! minunea de Craciun s-a infaptuit...)
- Dar n-ati putea sa scoateti semimobilatul ala din afacere?
- Ba da, as putea, ca nu e mare lucru, doua paturi ceva mobila de bucatarie... se pot scoate.
- Vaaai ce bine... Dar banuiesc ca are tot ce-i trebuie, da? Baie, bucatarie...
- Baie nu are.
- Cum adica nu are?
- Nu are, n-am apucat sa facem si baie.
- Pai si cu igiena personala cum ramane?
- Pai la lighean.
Pampam!
- Dar toaleta are?
- Are, dar nu are apa curenta.
- Poftim? Nici la bucatarie?
- Nici. Dar aveti putul in curte.
Oh mamma!
- Dar incalzirea?
- Cu lemne.
- Aha, si sunt lemne acolo?
- Pai sunt dar nu prea multe...
- Si cat ziceati ca vreti?
- 300 de euro, doamna! are curte, frumos, 10 m... garaj...
- Bine, merci! Buna ziua.
- La revedere.
19.12.07
Who the fuck is "domnu' Serbanescu"?
O noua dimensiune a accidentului lui Orban: aflam si noi cat de profesionisti sunt aia care raspund la 112 si cum se discuta cu ei.
Doamna de la ambulanta, Serbanescu ala merita un raport sa-i sara fulgii, sa stiti.
Judecătoria Sectorului 1
La dracu! Azi am fost iar la Judecătoria Sectorului 1. Cred că-i a opta oară în ultimele trei luni. Am nevoie de o amărâtă de hotărâre definitivă, atâta tot.
Să zicem că ai intrat în intersecţie în momentul ăla ciudat dintre galben şi roşu şi nenea poliţistul ţi-a luat permisul. Dacă vrei, plăteşti amenda şi aştepţi să treacă perioada de suspendare. Dacă nu, poţi să conteşti măsura în instanţă. În timpul judecării cauzei, îţi iei permisul înapoi. Dacă pierzi, le dai înapoi permisul. În cazul în care câştigi, rămâi cu el. Simplu, nu?
Ei bine, NU! Mai întâi, trebuie să stai la coadă la judecătorul de serviciu ca să depui plângerea. Şi stai, fiindcă nu ai de ales. În faţa fiecărei uşi din judecătorie sunt două cozi: una pentru publicul obişnuit şi alta pentru avocaţi. Câte un anunţ lipit pe uşă îţi spune că, potrivit nu ştiu cărui regulament, avocaţii au prioritate. De-abia când intri în biroul judecătorului respectiv afli că puteai să trimiţi plângerea şi prin poştă, dar e deja prea târziu, deja ai pierdut timpul. După asta, ai nevoie de un certificat de grefă. Actul ăsta îl iei din încăperea alăturată, în care intri după ce stai la altă coadă.
De certificatul de grefă ai nevoie pentru a-ţi ridica permisul de la poliţie. Dar pentru a ţi se elibera certificatul de grefă ai nevoie de un timbru judiciar şi de achitarea unei taxe. Taxa se achită în sediul cecului din imensa clădire alăturată. Sigur, ca să ajungi la ghişeul respectiv nu trebuie decât să traversezi strada, dar intrarea de vizavi e păzită de jandarmi care-ţi spun că trebuie să foloseşti o altă uşă. Uşă aflată la vreo sută de metri mai încolo. După ce intri pe uşa asta, mai faci încă două sute de metri prin clădire. Stai la coadă la ghişeu, plăteşti taxa, apoi ieşi pe uşa pe care nu ai voie să intri şi care-i la vreo zece metri de ghişeu.
După asta, trebuie să stai la coadă pentru certificatul de grefă. Când ai ajuns, în sfârşit, înăuntru, o fată îţi spune că dosarul n-a ajuns încă la ei. Te miri, căci dosarul a fost depus în biroul alăturat, dar treci peste asta. Fata îţi recomandă să te întorci peste două ore sau, dacă e vineri, să vii luni mai bine.
Buuun. Vii luni, îţi iei nenorocitul de certificat. Marţi te duci cu el la poliţie, în Udrişte. Intri într-o curte de rahat, cu o bodegă jegoasă în spate. Permisele se eliberează la un ghişeu la care stă un poliţist gras, chel şi sictirit. Stai la coadă şi ajungi în faţa lui. Pentru că în cazul tău trebuie făcut un fel de proces-verbal, grasul îţi cere să aştepţi să vină colegul. "Cât?", întrebi. "Minim o juma de oră", îţi răspunde. Te miri de acest "minim o juma de oră" şi grasul se uită la tine şi mai mirat, chiar ofensat, de parcă ar cam vrea să-ţi scuipe pe moaca aia de contravenient tupeist.
Aşaaaa. Ţi-ai recuperat permisul, a urmat procesul, ai pierdut procesul. Ce trebuie să faci? Poţi să faci recurs dacă vrei, dar nu vrei, aşa că te duci la judecătorie să-ţi iei o copie după hotărâre ca să le-o duci, împreună cu permisul, la poliţie. Te duci la arhiva judecătoriei. Arhiva e la subsol. Orice arhivă de instanţă din România e la subsol. În faţa uşii sunt două cozi: una pentru public şi alta pentru avocaţi. Te aşezi, aştepţi, te contrezi cu jandarmul glumeţ pe nume Giani, care-i o combinaţie tristă între Joe Pesci şi Danny DeVito. Intri finalmente şi afli că nu-ţi poţi lua hotărârea din cauză că nu a rămas definitivă. Pentru că trebuie să rămână definitivă DE LA COMUNICARE, NU DE LA PRONUNŢARE, CE NAIBA NU ÎNŢELEGEŢI?!
Aşa că azi am coborât din nou la arhivă. Aceeaşi coadă despicată în avocaţi şi (most) babe procesomane. Acelaşi badigard deştept pe nume Giani. Pereţii încăperii sunt plini de rafturi cu mii de dosare galbene. Am intrat, în sfârşit. Şi în chiar momentul în care funcţionara pleca să-mi aducă hotărârea, s-a produs nenorocirea - a căzut curentul în toată clădirea. Întuneric aproape perfect în arhiva din subsol.
"Giani, vezi uşa!", a strigat o funcţionară către paznic.
"Toată lumea să predea dosarele". Într-o jumătate de minut, în încăpere au început să sclipească vreo zece lanterne. Fiecare funcţionar avea câte una.
"Se întâmplă des?", am întrebat-o pe femeia care nu mai dădea nici un semn că-mi va aduce hotărârea. Am primit un "pffffffff" ca răspuns.
"Ne vedem mâine", le-a salutat un nene pe femei.
"Mâine, da... da' nu mai veniţi la ora la care cade curentul", i-a răspuns o lanternă.
Am mai stat vreo cinci minute pe întuneric. Din când în când, cineva îmi băga lumina în ochi. În faţa uşii nu mai aştepta nimeni.
"Să mai stau. Mai îmi daţi hotărârea?", am întrebat-o pe femeie.
"Nu pot s-o găsesc pe întuneric. Trebuie să caut în calculator"
"Şi credeţi că vine curentu ' în curând?"
"Mai bine veniţi mâine"
Aşa că mâine mă duc iar.
Să zicem că ai intrat în intersecţie în momentul ăla ciudat dintre galben şi roşu şi nenea poliţistul ţi-a luat permisul. Dacă vrei, plăteşti amenda şi aştepţi să treacă perioada de suspendare. Dacă nu, poţi să conteşti măsura în instanţă. În timpul judecării cauzei, îţi iei permisul înapoi. Dacă pierzi, le dai înapoi permisul. În cazul în care câştigi, rămâi cu el. Simplu, nu?
Ei bine, NU! Mai întâi, trebuie să stai la coadă la judecătorul de serviciu ca să depui plângerea. Şi stai, fiindcă nu ai de ales. În faţa fiecărei uşi din judecătorie sunt două cozi: una pentru publicul obişnuit şi alta pentru avocaţi. Câte un anunţ lipit pe uşă îţi spune că, potrivit nu ştiu cărui regulament, avocaţii au prioritate. De-abia când intri în biroul judecătorului respectiv afli că puteai să trimiţi plângerea şi prin poştă, dar e deja prea târziu, deja ai pierdut timpul. După asta, ai nevoie de un certificat de grefă. Actul ăsta îl iei din încăperea alăturată, în care intri după ce stai la altă coadă.
De certificatul de grefă ai nevoie pentru a-ţi ridica permisul de la poliţie. Dar pentru a ţi se elibera certificatul de grefă ai nevoie de un timbru judiciar şi de achitarea unei taxe. Taxa se achită în sediul cecului din imensa clădire alăturată. Sigur, ca să ajungi la ghişeul respectiv nu trebuie decât să traversezi strada, dar intrarea de vizavi e păzită de jandarmi care-ţi spun că trebuie să foloseşti o altă uşă. Uşă aflată la vreo sută de metri mai încolo. După ce intri pe uşa asta, mai faci încă două sute de metri prin clădire. Stai la coadă la ghişeu, plăteşti taxa, apoi ieşi pe uşa pe care nu ai voie să intri şi care-i la vreo zece metri de ghişeu.
După asta, trebuie să stai la coadă pentru certificatul de grefă. Când ai ajuns, în sfârşit, înăuntru, o fată îţi spune că dosarul n-a ajuns încă la ei. Te miri, căci dosarul a fost depus în biroul alăturat, dar treci peste asta. Fata îţi recomandă să te întorci peste două ore sau, dacă e vineri, să vii luni mai bine.
Buuun. Vii luni, îţi iei nenorocitul de certificat. Marţi te duci cu el la poliţie, în Udrişte. Intri într-o curte de rahat, cu o bodegă jegoasă în spate. Permisele se eliberează la un ghişeu la care stă un poliţist gras, chel şi sictirit. Stai la coadă şi ajungi în faţa lui. Pentru că în cazul tău trebuie făcut un fel de proces-verbal, grasul îţi cere să aştepţi să vină colegul. "Cât?", întrebi. "Minim o juma de oră", îţi răspunde. Te miri de acest "minim o juma de oră" şi grasul se uită la tine şi mai mirat, chiar ofensat, de parcă ar cam vrea să-ţi scuipe pe moaca aia de contravenient tupeist.
Aşaaaa. Ţi-ai recuperat permisul, a urmat procesul, ai pierdut procesul. Ce trebuie să faci? Poţi să faci recurs dacă vrei, dar nu vrei, aşa că te duci la judecătorie să-ţi iei o copie după hotărâre ca să le-o duci, împreună cu permisul, la poliţie. Te duci la arhiva judecătoriei. Arhiva e la subsol. Orice arhivă de instanţă din România e la subsol. În faţa uşii sunt două cozi: una pentru public şi alta pentru avocaţi. Te aşezi, aştepţi, te contrezi cu jandarmul glumeţ pe nume Giani, care-i o combinaţie tristă între Joe Pesci şi Danny DeVito. Intri finalmente şi afli că nu-ţi poţi lua hotărârea din cauză că nu a rămas definitivă. Pentru că trebuie să rămână definitivă DE LA COMUNICARE, NU DE LA PRONUNŢARE, CE NAIBA NU ÎNŢELEGEŢI?!
Aşa că azi am coborât din nou la arhivă. Aceeaşi coadă despicată în avocaţi şi (most) babe procesomane. Acelaşi badigard deştept pe nume Giani. Pereţii încăperii sunt plini de rafturi cu mii de dosare galbene. Am intrat, în sfârşit. Şi în chiar momentul în care funcţionara pleca să-mi aducă hotărârea, s-a produs nenorocirea - a căzut curentul în toată clădirea. Întuneric aproape perfect în arhiva din subsol.
"Giani, vezi uşa!", a strigat o funcţionară către paznic.
"Toată lumea să predea dosarele". Într-o jumătate de minut, în încăpere au început să sclipească vreo zece lanterne. Fiecare funcţionar avea câte una.
"Se întâmplă des?", am întrebat-o pe femeia care nu mai dădea nici un semn că-mi va aduce hotărârea. Am primit un "pffffffff" ca răspuns.
"Ne vedem mâine", le-a salutat un nene pe femei.
"Mâine, da... da' nu mai veniţi la ora la care cade curentul", i-a răspuns o lanternă.
Am mai stat vreo cinci minute pe întuneric. Din când în când, cineva îmi băga lumina în ochi. În faţa uşii nu mai aştepta nimeni.
"Să mai stau. Mai îmi daţi hotărârea?", am întrebat-o pe femeie.
"Nu pot s-o găsesc pe întuneric. Trebuie să caut în calculator"
"Şi credeţi că vine curentu ' în curând?"
"Mai bine veniţi mâine"
Aşa că mâine mă duc iar.
(ultimele) Vesti din Vanghelistan - Romania psihotica (ziua a doua)
Astazi la ora 17 trebuia sa vedem inca un apartament. Militari, in spatele sectiei de politie.
Ajung la 16.30 fix in fata blocului, legitimul era ras proaspat si gata de tasnit pe usa, aranjasem paza plodului in eventualitatea ca din motive de trafic nu reusim sa fim la 18.00 in fata blocului... Ei si cand colo, exact cand sa plecam, ia un taxi de unde nu e. Nimic. Nici o companie nu avea masini in Vanghelistan de parca le inghitise pamantul pe toate.
16.40 Sunam la agenta cu care aveam intalnire. Raspunde sefa ei. Agenta e in trafic la Unirea. Mobilul si l-a uitat la birou. Doamna, noi o sa cam intarziem vreo zece minute. Nu-i bai ca agenta e in trafic si oricum n-ajunge la 17.00 nici ea insasi. Hai sa zicem 18.00, e bine? E bine. Cum o recunoastem daca n-are mobil? E blonda inalta si insarcinata. OK, cate blonde inalte insarcinate pot sta in fata unei sectii de politie?
Iesim pe strada. Ne urcam intr-un taxi-cazan (nici nu mai stiu ce companie avea pictata pe usi). Ii spunem omului s-o ia pe Ghencea, sa evitam cat de cat Razoarele. Omul se face ca ploua si intra pe Sebastian spre Drumul Sarii.
Imi vine sa-l bat cu posetica in cap dar trebuie sa ajungem in Militari. Ne facem cu greu drum pana la favorit. Surpriza, suna telefonul. Pai bine dom'le te-am asteptat pana la si douazeci si matale n-ai venit. Doamna, am sunat si am vorbit cu sefa. Zicea ca sunteti in trafic si ca nu ajungeti. Sorry, io am plecat ne vedem joi.
E bine, nu?
Nu e bine, nu ne dati numarul proprietarului?
Pai ce dom'le, sa ratez eu comisionul?
Este a doua oara in doua saptamani cand persoane care nu ma cunosc presupun despre mine ca fur.
Dar nu ma intelege gresit, mi-a zis sotul, iubesc tara asta.
Ajung la 16.30 fix in fata blocului, legitimul era ras proaspat si gata de tasnit pe usa, aranjasem paza plodului in eventualitatea ca din motive de trafic nu reusim sa fim la 18.00 in fata blocului... Ei si cand colo, exact cand sa plecam, ia un taxi de unde nu e. Nimic. Nici o companie nu avea masini in Vanghelistan de parca le inghitise pamantul pe toate.
16.40 Sunam la agenta cu care aveam intalnire. Raspunde sefa ei. Agenta e in trafic la Unirea. Mobilul si l-a uitat la birou. Doamna, noi o sa cam intarziem vreo zece minute. Nu-i bai ca agenta e in trafic si oricum n-ajunge la 17.00 nici ea insasi. Hai sa zicem 18.00, e bine? E bine. Cum o recunoastem daca n-are mobil? E blonda inalta si insarcinata. OK, cate blonde inalte insarcinate pot sta in fata unei sectii de politie?
Iesim pe strada. Ne urcam intr-un taxi-cazan (nici nu mai stiu ce companie avea pictata pe usi). Ii spunem omului s-o ia pe Ghencea, sa evitam cat de cat Razoarele. Omul se face ca ploua si intra pe Sebastian spre Drumul Sarii.
Imi vine sa-l bat cu posetica in cap dar trebuie sa ajungem in Militari. Ne facem cu greu drum pana la favorit. Surpriza, suna telefonul. Pai bine dom'le te-am asteptat pana la si douazeci si matale n-ai venit. Doamna, am sunat si am vorbit cu sefa. Zicea ca sunteti in trafic si ca nu ajungeti. Sorry, io am plecat ne vedem joi.
E bine, nu?
Nu e bine, nu ne dati numarul proprietarului?
Pai ce dom'le, sa ratez eu comisionul?
Este a doua oara in doua saptamani cand persoane care nu ma cunosc presupun despre mine ca fur.
Dar nu ma intelege gresit, mi-a zis sotul, iubesc tara asta.
To do list la metrou
Mă pregătesc de un compendiu pe tema interzicerii fumatului ca act politic anticonstituţional, contrar tuturor declaraţiilor universale, regionale, locale şamd ale drepturilor omului. Ca atare, instinctiv, îmi sar unele chestii în ochi. Cum ar fi acest panou din staţiile de metrou bucureştene prin care sunt informat că nu am voie sa fumez şi nici să arunc şerveţele sau zdrenţe pe jos, am, în schimb, voie să plonjez în faţa metroului şi să mă las trăznit.
Mulţumesc, metrou iubit!
Mulţumesc, metrou iubit!
Această postare nu are poză. Are şorici.
Şi mai are un cânticel care spune aşa:
Ghiţă,
te-aştept diseară la guriţă.
Să-i fie prăjeala uşoară!
La anu' sau la mulţi ani!
Ghiţă,
te-aştept diseară la guriţă.
Din cauza condiţiilor nefavorabile, asomarea a avut loc în gând, cu casa închisă. Iar bietul Ghiţă a sfârşit implicit, pentru că în ţara care-i ocupă lui Mircea Badea tot timpul, veterinarii nu pot comite asomări pe motiv de permis de port armă lipsă.
Să-i fie prăjeala uşoară!
La anu' sau la mulţi ani!
18.12.07
Femei
De câteva săptămâni sunt obsedat de femei. Dar nu de femei oarecare, ci de femeile care conduc maşini. S-ar putea să devin misogin. Oricum, vreau să le mulţumesc şoferiţelor pentru că în preajma lor devin mai atent, mai alert, mai circumspect, pe scurt - cu inima cât un purece.
Şi înainte ca degetele ojate să se ridice ameninţător asupra mea, aducându-mi aminte că tot femeile sunt cele care, conform statisticilor, au mai puţine accidente ca bărbaţii, vreau să aştern câteva întrebări:
- de ce, atunci când văd o maşină punând frână din 5 în 5 secunde, e întotdeauna o femeie la volan?
- de ce femeile nu salută când, deşi n-au prioritate, le laşi să intre?
- de ce femeile care nimeresc în blocaje se enervează aşa de repede?
- de ce în 90% dintre cazuri femeile care merg încet pe banda a doua nu văd flash-urile grăbiţilor din spate?
- de ce femeile se panichează aşa de tare când li se opreşte motorul?
- de ce femeile se blochează când trebuie să oprească în rampă?
Din întâmplare, astăzi am dat peste acest filmuleţ pe Youtube:
Aşa am descoperit zeci de alte imagini cu femei la benzinărie, femei în trafic, femei în parcare, femei ieşind din maşină şi uitându-se mirate la bara strâmbă, femei cu motociclişti pe capotă, femei cu maşina în vitrină.
Daţi o căutare cu "woman driver".
Şi înainte ca degetele ojate să se ridice ameninţător asupra mea, aducându-mi aminte că tot femeile sunt cele care, conform statisticilor, au mai puţine accidente ca bărbaţii, vreau să aştern câteva întrebări:
- de ce, atunci când văd o maşină punând frână din 5 în 5 secunde, e întotdeauna o femeie la volan?
- de ce femeile nu salută când, deşi n-au prioritate, le laşi să intre?
- de ce femeile care nimeresc în blocaje se enervează aşa de repede?
- de ce în 90% dintre cazuri femeile care merg încet pe banda a doua nu văd flash-urile grăbiţilor din spate?
- de ce femeile se panichează aşa de tare când li se opreşte motorul?
- de ce femeile se blochează când trebuie să oprească în rampă?
Din întâmplare, astăzi am dat peste acest filmuleţ pe Youtube:
Aşa am descoperit zeci de alte imagini cu femei la benzinărie, femei în trafic, femei în parcare, femei ieşind din maşină şi uitându-se mirate la bara strâmbă, femei cu motociclişti pe capotă, femei cu maşina în vitrină.
Daţi o căutare cu "woman driver".
Gramo, the bad blog
Pe Gramo îi citesc de multă vreme. Nu sunt sigur că îi cunosc. Deşi pe Gramo-boy s-ar putea să îl ştiu, dat fiind că facultatea pe care am absolvit-o s-a desprins, în 1989, din facultatea de filosofie. Îi aud pe Tatulici şi pe Turcescu vorbind, acum, cu Gramo-girl, zisă "Martore", despre filmul acelui blog entry care a luat faţa presei clasice.
Păi, bre, nea Tatulici, nu te mai chinui să îi ascunzi identitatea. Toată lumea ştie - deşi funcţionează şi uitarea, deci multă lume ştie - cine sunt Gramoşii pentru că presa a avut grijă să îl terfelească pe Gramo-boy pe motiv de (cică) incompatibilitate între statutul său profesional şi un anume mod de viaţă. Un nudist, tovarăşi, nu poate fi cadru universitar într-o facultate care şlefuieşte gândirea! (Cam) aşa grăit-a presa!
Pe de altă parte, se minunează oamenii de la Realitatea că - iată - blogerii dau informaţii utile presei. Domnule Tatulici, dacă nu era vorba despre un ministru, parol că nu aţi fi dat importanţă acelui post de blog. Dacă presa clasică ar urmări mai atentă blogosfera, ar descoperi sute de subiecte - care, însă, nu fac rating.
De accidentele rutiere, de modul în care se şofează în ţara asta, de mitocanii din trafic, de laşitatea agenţilor de circulaţie li s-a luat multora - din ciclul mi-i lehamite de ţara asta. Poliţia rutieră este o instituţie infirmă, un organism handicapat . C-aşa-i şi ţara. Dar asta e altă poveste, despre care sigur nu vom mai auzi nimic, după ce se stinge cazul Orban (a propos, ce-o mai face doamna Carmen Păunescu?). Girofaruri vor girofariza, şoferi profesionişti vor continua să se considerii regii şoselelor, B-??-W?? vor continua să oprească unde vrea muşchiu' lor şi să gonească pe contrasens dând flit fraierilor care stau la coadă...
PS: Elodia pare a fi fost văzută în complexul Feeria; indiciu: Luis Lazarus (update: a se citi un interviu din revista Maxim pentru a afla viitorul epitaf lăsat în testament de un celebru acordeonist al vieţii) a fost văzut plimbându-se în sus şi în jos prin faţa caselor Carrefour.
PPS sau (far) later edit: Mi se pare de foarte prost gust şi capac la întreaga colecţie de ipocrizii că la acelaşi post de televiziune la care se exhibă Falsitatea Sa Mihai Tatulici apare un alt moderator, pe care îl respectam cândva, şi acuză retoricile politicianiste şi demagogiile parlamentare pe tema pensiilor.
Păi, bre, nea Tatulici, nu te mai chinui să îi ascunzi identitatea. Toată lumea ştie - deşi funcţionează şi uitarea, deci multă lume ştie - cine sunt Gramoşii pentru că presa a avut grijă să îl terfelească pe Gramo-boy pe motiv de (cică) incompatibilitate între statutul său profesional şi un anume mod de viaţă. Un nudist, tovarăşi, nu poate fi cadru universitar într-o facultate care şlefuieşte gândirea! (Cam) aşa grăit-a presa!
Pe de altă parte, se minunează oamenii de la Realitatea că - iată - blogerii dau informaţii utile presei. Domnule Tatulici, dacă nu era vorba despre un ministru, parol că nu aţi fi dat importanţă acelui post de blog. Dacă presa clasică ar urmări mai atentă blogosfera, ar descoperi sute de subiecte - care, însă, nu fac rating.
De accidentele rutiere, de modul în care se şofează în ţara asta, de mitocanii din trafic, de laşitatea agenţilor de circulaţie li s-a luat multora - din ciclul mi-i lehamite de ţara asta. Poliţia rutieră este o instituţie infirmă, un organism handicapat . C-aşa-i şi ţara. Dar asta e altă poveste, despre care sigur nu vom mai auzi nimic, după ce se stinge cazul Orban (a propos, ce-o mai face doamna Carmen Păunescu?). Girofaruri vor girofariza, şoferi profesionişti vor continua să se considerii regii şoselelor, B-??-W?? vor continua să oprească unde vrea muşchiu' lor şi să gonească pe contrasens dând flit fraierilor care stau la coadă...
PS: Elodia pare a fi fost văzută în complexul Feeria; indiciu: Luis Lazarus (update: a se citi un interviu din revista Maxim pentru a afla viitorul epitaf lăsat în testament de un celebru acordeonist al vieţii) a fost văzut plimbându-se în sus şi în jos prin faţa caselor Carrefour.
PPS sau (far) later edit: Mi se pare de foarte prost gust şi capac la întreaga colecţie de ipocrizii că la acelaşi post de televiziune la care se exhibă Falsitatea Sa Mihai Tatulici apare un alt moderator, pe care îl respectam cândva, şi acuză retoricile politicianiste şi demagogiile parlamentare pe tema pensiilor.
(ultimele) Vesti din Vanghelistan - Romania psihotica
Conform principiului "scoate capra din casa" aseara doamna pe a carei proprietate haladuim m-a anuntat cam cu parere de rau in glas ca pe la sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie e nevoita sa scoata la vanzare proprietatea despre care povestesc. M-am uitat la colegu' si i-am soptit dulce "we are screwed, my friend".
Nimic mai trist. Pentru ca numai maine nu-i poimaine si de la 23 pana la 10 ianuarie in Bucuresti nu poti decat sa bei si sa chefuiesti, ne-am apucat sa cautam alta casa.
Si-am plonjat, stimati cititori, intr-o noua dimensiune. Nu stiu in ce masura sunteti la curent cu psihoza care joaca popice cu piata imobiliara dar trebuie sa impartasesc cuiva cosmarul asta din care nu ma trezesc, de ieri de pe la ora 16.30
In Bucuresti nu exista nimic de inchiriat sub 400 de euro. Nu garsoniera, nu cosmelie, ca vrei doua camere sau trei camere sau vila, negocierile incep de la 400 in sus. Daca gasesti cu 400, e bine, ai avut noroc, marca banu'. Am gasit cu 150 o camera in sistem share cu o studenta dar cred ca nu i-ar conveni sa imparta 50 de m patrati cu o familie si-o pisica.
Toate, dar absolut toate apartamentele sunt mobilate lux (de la 1000 de euro in sus) modern (pe la 600) sau modest/clasic (adica toate vechiturile nereconditionate sunt inghesuite in apartamentele spoite in graba si declarate mobilier clasic).
Nu numai ca preturile sunt aberante, dar oamenii vor banii pe minim 3 luni avans. Cel mai des pe 6 luni. Sa calculam. 6 x 450 (stiu, optimismul asta e incurabil) = 2700. Euro. Plus comision de agentie (daca n-ai avut noroc, deh)200-22 de euro, plus diverse foarte mici cheltuieli, hai sa zicem 3000 de euro. Daca se poate fara contract la circa financiara. Daca tineti musai, va ocupati dumneavoastra de circa financiara.
- Poftim?
- Pai da, ca proprietarul nu vrea sa treaca pe acolo, puneti suma minima si platiti dvs impozitul.
- Doamna, in ce calitate platesc eu impozitul, ca e impozitul pe casa omului! Pe veniturile lui din banii mei, ca-i folosesc proprietatea.
- Atunci nu facem contract si ce atata tevatura.
Acum, peste 10 minute ma duc sa vad cu ochii mei prima dintre oferte. Deja ma tem sincer de ce or sa-mi vada ochii. Cineva mi-a soptit ca trebuie sa ai banii pe prima luna in buzunar, sa decartezi pe loc, ca sa nu-ti sufle altul ocazia. Singura mea speranta e undeva pe strada Apusului (pe strada Apusului, s-aude, colega?) unde locuieste o doamna draguta care ar vrea sa se retraga la tara si nu vrea sa lase amar de facturi neplatite. Mi-a zis s-o mai sun peste doua zile. Adica pe 20. Pana atunci, ca sa pot dormi noaptea ma duc sa mai vad si altele. Am sa va povestesc, in caz ca vreodata va loveste sa stiti la ce sa va asteptati.
Nimic mai trist. Pentru ca numai maine nu-i poimaine si de la 23 pana la 10 ianuarie in Bucuresti nu poti decat sa bei si sa chefuiesti, ne-am apucat sa cautam alta casa.
Si-am plonjat, stimati cititori, intr-o noua dimensiune. Nu stiu in ce masura sunteti la curent cu psihoza care joaca popice cu piata imobiliara dar trebuie sa impartasesc cuiva cosmarul asta din care nu ma trezesc, de ieri de pe la ora 16.30
In Bucuresti nu exista nimic de inchiriat sub 400 de euro. Nu garsoniera, nu cosmelie, ca vrei doua camere sau trei camere sau vila, negocierile incep de la 400 in sus. Daca gasesti cu 400, e bine, ai avut noroc, marca banu'. Am gasit cu 150 o camera in sistem share cu o studenta dar cred ca nu i-ar conveni sa imparta 50 de m patrati cu o familie si-o pisica.
Toate, dar absolut toate apartamentele sunt mobilate lux (de la 1000 de euro in sus) modern (pe la 600) sau modest/clasic (adica toate vechiturile nereconditionate sunt inghesuite in apartamentele spoite in graba si declarate mobilier clasic).
Nu numai ca preturile sunt aberante, dar oamenii vor banii pe minim 3 luni avans. Cel mai des pe 6 luni. Sa calculam. 6 x 450 (stiu, optimismul asta e incurabil) = 2700. Euro. Plus comision de agentie (daca n-ai avut noroc, deh)200-22 de euro, plus diverse foarte mici cheltuieli, hai sa zicem 3000 de euro. Daca se poate fara contract la circa financiara. Daca tineti musai, va ocupati dumneavoastra de circa financiara.
- Poftim?
- Pai da, ca proprietarul nu vrea sa treaca pe acolo, puneti suma minima si platiti dvs impozitul.
- Doamna, in ce calitate platesc eu impozitul, ca e impozitul pe casa omului! Pe veniturile lui din banii mei, ca-i folosesc proprietatea.
- Atunci nu facem contract si ce atata tevatura.
Acum, peste 10 minute ma duc sa vad cu ochii mei prima dintre oferte. Deja ma tem sincer de ce or sa-mi vada ochii. Cineva mi-a soptit ca trebuie sa ai banii pe prima luna in buzunar, sa decartezi pe loc, ca sa nu-ti sufle altul ocazia. Singura mea speranta e undeva pe strada Apusului (pe strada Apusului, s-aude, colega?) unde locuieste o doamna draguta care ar vrea sa se retraga la tara si nu vrea sa lase amar de facturi neplatite. Mi-a zis s-o mai sun peste doua zile. Adica pe 20. Pana atunci, ca sa pot dormi noaptea ma duc sa mai vad si altele. Am sa va povestesc, in caz ca vreodata va loveste sa stiti la ce sa va asteptati.
Vin sărbătorile. Staţi liniştiţi la locurile voastre
Am ajuns aseară prin Carrefour Feeria, unde toată parcarea înoată în noroiul scurs din şantierul vecin. Normal, administratorii complexului sunt prea ocupaţi cu interviurile pentru televiziunile care transmit în direct "febra cumpărăturilor" şi "vânzările record".
"Febră" e un cuvânt prea moale. De fapt, e furie, turbare pe alocuri. Oamenii îşi împing cărucioarele aşa cum îşi conduc maşinile. Adică prost. Lumea cumpără tone de globuleţe, kilometri de beteală, instalaţii de pom cu muzicuţă, moşicrăciuni cu baterii descărcate, reni cu picioarele rupte. Din loc în loc, rafturile sunt devastate, cum sunt cele de mălai şi făină. Principiul e: călcăm în picioare ce nu putem cumpăra.
Sărbătorile se apropie şi n-avem pe unde scoate cămaşa.
"Febră" e un cuvânt prea moale. De fapt, e furie, turbare pe alocuri. Oamenii îşi împing cărucioarele aşa cum îşi conduc maşinile. Adică prost. Lumea cumpără tone de globuleţe, kilometri de beteală, instalaţii de pom cu muzicuţă, moşicrăciuni cu baterii descărcate, reni cu picioarele rupte. Din loc în loc, rafturile sunt devastate, cum sunt cele de mălai şi făină. Principiul e: călcăm în picioare ce nu putem cumpăra.
Sărbătorile se apropie şi n-avem pe unde scoate cămaşa.
PS: Pentru părinţii băieţelului din imagine - cumpăraţi-i, dom'le, un moş din ăla, că avea o privire de mi-a rupt sufletu'.
17.12.07
Boborul bea boutură
Mergeţi cu mic, cu mare, în staulul comunal, vream să zic în Cişmigiu, la oborul zilnic ăsta, cum îi zice, patinoarul arfiticail să măcnaţi nişte lucernă de asta de porumb expandat şi să boueţi nişte capiucino sau un caei clad. E boun bă, am fost io!
vesti din Vanghelistan - Bezna de Craciun
Ati observat ca nu mai sunt la fel de multe lumini in orasul asta? Ma asteptam la mai multe si mai colorate.
Anii trecuti in Cismigiu se organiza un fel de Targ de Craciun, era muzica, erau ghirlande luminoase, erau personaje de poveste ce defilau pe alei... Anul asta din cinci ghirlande atarnate de copaci doar trei se aprind. Muzica, doar la patinoar si la o ghereta al carei scop e sa vanda ciocolata de un anume tip.
Sunt dezamagita. In Vanghelistan nici nu zici ca-s sarbatori. Nici un brad, nimic, nimicuta...
Primare, dormi?
Anii trecuti in Cismigiu se organiza un fel de Targ de Craciun, era muzica, erau ghirlande luminoase, erau personaje de poveste ce defilau pe alei... Anul asta din cinci ghirlande atarnate de copaci doar trei se aprind. Muzica, doar la patinoar si la o ghereta al carei scop e sa vanda ciocolata de un anume tip.
Sunt dezamagita. In Vanghelistan nici nu zici ca-s sarbatori. Nici un brad, nimic, nimicuta...
Primare, dormi?
16.12.07
La 16 decembrie, duminica...
Pragurile din vietile noastre primesc nume simbolice. "Al maturitatii", de exemplu. Revolutia de la Timisoara a ajuns, azi, la majorat. Prea multe lucruri nu-s de spus. Poate un "multumesc" celor care n-au uitat sa spere, lui NC Munteanu, pastroului Tokes (nici un om nu este vinovat de profesie!) si, mai ales, sutelor de anonimi care au fost, atunci, acolo, unii asteptand, poate, ca de obicei, chiar de duminica seara, la coada, la macelaria din Sinaia, o alta dimineata de luni, inceputul unei alte saptamani, inceputul unei alte...
14.12.07
Să trăieşti, Gogule!
Deci nu mai pot să ţin.
cand se iau bursele de la liceul mihai bravu din bucuresti - între 12:30 şi 14, cu bonuri de ordine, vă rog!
last christmas versuri romana - ultimu' crăciun ţi-am dat inima da' fix a doua zi (de sfântu' Ştefan, cum ar veni!) ai dat-o mai departe; da' ia zi, frate, tu nu te'ai săturat de cântările alea pe care le auzi când împingi cărucioru' cu cumpărături şi le recunoşti pentru că le ştii de anu' trecut când împingeai căruciorul cu cumpărături şi auzeai nişte cântări pe care le ştii de acum doi ani când împingeai căruciorul cu aceleaşi cumpărături şi ascultai aceleaşi...
v-a cautat - ăsta e un fel de refren; perseverent, tipul! zi după zi după zi, ca Last Christmas din decembrie'n decembrie... a propos, sunt Mardare, m-a căutat cineva?
ne pare rau dar serviciul este momentan in reparatie comunicat - ne pare rău, dar acest query este momentan în reparaţie. recepţionat!
nu poti circula pe trotuar de buldozere - da' de când există trotuare de buldozere?
cind se scoate puiul de labrador afara - musai, cel puţin, când îi vine să facă pipi! în rest, depinde de meniu!
strazi nasoale din bucuresti - nasolule, tu ce crezi că facem noi aici? nomenclatorul străzilor din Bucureşti?
botswana pula - AHA!
face fix se - HA?
cuca unde e mamaliga cat nuca - ila, ila, ilaila! şi pupăzul!
aici sunt banii dumneavoastra - şi tu mai crezi în Moş Crăciun?
adevarul siab politia rutiera - ceeeeeee? şi aici avem mistere?
spaga la udriste - scrie la intrare ca nu primesc! cine o fi dat şpagă pentru acele afişe?
ce este petent - vezi pe DEXOnline
iepurasul bucuresti - pe ai mei, de regulă, îi chema clasic: Rilă, de exemplu!
cum sa nu mai poluam - frate, dacă afli, te vedem la ştiri, într-un decembrie, live de la Stockholm!
rechini de la oltenita lautari - pe unu'l ştiu că a cântat în corul KGB de la Cotroceni; şi, totuşi: RECHINI?
ma zgariat cu briciul la frizerie - auci!
care este riscul sa fi zgariat cu briciul la frizerie - păi, ca o condiţie fundamentală, tre' să treci, mai întâi, pe la frizerie; în rest, chestie de noroc!
euro niuz pascani - oau, foarte tare!
mestrovici statui - aoleu, stafiile lui Brucan şi Bârlădeanu se dau pe google!
bancuri cu evreu-ungur - piei, drace! să nu ne vadă B'nai B'rith!
monumentul fiinte coanda stol - la asta are Sprâncenatu' un comentariu de făcut!
trasnea face parte din galeria personajelor lui ion creanga - şi ăştia aruncă (mă scuzaţi!) cu petarde?
colectionez masini de cusut pfaff - felicitări!
v-a cautat - v-am zis?
cati decibeli avem voie sa ascultam an locuintele personale - haaaaaaaaaaaaaaai, mă! oricum, încercaţi să-i ascultaţi pe fiecare pe rând!
feng shui prosperitate afacere frizerie - ras, tuns, frezat, noroc, sănătate, fertilitate
sex pe jos - nu călare!
wc public bucur obor gay - Onţene, ce zici de asta?
program de lucru cora manageri raion - te-a prins nevasta, gata! de'acu' s'o bagi p'aia cu "ore suplimentare, de sărbători"! vezi să nu dai nas în nas cu Ernest!
www sex in carucior - vreo legătură cu primul şi al treilea de deasupra? ştrulubatecilor!
living with corruption - icon oftând! we're in the same movie; te înţelegem... lasă, frate, se învaţă! auzi, dar dacă a fost mucoasa aia mică a lu' Băse, pregătindu'se de măritiş cu Hrebe jr.?
sex pe masina, sex in autobuz, poze cu mos craciun... - trei, Doamne, şi toţi trei!
un telefon fix se poate muta dintr-un oras in altul? - cât de lung ziceai că e firu' ăla?
Domozină! Ada! Sprâncenatu'! Emile! Ionuţ, tati! Runbaby! Aveţi legătura!
Update Sprâncenatul
tatov - inca unul inca nedumerit de ce i-a aparut pe buletinul de vot dupa ce-a pus stampila "made in china"
www.mmfes.ro - n-auzi, frate, ca nu iegzista?!
stolojan plugaru avi - nebunule, de ce nu cauti "sex cu frankenstein"?
paie ro dudesti - ia ciuleandra punct ro la bataie
rumba - caramba!
www.mmfes.ro - vrei sa te bat?
buletin de identitate vechi - il declar nul
filme cu deflorare - incep sa cred ca avem un blog cam bolnav
boli jupuit pile miini om - si cu ce ai tastat asta?
sens unic carte di identitate hip hop - Puya, Sisule, voi esteti, mah?
cati ban da primaria m ciuc pentru nastere al 2 copil - multi. fa-l repede! (update la update: bre, ăsta va fi pui de ungur! blocaţi finanţarea!)
glume despre audit - cica erau o data doua balante contabile...
firme actipild masina - pentru mertzan?
cand se iau bursele de la liceul mihai bravu din bucuresti - între 12:30 şi 14, cu bonuri de ordine, vă rog!
last christmas versuri romana - ultimu' crăciun ţi-am dat inima da' fix a doua zi (de sfântu' Ştefan, cum ar veni!) ai dat-o mai departe; da' ia zi, frate, tu nu te'ai săturat de cântările alea pe care le auzi când împingi cărucioru' cu cumpărături şi le recunoşti pentru că le ştii de anu' trecut când împingeai căruciorul cu cumpărături şi auzeai nişte cântări pe care le ştii de acum doi ani când împingeai căruciorul cu aceleaşi cumpărături şi ascultai aceleaşi...
v-a cautat - ăsta e un fel de refren; perseverent, tipul! zi după zi după zi, ca Last Christmas din decembrie'n decembrie... a propos, sunt Mardare, m-a căutat cineva?
ne pare rau dar serviciul este momentan in reparatie comunicat - ne pare rău, dar acest query este momentan în reparaţie. recepţionat!
nu poti circula pe trotuar de buldozere - da' de când există trotuare de buldozere?
cind se scoate puiul de labrador afara - musai, cel puţin, când îi vine să facă pipi! în rest, depinde de meniu!
strazi nasoale din bucuresti - nasolule, tu ce crezi că facem noi aici? nomenclatorul străzilor din Bucureşti?
botswana pula - AHA!
face fix se - HA?
cuca unde e mamaliga cat nuca - ila, ila, ilaila! şi pupăzul!
aici sunt banii dumneavoastra - şi tu mai crezi în Moş Crăciun?
adevarul siab politia rutiera - ceeeeeee? şi aici avem mistere?
spaga la udriste - scrie la intrare ca nu primesc! cine o fi dat şpagă pentru acele afişe?
ce este petent - vezi pe DEXOnline
iepurasul bucuresti - pe ai mei, de regulă, îi chema clasic: Rilă, de exemplu!
cum sa nu mai poluam - frate, dacă afli, te vedem la ştiri, într-un decembrie, live de la Stockholm!
rechini de la oltenita lautari - pe unu'l ştiu că a cântat în corul KGB de la Cotroceni; şi, totuşi: RECHINI?
ma zgariat cu briciul la frizerie - auci!
care este riscul sa fi zgariat cu briciul la frizerie - păi, ca o condiţie fundamentală, tre' să treci, mai întâi, pe la frizerie; în rest, chestie de noroc!
euro niuz pascani - oau, foarte tare!
mestrovici statui - aoleu, stafiile lui Brucan şi Bârlădeanu se dau pe google!
bancuri cu evreu-ungur - piei, drace! să nu ne vadă B'nai B'rith!
monumentul fiinte coanda stol - la asta are Sprâncenatu' un comentariu de făcut!
trasnea face parte din galeria personajelor lui ion creanga - şi ăştia aruncă (mă scuzaţi!) cu petarde?
colectionez masini de cusut pfaff - felicitări!
v-a cautat - v-am zis?
cati decibeli avem voie sa ascultam an locuintele personale - haaaaaaaaaaaaaaai, mă! oricum, încercaţi să-i ascultaţi pe fiecare pe rând!
feng shui prosperitate afacere frizerie - ras, tuns, frezat, noroc, sănătate, fertilitate
sex pe jos - nu călare!
wc public bucur obor gay - Onţene, ce zici de asta?
program de lucru cora manageri raion - te-a prins nevasta, gata! de'acu' s'o bagi p'aia cu "ore suplimentare, de sărbători"! vezi să nu dai nas în nas cu Ernest!
www sex in carucior - vreo legătură cu primul şi al treilea de deasupra? ştrulubatecilor!
living with corruption - icon oftând! we're in the same movie; te înţelegem... lasă, frate, se învaţă! auzi, dar dacă a fost mucoasa aia mică a lu' Băse, pregătindu'se de măritiş cu Hrebe jr.?
sex pe masina, sex in autobuz, poze cu mos craciun... - trei, Doamne, şi toţi trei!
un telefon fix se poate muta dintr-un oras in altul? - cât de lung ziceai că e firu' ăla?
Domozină! Ada! Sprâncenatu'! Emile! Ionuţ, tati! Runbaby! Aveţi legătura!
Update Sprâncenatul
tatov - inca unul inca nedumerit de ce i-a aparut pe buletinul de vot dupa ce-a pus stampila "made in china"
www.mmfes.ro - n-auzi, frate, ca nu iegzista?!
stolojan plugaru avi - nebunule, de ce nu cauti "sex cu frankenstein"?
paie ro dudesti - ia ciuleandra punct ro la bataie
rumba - caramba!
www.mmfes.ro - vrei sa te bat?
buletin de identitate vechi - il declar nul
filme cu deflorare - incep sa cred ca avem un blog cam bolnav
boli jupuit pile miini om - si cu ce ai tastat asta?
sens unic carte di identitate hip hop - Puya, Sisule, voi esteti, mah?
cati ban da primaria m ciuc pentru nastere al 2 copil - multi. fa-l repede! (update la update: bre, ăsta va fi pui de ungur! blocaţi finanţarea!)
glume despre audit - cica erau o data doua balante contabile...
firme actipild masina - pentru mertzan?
Însemnări de noapte
Ora 00:18
Bucureştiul doarme şi visează urât. Are coşmaruri, pentru că afară ninge. Ştie, din experienţele triste, acumulate de-a lungul anilor, că azi va fi călcat de roţi, multe roţi, că sute de mii de oameni îi vor scormoni măruntaiele, în timp ce alte sute de mii îi vor întinde mocirla peste tot.
Şi toate astea acum, când are cel mai falnic brad de fier din lume, cel mai frumos brad de Crăciun, aşa cum a avut în fiecare an de sărbători: un brad de fier pentru oamenii de fier, care mâine îl vor bătători cu bocancii, îl vor găuri cu tocurile cizmelor, îi vor brăzda asfaltul cu noi şi noi riduri.
Bucureşteanul doarme şi el. Şi el visează urât. Are coşmaruri, pentru că afară ninge. Ştie, din experienţele triste, acumulate de-a lungul anilor, că azi va merge sau va sta mult în maşină, blestemând Bucureştiul, că se va împinge la metrou sau în autobuz, sau pe trotuarele pline de mocirlă, pe care o vor întinde peste tot.
În acest răstimp bradul de fier, simbolul Crăciunului de mii de ani, veghează atotputernic deasupra oraşului peste care ninge.
Bucureştiul doarme şi visează urât. Are coşmaruri, pentru că afară ninge. Ştie, din experienţele triste, acumulate de-a lungul anilor, că azi va fi călcat de roţi, multe roţi, că sute de mii de oameni îi vor scormoni măruntaiele, în timp ce alte sute de mii îi vor întinde mocirla peste tot.
Şi toate astea acum, când are cel mai falnic brad de fier din lume, cel mai frumos brad de Crăciun, aşa cum a avut în fiecare an de sărbători: un brad de fier pentru oamenii de fier, care mâine îl vor bătători cu bocancii, îl vor găuri cu tocurile cizmelor, îi vor brăzda asfaltul cu noi şi noi riduri.
Bucureşteanul doarme şi el. Şi el visează urât. Are coşmaruri, pentru că afară ninge. Ştie, din experienţele triste, acumulate de-a lungul anilor, că azi va merge sau va sta mult în maşină, blestemând Bucureştiul, că se va împinge la metrou sau în autobuz, sau pe trotuarele pline de mocirlă, pe care o vor întinde peste tot.
În acest răstimp bradul de fier, simbolul Crăciunului de mii de ani, veghează atotputernic deasupra oraşului peste care ninge.
Da, a nins
Au fost fulgi de zăpadă sau lacrimile îngheţate ale celor blocaţi în trafic? Ba nu, a nins, pentru că, doamnelor şi domnilor, stimaţi telespectatori care aţi deschis mai de dimineaţă receptoarele TV, "se circulă în condiţii de iarnă". Dar se circulă, fiindcă băieţii ăia jmekeri pe care-i tot vedeţi în trafic şi-au lăsat BMW-urile cu tracţiune pe spate acasă.
Şi jumătate din bucureşteni ar putea rămâne fără apă la robinete. Nu-i nimic, vor avea cuburi de gheaţă din belşug.
Cât mai e brajii în piaţă?
Şi jumătate din bucureşteni ar putea rămâne fără apă la robinete. Nu-i nimic, vor avea cuburi de gheaţă din belşug.
Cât mai e brajii în piaţă?
Vesti din Vanghelistan - prima zi de iarna
Nu stiu daca am avut eu noroc sau azi s-a circulat ceva mai bine. Am ocolit cu diplomatie coada de la academie pana la eroilor, am luat-o pe stradute, am descoperit si-o gradinita de stat care arata foarte bine, am ajuns aproximativ la timp la gradi, copilul n-a fost uracios, am plecat de-acolo spre birou zambind...
Azi noapte a nins si in sfarsit nu mai am noroi pe ghete.
Astazi pe strada Transilvania mirosea aerul a Iarna. A curat, a cearceafuri proaspat scoase din apret si intinse la soare cu dinti.
Si la intrarea in institutie am gasit brazi si un Mos Craciun de plastic, mai inalt decat mine, care a inceput sa cante si sa danseze cand am trecut pe langa el. Mi s-a spus ca are senzor de miscare. E-adevarat ca isi legana soldurile foarte lasciv si parea sa ma priveasca drept in ochi dar eu stiu ca e de plastic, nu ma pacaleste...
Buna dimineata, voua celor ce inca mergeti la munca si n-ati plecat la schi. Inca putina rabdare si orasul va ramane al nostru.
PS: am auzit la Radio ca pe soselele patriei e oglinda asa ca aveti grija cum mergeti.
Azi noapte a nins si in sfarsit nu mai am noroi pe ghete.
Astazi pe strada Transilvania mirosea aerul a Iarna. A curat, a cearceafuri proaspat scoase din apret si intinse la soare cu dinti.
Si la intrarea in institutie am gasit brazi si un Mos Craciun de plastic, mai inalt decat mine, care a inceput sa cante si sa danseze cand am trecut pe langa el. Mi s-a spus ca are senzor de miscare. E-adevarat ca isi legana soldurile foarte lasciv si parea sa ma priveasca drept in ochi dar eu stiu ca e de plastic, nu ma pacaleste...
Buna dimineata, voua celor ce inca mergeti la munca si n-ati plecat la schi. Inca putina rabdare si orasul va ramane al nostru.
PS: am auzit la Radio ca pe soselele patriei e oglinda asa ca aveti grija cum mergeti.
12.12.07
B-01-PSD d MG zis P
Am trecut (e un fel de a spune) de câteva ori prin blocaje rutiere portieră în portieră cu o maşină neagră, de protocol, având numărul de înmatriculare din titlu. O, Doamne, îţi vine să spui, săracul Geoană, care dacă părăseşte locuinţa de protocol va rămâne în stradă cu doamna Mihaela şi copiii, uită-te la el, ce domn, ce caracter, stă, bietul om, paralizat în trafic şi nu cheamă girofarul la care orice secretară de parlamentar recurge când musai să ajungă să...
M-am holbat de mai multe ori să înţeleg ceva din dosul geamurilor fumurii. Şi mi s-a părut că nu văd nici un fel de mişcare pe bancheta din spate. Până când, într-un final, am auzit de la un service că maşina se plimbă prin oraş fără Prostănac atunci când Prostănacul are Birou Permanent şi CEx şi şedinţă de grup parlamentar şi convocare secretă la Cotroceni şi pseudoşantaj la Victoria şi consiliu de coroană cu Mihaela şi aşa mai departe - tocmai pentru a sta în trafic, portieră în portieră, retrovizoare în retrovizoare cu mine şi cu tine şi alături de familia Ionescu şi de pensionarii Eftimie.
Ca să nu cumva să uite cine le-a mărit pensiile!
PS: Da' afişul portocaliu de pe stâlpul meu, cu euro-trandafirul PD (cum? nu mai e trandafir?), cine îl dă jos? Şi când?
M-am holbat de mai multe ori să înţeleg ceva din dosul geamurilor fumurii. Şi mi s-a părut că nu văd nici un fel de mişcare pe bancheta din spate. Până când, într-un final, am auzit de la un service că maşina se plimbă prin oraş fără Prostănac atunci când Prostănacul are Birou Permanent şi CEx şi şedinţă de grup parlamentar şi convocare secretă la Cotroceni şi pseudoşantaj la Victoria şi consiliu de coroană cu Mihaela şi aşa mai departe - tocmai pentru a sta în trafic, portieră în portieră, retrovizoare în retrovizoare cu mine şi cu tine şi alături de familia Ionescu şi de pensionarii Eftimie.
Ca să nu cumva să uite cine le-a mărit pensiile!
PS: Da' afişul portocaliu de pe stâlpul meu, cu euro-trandafirul PD (cum? nu mai e trandafir?), cine îl dă jos? Şi când?
11.12.07
Vesti din Vanghelistan - Cunoaste cineva familia Ionescu?
Nu va suparati. Acu ca trecura alegerile alea parlamentare ma gandeam oare n-ar fi frumos din partea firmelor astora de iau bani pe panourile de publicitate sa dea jos glumele alea penibile cu psd-ul?
Cum care? Hai ca sigur le-ati vazut. Familia Ionescu zice ca prin munca cinstita o sa aiba un trai decent si nu mai stiu ce alta familie, Eftimie parca spune ca n-o sa uite cine le-a marit pensia, sunt niste texte la limita penibilului, pe langa care cand trec simt cum ma sufoc de indignare.
Lasa ca nici cu Raman roman in Europa, cu opinci in picioare, nu mi-e rusine.
Domnu Marean, cata vreme le pastrati pe afisele alea? Ca vin alegerile alelalte peste noi si pana la urma boborul chiar o sa creada ca sunt cinci familii in Romania care cred sincer ca traiesc intr-o tara echitabila si nu mai stiu cum scrie pe afis, da' ma uit maine.
Ma intreb astia in ce Romanie traiesc?
Cum care? Hai ca sigur le-ati vazut. Familia Ionescu zice ca prin munca cinstita o sa aiba un trai decent si nu mai stiu ce alta familie, Eftimie parca spune ca n-o sa uite cine le-a marit pensia, sunt niste texte la limita penibilului, pe langa care cand trec simt cum ma sufoc de indignare.
Lasa ca nici cu Raman roman in Europa, cu opinci in picioare, nu mi-e rusine.
Domnu Marean, cata vreme le pastrati pe afisele alea? Ca vin alegerile alelalte peste noi si pana la urma boborul chiar o sa creada ca sunt cinci familii in Romania care cred sincer ca traiesc intr-o tara echitabila si nu mai stiu cum scrie pe afis, da' ma uit maine.
Ma intreb astia in ce Romanie traiesc?
Si o dedicatie speciala, de la Sprancenatul si de la Ada
Printr-o fericita coincidenta, in urma cu doua zile Sprancenatul a revazut un film din copilarie.
Azi am tras o fuga pana la un magazin de computere ca sa-mi cumpar o pereche noua de casti, sa pot asculta cum trebuie coloana sonora a aceluiasi film la care s-a uitat Sprancenatul acum doua zile.
Si pentru ca am gasit fragmente si pe youtube, din partea casei, pentru toti cei ce au crescut dupa '80 incolo.
Azi am tras o fuga pana la un magazin de computere ca sa-mi cumpar o pereche noua de casti, sa pot asculta cum trebuie coloana sonora a aceluiasi film la care s-a uitat Sprancenatul acum doua zile.
Si pentru ca am gasit fragmente si pe youtube, din partea casei, pentru toti cei ce au crescut dupa '80 incolo.
Bake 20 minutes or until golden, serve with soy sauce
Sprancenatul: c..., mai scrii ceva pe bloguresti?
Sprancenatul: ca vreau sa fac curat
Absentiu magnoliu: de ce, ma dati afara?
Sprancenatul: nu te dau mah
Absentiu magnoliu: :((
Absentiu magnoliu: te-ai pisat pe mine?
Absentiu magnoliu: da mah, mai scriu
Sprancenatul: n-ai mai scris de juma de an
Sprancenatul: bine mah
Absentiu magnoliu: am un eseu despre societatea sociopata
Absentiu magnoliu: deci, te pisi pe mine?
Sprancenatul: =))
Absentiu magnoliu: :((
Absentiu magnoliu: :-<
Absentiu magnoliu: bine mah, nu-i nimic
Sprancenatul: nu te da nimeni afara mah =))
Update
Absentiu magnoliu: tampitziu, te-ai dilit?
Sprancenatul: =))
Absentiu magnoliu: te dau in judecata, magarule!
Absentiu magnoliu: =))
Sprancenatul: vezi ca pot sa fac si pdate
Sprancenatul: update
Absentiu magnoliu: =))
Absentiu magnoliu: fa-l
Sprancenatul: bine
Sprancenatul: ca vreau sa fac curat
Absentiu magnoliu: de ce, ma dati afara?
Sprancenatul: nu te dau mah
Absentiu magnoliu: :((
Absentiu magnoliu: te-ai pisat pe mine?
Absentiu magnoliu: da mah, mai scriu
Sprancenatul: n-ai mai scris de juma de an
Sprancenatul: bine mah
Absentiu magnoliu: am un eseu despre societatea sociopata
Absentiu magnoliu: deci, te pisi pe mine?
Sprancenatul: =))
Absentiu magnoliu: :((
Absentiu magnoliu: :-<
Absentiu magnoliu: bine mah, nu-i nimic
Sprancenatul: nu te da nimeni afara mah =))
Update
Absentiu magnoliu: tampitziu, te-ai dilit?
Sprancenatul: =))
Absentiu magnoliu: te dau in judecata, magarule!
Absentiu magnoliu: =))
Sprancenatul: vezi ca pot sa fac si pdate
Sprancenatul: update
Absentiu magnoliu: =))
Absentiu magnoliu: fa-l
Sprancenatul: bine
F1 la Snagov & ceaiul cu Bernie
Aşadar, circuitul de formula 1 al Bucureştilor va fi la Snagov. Scapă, deci, pomişorii din Parcul Izvor, nu ne mai dau ăştia peste cap cu săptămânile traficul, mă rog, mai rămâne să îşi şi dorească Bernie Ecclestone o etapă în România!
A propos de Ecclestone, Robb Report publică The 21 Ultimate gifts for winter holiday 2007. Pe lângă yachturi închiriate sau cumpărate, şi ceasuri de un milion şi ceva de dolari, pe lângă cadouri alese numai pentru a ajunge pe primele pagini ale ziarelor (în cazul unui spectacol privat al baletului Kirov, închiriat pentru 1,59 de milioane de dolari, chiar şi Wall Street Journal acceptă puţină tabloidizare), nepoţii băieţilor deştepţi de pe la începuturile secolului XX, cu spaţii închiriate cu deceniile în topurile Forbes, refuză să îşi mai cumpere Ferrari (un moft pentru cei ieftini, fără valoare!) şi optează pentru un pachet VIP complet cuprinzând: un monopost de formula 1 retras din circulaţie, două paşapoarte VIP la toate cele 20 de curse din sezonul următor, cu acces liber la boxe, o cină cu Damon Hill şi un ceai cu Bernie Ecclestone.
Well, Videne, câte borduri să mai schimbi până să-i faci un asemenea cadou de 16 milioane de dolari Mioriţei?
PS: Gurile rele recomandă un mare pas la secvenţa ceaiului!
A propos de Ecclestone, Robb Report publică The 21 Ultimate gifts for winter holiday 2007. Pe lângă yachturi închiriate sau cumpărate, şi ceasuri de un milion şi ceva de dolari, pe lângă cadouri alese numai pentru a ajunge pe primele pagini ale ziarelor (în cazul unui spectacol privat al baletului Kirov, închiriat pentru 1,59 de milioane de dolari, chiar şi Wall Street Journal acceptă puţină tabloidizare), nepoţii băieţilor deştepţi de pe la începuturile secolului XX, cu spaţii închiriate cu deceniile în topurile Forbes, refuză să îşi mai cumpere Ferrari (un moft pentru cei ieftini, fără valoare!) şi optează pentru un pachet VIP complet cuprinzând: un monopost de formula 1 retras din circulaţie, două paşapoarte VIP la toate cele 20 de curse din sezonul următor, cu acces liber la boxe, o cină cu Damon Hill şi un ceai cu Bernie Ecclestone.
Well, Videne, câte borduri să mai schimbi până să-i faci un asemenea cadou de 16 milioane de dolari Mioriţei?
PS: Gurile rele recomandă un mare pas la secvenţa ceaiului!
10.12.07
Bradul lui Ciuhandu
Nene Videne, uite ce pomişor mic au pus nenorociţii ăia la Timişoara. Nişte desculţi cu primar PNŢCD, nu-i aşa?
8.12.07
Schela-de-Crăciun ne arde la plămân
Iar povestea cu "Las' că plantăm noi la loc. Plantăm noi..."
"Pe bradul din Piaţa Unirii strălucesc aproape 2.5 milioane de beculeţe, iar într-o singură zi de funcţionare consumă la fel de mult cât 20 de apartamente cu doua camere într-o lună. Până pe 6 ianuarie, când va fi dezasamblat, va consuma peste 151 de megawaţi. Din cauza consumului foarte mare de energie, reprezentanţii firmei care l-au instalat au hotărît să stingă luminile noaptea, dar nu pentru economie ci din motive ecologice.
Conform datelor furnizate de Electrica pentru producerea acestei cantităţi de energie sunt eliminate peste 111 tone de dioxid de carbon. De cealaltă parte finanţatorii acestui proiect, au promis că vor demara în primăvară un proiect ecologic, adică vor planta atâţia brazi cât să acopere consumul de energie al Bradului de Crăciun."
Conform datelor furnizate de Electrica pentru producerea acestei cantităţi de energie sunt eliminate peste 111 tone de dioxid de carbon. De cealaltă parte finanţatorii acestui proiect, au promis că vor demara în primăvară un proiect ecologic, adică vor planta atâţia brazi cât să acopere consumul de energie al Bradului de Crăciun."
7.12.07
Meeeeeeeeeeeeeeeeri
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu am început să aud iaraşi, oriunde intru, aceleaşi Last Christmas, All I want for Christmas is you (nu era de ajuns Mariah de la Carei, trebuia şi Andra?), I'm dreaming on a white Christmas sau Merry Xmas-ul lui Lennon pe ţşpe voci...
6.12.07
5.12.07
Nişte glumeţi, de Ştefan Mladin
Minunata aventură a memorabililor bezmetici caţavenci Prisăcaru & Cautis s-a soldat cu o replică breathless din partea distinsului director al aeroportului, Ştefan Mladin. Pe scurt, ne-a spus domnul, ieri seară, la TVR, că nenorociţilor ălora de jurnalişti le arde de glume, bă...
În septembrie 2000, un posibil (fost) cititor de Caţavencu ceruse azil în Germania şi, din motive personale, vroia să ajungă de la Munchen la Berlin. Cum banii erau obiectivul individului şi nu mijloacele, românul nostru solicitant de azil a decis să facă la avion ce ştia el de la trenurile personale care navetează între Olteniţa şi Bucureşti. Cum avionul, aparţinând diviziei germane (low cost) a British Airways, Deutsche BA, nu avea tampoane decât, poate, cel mult, pe scaunele sau în poşetuţele pasagerelor, soluţia aleasă a fost roata avionului. Pentru că, nu-i aşa?, roata aia se strânge într-o cutiuţă. Mă rog, trapele, mama lor de trape, i-au jucat o festă pasagerului nostru clandestin.
Deşi era încă în plină derulare supărarea germanilor pe bandele de tâlhari români, "chemaţi să se pronunţe asupra gravităţii faptei comise de ineditul turist, procurorii şi-au îndreptat atenţia către autorităţile aeroportuare, acuzându-le de vaste lacune în protecţia obiectivului".
Alexandre, Cătăline, tată, aţi greşit ţara, bre! Teroriştilor!
În septembrie 2000, un posibil (fost) cititor de Caţavencu ceruse azil în Germania şi, din motive personale, vroia să ajungă de la Munchen la Berlin. Cum banii erau obiectivul individului şi nu mijloacele, românul nostru solicitant de azil a decis să facă la avion ce ştia el de la trenurile personale care navetează între Olteniţa şi Bucureşti. Cum avionul, aparţinând diviziei germane (low cost) a British Airways, Deutsche BA, nu avea tampoane decât, poate, cel mult, pe scaunele sau în poşetuţele pasagerelor, soluţia aleasă a fost roata avionului. Pentru că, nu-i aşa?, roata aia se strânge într-o cutiuţă. Mă rog, trapele, mama lor de trape, i-au jucat o festă pasagerului nostru clandestin.
Deşi era încă în plină derulare supărarea germanilor pe bandele de tâlhari români, "chemaţi să se pronunţe asupra gravităţii faptei comise de ineditul turist, procurorii şi-au îndreptat atenţia către autorităţile aeroportuare, acuzându-le de vaste lacune în protecţia obiectivului".
Alexandre, Cătăline, tată, aţi greşit ţara, bre! Teroriştilor!
4.12.07
Fly, puiule, fly!
Sindicatele vor anunţa, mâine, un program de acţiuni de protest. La ce bun, pe onoarea mea, nu înţeleg - mai de stânga, mai protecţionişti decât liberalii de la guvernare nu prea există.
Whatever, nu despre liberalismul la români vroiam să scriu.
Printre cei care protestează, în perioada asta, fără nici o legătură cu sindicatele, de fapt, sunt taximetriştii, daţi peste cap de noile reglementări de confort & securitate impuse de prietenii lui Udirşte de la Primăria Capitalei. Aşadar, lui Besciu de la Fly Taxi & Golden Blitz nu-i mai ajunge monopolul (era să scriu exclusivitate dar unde intervine Golden Blitz nu mai e exclusivitate ci favoritism) de la Otopeni. Vor tot oraşul.
Ştiu, sunt cârcotaş, amicii Vindeanului se gândesc la confortul & securitatea pasagerilor (airbag-uri de la radiator până-n portbagaj) şi şoferilor (geamuri de protecţie între bancheta din spate şi cea a şoferului, ca la Londra, my brother).
Dar nici despre asta nu vroiam să scriu.
Ce vroiam să scriu este una auzită de la un taximetrist dintre cei care s-au dus cu tarifu-n proţap la autorităţi şi le-au spus (şi am ajuns în fine la punctul pentru care m-am pus pe scris): "O să ajungem în imposibiltatea de a nu mai lucra!"
Azi taximetriştii, mâine piarii, poimâine parlamentarii şi, tot aşa... Pentru numele lui Dumnezeu, ce se va alege din ţara asta dacă tot românul va ajunge în această imposibilitate?
Whatever, nu despre liberalismul la români vroiam să scriu.
Printre cei care protestează, în perioada asta, fără nici o legătură cu sindicatele, de fapt, sunt taximetriştii, daţi peste cap de noile reglementări de confort & securitate impuse de prietenii lui Udirşte de la Primăria Capitalei. Aşadar, lui Besciu de la Fly Taxi & Golden Blitz nu-i mai ajunge monopolul (era să scriu exclusivitate dar unde intervine Golden Blitz nu mai e exclusivitate ci favoritism) de la Otopeni. Vor tot oraşul.
Ştiu, sunt cârcotaş, amicii Vindeanului se gândesc la confortul & securitatea pasagerilor (airbag-uri de la radiator până-n portbagaj) şi şoferilor (geamuri de protecţie între bancheta din spate şi cea a şoferului, ca la Londra, my brother).
Dar nici despre asta nu vroiam să scriu.
Ce vroiam să scriu este una auzită de la un taximetrist dintre cei care s-au dus cu tarifu-n proţap la autorităţi şi le-au spus (şi am ajuns în fine la punctul pentru care m-am pus pe scris): "O să ajungem în imposibiltatea de a nu mai lucra!"
Azi taximetriştii, mâine piarii, poimâine parlamentarii şi, tot aşa... Pentru numele lui Dumnezeu, ce se va alege din ţara asta dacă tot românul va ajunge în această imposibilitate?
3.12.07
FSN salvează liberalismul (again)
Fuzionează, taică, iapa lui Traian cu catârul lui Băse. We're saved! Marii liberali Flutur şi Stolojan or să ne ferească de toate relele (inclusiv de încălzirea globală şi de terorismul internaţional), dar mai ales de mogulii şi de oligarhii care nu-i place lu' Elena, că se dă 'telectuali că a citit cărţi şi ştie să scrie corect Heidegger.
Păcat de nume, totuşi. Sunau mai mişto fesene şi pede. Mai pervers, dar mai mişto. Pelede e de cacao, vă spun sincer, domnule Stolojan, salvator al liberalismului ce sunteţi. Aşa că, domnule Stolojan, dragă marionetă, nu mai aveţi nici un motiv să n-o primiţi în partid pe onorabila doamnă Alina Plugaru. Doamna Nuţi abia aşteaptă pe cineva cu care să facă schimb de reţete de reuşit în viaţă sau de cârnaţi de Pleşcoi.
Păcat de nume, totuşi. Sunau mai mişto fesene şi pede. Mai pervers, dar mai mişto. Pelede e de cacao, vă spun sincer, domnule Stolojan, salvator al liberalismului ce sunteţi. Aşa că, domnule Stolojan, dragă marionetă, nu mai aveţi nici un motiv să n-o primiţi în partid pe onorabila doamnă Alina Plugaru. Doamna Nuţi abia aşteaptă pe cineva cu care să facă schimb de reţete de reuşit în viaţă sau de cârnaţi de Pleşcoi.
Iar despre metrou
"Haos la staţia de metrou Victoriei din Bucureşti. Dimineaţă, între orele 8 şi 9 sute de oameni au aşteptat minute în şir să poată ieşi la suprafaţă".
Cu asta, orice speranţă moare şi-or să apară scuzele de genul: "Am întârziat din cauză că se circula pe 30 de coloane pe scara de la metrou". Speranţa de a te deplasa moare, aşa cum, după terminarea celui de-al doilea pod de la Băneasa, s-a stins pâlpâitoarea nădejde a celor care intră zilnic în Bucureşti prin nord.
Următorul pas: nişte telecabine din alea ca în Fahrenheit 451, dar păzea, că Vindeanu o să vrea să îmbordureze cerul.
Cu asta, orice speranţă moare şi-or să apară scuzele de genul: "Am întârziat din cauză că se circula pe 30 de coloane pe scara de la metrou". Speranţa de a te deplasa moare, aşa cum, după terminarea celui de-al doilea pod de la Băneasa, s-a stins pâlpâitoarea nădejde a celor care intră zilnic în Bucureşti prin nord.
Următorul pas: nişte telecabine din alea ca în Fahrenheit 451, dar păzea, că Vindeanu o să vrea să îmbordureze cerul.
Creşte locul de parcare pe cap de bucureştean
Uite-aşa creşte, spre noi culmi de regres şi tâmpenie, până la lobotomia finală pe care edilii prăfuitului oraş o vor aplica alegătorilor ce se strivesc unii pe alţii ca să vadă minunea schelei-de-crăciun cum se-aprinde în noapte.
Să vină Ceaşcă din Cuba să vadă cum nu se mai raportează producţii uriaşe la hectar, ci locuri de parcare record la metrul pătrat de asfalt îmbordurat.
Mă pregătesc să emigrez la Ciorogârla. Mai vine cineva?
2.12.07
1 decembrie teve
Multumesc pe aceasta cale televiziunii publice pentru serviciul la fileu pe care subordonatii tovarasului Alexandru Sassu l-au facut unei anumite parti a PSD (voluntar sau nu, nici nu mai conteaza) atunci cand, spre finalul paradei de la Arcul de Triumf (gata? inseamna ca de luni se circula iarasi normal? Domane, de ce oi fi scris paranteza asta? cand se circula normal in Bucuresti? si ce mai e normal, oare?), au comutat peste acea bucata de tribuna oficiala (a propos, domnule Basescu, va sedea mi-nu-nat langa mult prea simpaticul nostru fost intermiar Vacaroiu) in care, amintindu-si de pubertate si de telenovela istorica romaneasca Razboiul de Independenta (cei de varsta mea sigur nu au uitat serialul din 1977, despre 1877), Prostanacul a dovedit ca nu degeaba i se spune astfel si a fluierat (pardon, fredonat fluierand) - bagandu-si Geoana cat mai adanc in ea de tribuna oficiala si de protocol si de rang de presedinte al principalului partid parlamentar, fie el si in opozitie - una din cele mai celebre cantari ostasesti din coloana sonora a acelui film, pe care fanfara reprezentativa a armatei membre a Pactului Nord-Atlantic tocmai ce o intona. Drum bun, drum bun, drum bun, drum bun, drum bun dragi osteni...
Pentru aceasta performanta le iert gafa din jurnalul de seara cand, pe la 19:09, au tinut transmisiunea in direct minute bune fara ca bradul lui Videanu sa se lumineze si au schimbat din regie pe un alt subiect la 19:13, adica fix cu doua secunde inainte ca in transmisiunea paralela de pe Realitatea sa inceapa show-ul propriu-zis. Ma rog, impaunat, show-ul, si pe TVR, si pe RTV, de comentarii cu zeci de epitete, care mai de care mai pasoptiste ca fond...
(la ora asta, 2:31, tocmai se transmite in reluare jurnalul si ma pot bucura din nou de deliciile mandriei de a fi roman si mai descopar ca dupa ce Mihaita, moderatorul, a vorbit vreo 45 de secunde, au revenit cu imagini din Piata Unirii)
Am inteles ca ar fi sau nu cel mai inalt brad din Europa; c-ar mai fi la Porto unul mai inalt dar mai scund cu un metru. Ca, de fapt, asta nu e brad de-adevaratelea, dar ca avem, anul acesta, cel mai mare brad si ca asta e dovada clara ca suntem in Europa. Am vazut o Piata a Unirii plina (arata chiar impresionanta, multimea aia; nu stiu cati or fi fost dar, ochiometric, ma hazardez sa pun un pronostic: vreo 200.000); am mai vazut si o coada de faruri, intinzandu-se de la Coltea pana in Romana (sensul celalalt era gol-golut!). O coada care statea, asa cum nu imi amintesc sa fi vazut vreodata stand cozile pe Magheru - iar pe Magheru chiar se sta!
Si am mai auzit-o pe Otilia de la Realitatea spunand ca sunt multi oameni, nu stie cat de multi dar stie ca toti privesc inmarmuriti la jocul de lumini. Iar Otilia de la Realitatea i-a transferat legatura lui Mihai de la Realitatea - care, insa, a avut cateva secunde pana a reusit sa percuteze. Probabil ca si el, Mihai de la Realitatea, a fost unul dintre cei toti ramasi inmarmuriti.
Si tot 1 decembrie teve: Antena 1 a dat filme istorice (seara l-am prins, la Antena 2, pe Tutu Condurateanu crapand de admiratie - probabil ca astazi, la Etno, o sa intrebe vreun medic daca o sa ramana cu sechele; nu, categoric, n-o sa ramana, a ramas deja! - intr-un dialog cu megadisidentul revolutionar Sergiu Nicolaescu, acest Mihai Viteazu al regiei, acest Miclovan al scenariului, acest...); si cum mergea televizorul meu, spre amiaza, ca televizorul, tocmai pe Antena 1 in vreme ce rasfoiam un jurnal-cronica a primilor ani ai secolului trecut scris de Bacalbasa, numai ce-l aud din teveu pe un pui de dac intrebandu-si bunicul: Dar de ce ii spune Dracul? Ridic privirea si ce-mi vad ochii? Film artistic despre Vlad Tepes. Ia, imi zic, sa vedem, cum conspirau negustorii sasi de la Brasov impotriva onestilor targoveti targovisteni? Ca, vorba aia, azi e ziua in care inima mea de etnic german trebuie sa arda alaturi de cea a aproape prusacului Ferdinand Intregitorul... Si ma uit eu fix vreo trei minute pana cand, pe un soare orbitor (vreo 11 sau 12 ceasuri va fi tot fost), fara vant, cu vreo sapte-opt grade peste zero (dati onor generalului Celsius ca ne-a ridicat in grad Ziua Nationala), numai ce imi cade curentul. Am verificat - nu era de la panoul meu. Asa ca vin si va zic: Traiasca-va Romania!
PS: Mai Emile, mai Spranceantule, voi sunteti chiar niste chitibusari , niste pur si simplu rau intentionati! V-ati uitat numai la senile si microfisuri... Voi chiar n-ati vazut ce blonde spectaculoase i-au plantat in portierele utilitarelor SRI si SPP Marelui Amator De Blonde De La Cotroceni?
Pentru aceasta performanta le iert gafa din jurnalul de seara cand, pe la 19:09, au tinut transmisiunea in direct minute bune fara ca bradul lui Videanu sa se lumineze si au schimbat din regie pe un alt subiect la 19:13, adica fix cu doua secunde inainte ca in transmisiunea paralela de pe Realitatea sa inceapa show-ul propriu-zis. Ma rog, impaunat, show-ul, si pe TVR, si pe RTV, de comentarii cu zeci de epitete, care mai de care mai pasoptiste ca fond...
(la ora asta, 2:31, tocmai se transmite in reluare jurnalul si ma pot bucura din nou de deliciile mandriei de a fi roman si mai descopar ca dupa ce Mihaita, moderatorul, a vorbit vreo 45 de secunde, au revenit cu imagini din Piata Unirii)
Am inteles ca ar fi sau nu cel mai inalt brad din Europa; c-ar mai fi la Porto unul mai inalt dar mai scund cu un metru. Ca, de fapt, asta nu e brad de-adevaratelea, dar ca avem, anul acesta, cel mai mare brad si ca asta e dovada clara ca suntem in Europa. Am vazut o Piata a Unirii plina (arata chiar impresionanta, multimea aia; nu stiu cati or fi fost dar, ochiometric, ma hazardez sa pun un pronostic: vreo 200.000); am mai vazut si o coada de faruri, intinzandu-se de la Coltea pana in Romana (sensul celalalt era gol-golut!). O coada care statea, asa cum nu imi amintesc sa fi vazut vreodata stand cozile pe Magheru - iar pe Magheru chiar se sta!
Si am mai auzit-o pe Otilia de la Realitatea spunand ca sunt multi oameni, nu stie cat de multi dar stie ca toti privesc inmarmuriti la jocul de lumini. Iar Otilia de la Realitatea i-a transferat legatura lui Mihai de la Realitatea - care, insa, a avut cateva secunde pana a reusit sa percuteze. Probabil ca si el, Mihai de la Realitatea, a fost unul dintre cei toti ramasi inmarmuriti.
Si tot 1 decembrie teve: Antena 1 a dat filme istorice (seara l-am prins, la Antena 2, pe Tutu Condurateanu crapand de admiratie - probabil ca astazi, la Etno, o sa intrebe vreun medic daca o sa ramana cu sechele; nu, categoric, n-o sa ramana, a ramas deja! - intr-un dialog cu megadisidentul revolutionar Sergiu Nicolaescu, acest Mihai Viteazu al regiei, acest Miclovan al scenariului, acest...); si cum mergea televizorul meu, spre amiaza, ca televizorul, tocmai pe Antena 1 in vreme ce rasfoiam un jurnal-cronica a primilor ani ai secolului trecut scris de Bacalbasa, numai ce-l aud din teveu pe un pui de dac intrebandu-si bunicul: Dar de ce ii spune Dracul? Ridic privirea si ce-mi vad ochii? Film artistic despre Vlad Tepes. Ia, imi zic, sa vedem, cum conspirau negustorii sasi de la Brasov impotriva onestilor targoveti targovisteni? Ca, vorba aia, azi e ziua in care inima mea de etnic german trebuie sa arda alaturi de cea a aproape prusacului Ferdinand Intregitorul... Si ma uit eu fix vreo trei minute pana cand, pe un soare orbitor (vreo 11 sau 12 ceasuri va fi tot fost), fara vant, cu vreo sapte-opt grade peste zero (dati onor generalului Celsius ca ne-a ridicat in grad Ziua Nationala), numai ce imi cade curentul. Am verificat - nu era de la panoul meu. Asa ca vin si va zic: Traiasca-va Romania!
PS: Mai Emile, mai Spranceantule, voi sunteti chiar niste chitibusari , niste pur si simplu rau intentionati! V-ati uitat numai la senile si microfisuri... Voi chiar n-ati vazut ce blonde spectaculoase i-au plantat in portierele utilitarelor SRI si SPP Marelui Amator De Blonde De La Cotroceni?
30.11.07
Bideul şi Copoul
Nu ştiu cât a costat bideul cu care a cadorisit sediul Partidului Democrat senatorul cu acelaşi renume (bideu) Marius Marinescu, tipul care îi facea zile fripte deloc irascibilului Adriean Videanu. Oricum, pe lângă weceul public din Copou, bordurile videanului din capul Primăriei noastre sunt nişte biete jucării nevinovate, mizilic, bani pentru ciungă şi seminţe.
Ce ştie oare să facă buda ieşenilor, măi, tată? Că dintre toate toaletele extravagantului Jemal Wright, modelul Isis, cel în cristale Swarovski, valorează numai 75.000 - dolari, nu euro! Şi nici wc-ul cu telecomandă şi mp3player de la Toto nu e! Bine, ar mai fi buda din aur, prezentată la târgul de lux Extravaganza de la Moscova, la un preţ special rusesc (250.000 de euro).
Două gări, două şantiere
La Köln, în Breslauer Platz, în spatele gării princpiale, se construieşte. Regulamentul local spune clar: orice lucrare de excavare se face sub atenta supraveghere a arheologilor. De altfel, orice săpătură scoate la iveală mici vestigii - fie ele romane, fie medievale. Bombarfamentele aliaţilor au răvăşit oraşul de pe Rin astfel că întregul oraş e un vast sit arheologic. Câteodată autorizaţia de construcţie este anulată pentru că amplasamentul este mult prea bogat în istorie. Nimeni nu are nimic de obiectat. Unde-i lege nu-i tocmeală.
Bucureşti. Primarul, Adriean Videanu, continuă ceea ce nu au reuşit să termine comuniştii. Vestigii istorice? Mofturi! Ce, un ciob din oala lui Bucur? Da' ce, era de marmură? Măcar avea borduri Bucur, ăsta, la stână? N-avea. Ia, gata, un bloc de birouri, vă rog. Şi defrişaţi copacii ăia. Repede! Cum? Poarta asta e monument istoric? Ia, repede, răsturnaţi o macara peste ea, să vedeţi cum nu mai e.
Nu ştiu cum dracului se face, totuşi, că, indiferent de numărul filtrelor suplimentare prin care trece un şantier la Köln, tot reuşesc nemţii ăia să termine vreo patru lucrări până când la Bucureşti de abia începe spartul unui rând de asfalt...
A propos, îşi aduce aminte cineva de câte decenii stă căscată stă gaura aia cât toate zilele între Piaţa Chibrit şi Podul Constanţa?
"La mama" mă-tii!
"Doamna doctor", i-a spus asistenta, la sfârşitul scandalului, şefului de secţie boli infecţioase, "nu vă mai enervaţi. De 30 de ani lucrez fără mănuşi, vreţi dumneavoastră acum să-l convingeţi pe imbecilul ăsta de director că avem nevoie pe secţie de mănuşi de unică folosinţă? Nu vă mai enervaţi, doamnă doctor, zău aşa..."
Schimbare de cadru.
Orădeni (Rodica & Bogdan) veniţi în interes de serviciu la Bucureşti. Foame. Prânz. La mama, Călăraşilor colţ cu Delea Veche (loc de care mă leagă nişte amintiri de pe când mileniul în curs era mai mult decât mic). Caşcaval pane, cartofi prăjiţi, cu brânză rasă. Şi un Rooibos de portocale, vă rog! Chelnerul ia meniul de ceaiuri, îl răsfoieşte (probabil că e nou angajat, nu l-a folosit încă) până ajunge la ultima pagină. Se luminează / lămureşte: Rooibos orange doriţi?
Well, thank You, Lord, for the English, I finally could have a conversation with a Romanian waiter in Romania, in Bucharest, on Delea Veche Street.
Vine ceaiul, vin şi porţiile de mâncare, Bogdan, ca un june holtei, în plină şi continuă creştere ce este, mănâncă înfulecând, fără mofturi. Rodica, mămică de felul ei, în timpul liber, în rest puţin şefă de revistă de (tele)comunicaţii, muşcă din primul cartof şi constată că porţia a fost pregătită (probabil) atunci când se întâmplau amintirile mele cu La mama de (aproape) altă dată.
Apelăm la ruşinea unui piccolo (ospătarii aveau nişte bancuri de împărtăşit în jurul casei de marcat) şi rugăm să se întreprindă ceva în sensul confortului gastronomic al oaspeţilor noştri ardeleni. Ceea ce începe a se concretiza printr-o lungă pauză. Ultima soluţie: dat iama în bucătărie. Unde aflăm cu stupoare că vin imediat cartofii, sunt în fripteuză. Minunat, dar aţi încercat să vă gândiţi puţin la faptul că în timp ce se prăjesc aceşti cartofi se răceşte caşcavalul?
În cele din urmă vin două porţii noi - sau, mă rog, calde, în schimbul porţiilor parţial atinse. Aşa că, la final, am găsit toţi bănuţii de după virgulă şi dacă 46,20 RON a scris pe bon, apăi, no!, 46,20 am lăsat. Iar dacă aţi mâncat ieri după amiază, mai târziu de ora 16:00, caşcaval pane la La mama, să ştiţi că s-ar putea să fi fost cel din porţia aproape neatinsă a Rodicăi!
PS: Să ştiţi că la Edgar's Pub îţi aduce un tub de miere, ca acelea de ketchup, nu o cutiuţă de 20 de grame. Adio, mamă!
Schimbare de cadru.
Orădeni (Rodica & Bogdan) veniţi în interes de serviciu la Bucureşti. Foame. Prânz. La mama, Călăraşilor colţ cu Delea Veche (loc de care mă leagă nişte amintiri de pe când mileniul în curs era mai mult decât mic). Caşcaval pane, cartofi prăjiţi, cu brânză rasă. Şi un Rooibos de portocale, vă rog! Chelnerul ia meniul de ceaiuri, îl răsfoieşte (probabil că e nou angajat, nu l-a folosit încă) până ajunge la ultima pagină. Se luminează / lămureşte: Rooibos orange doriţi?
Well, thank You, Lord, for the English, I finally could have a conversation with a Romanian waiter in Romania, in Bucharest, on Delea Veche Street.
Vine ceaiul, vin şi porţiile de mâncare, Bogdan, ca un june holtei, în plină şi continuă creştere ce este, mănâncă înfulecând, fără mofturi. Rodica, mămică de felul ei, în timpul liber, în rest puţin şefă de revistă de (tele)comunicaţii, muşcă din primul cartof şi constată că porţia a fost pregătită (probabil) atunci când se întâmplau amintirile mele cu La mama de (aproape) altă dată.
Apelăm la ruşinea unui piccolo (ospătarii aveau nişte bancuri de împărtăşit în jurul casei de marcat) şi rugăm să se întreprindă ceva în sensul confortului gastronomic al oaspeţilor noştri ardeleni. Ceea ce începe a se concretiza printr-o lungă pauză. Ultima soluţie: dat iama în bucătărie. Unde aflăm cu stupoare că vin imediat cartofii, sunt în fripteuză. Minunat, dar aţi încercat să vă gândiţi puţin la faptul că în timp ce se prăjesc aceşti cartofi se răceşte caşcavalul?
În cele din urmă vin două porţii noi - sau, mă rog, calde, în schimbul porţiilor parţial atinse. Aşa că, la final, am găsit toţi bănuţii de după virgulă şi dacă 46,20 RON a scris pe bon, apăi, no!, 46,20 am lăsat. Iar dacă aţi mâncat ieri după amiază, mai târziu de ora 16:00, caşcaval pane la La mama, să ştiţi că s-ar putea să fi fost cel din porţia aproape neatinsă a Rodicăi!
PS: Să ştiţi că la Edgar's Pub îţi aduce un tub de miere, ca acelea de ketchup, nu o cutiuţă de 20 de grame. Adio, mamă!
29.11.07
De la Mahomed la Fecioara Maria
De ce ar fi asta mai puţin revoltătoare decât asta?
Ce ar trebui să facă, acum, creştinii? Să iasă în stradă? Să ardă steaguri? Să dea foc maşinilor cu girofar? Să lupte împotriva combaterii cancerului mamar? Să boicoteze produsele... Care produse?
Dacă nu s-ar fi făcut atât caz pe marginea afacerii "caricaturile daneze", aş fi zâmbit şi uitat. Doar că mi se pare că unii sunt mai dulăi iar alţii mai căţei...
Ce ar trebui să facă, acum, creştinii? Să iasă în stradă? Să ardă steaguri? Să dea foc maşinilor cu girofar? Să lupte împotriva combaterii cancerului mamar? Să boicoteze produsele... Care produse?
Dacă nu s-ar fi făcut atât caz pe marginea afacerii "caricaturile daneze", aş fi zâmbit şi uitat. Doar că mi se pare că unii sunt mai dulăi iar alţii mai căţei...
(sh)it happens (only) in Bucharest
Cum? Nu mai aveţi nici în picioare?
Cum naiba se întâmplă numai chez le petit Paris asemenea anomalii? Cum să rămâi, ditamai regie de transport public metropolitan, în imposibilitatea de a acoperi cererea de bilete? Hai, am învăţat să înţeleg hoţia, aş fi ascultat aproape cu indiferenţă o ştire despre un comision aparte obţinut de onor conducere pentru achiziţionarea unor noi rame (parcă aşa le spune) de metrou mai vechi decât curcişătorul britanic. Dar asta e curat prostie! Cum să rămâi fără cartele, dragă Metrorex?
Am încercat să aflu de pe site-ul Metrorex declaraţiile de avere ale conducerii SC Metrorex SA. Nix! Asta apare pe link-ul "Transparenţă" iar la "Despre noi" avem "Generalităţi", tovarăşi. Mai avem un "Istoric", un "Exploata" (whatever this means - "pagină în construcţie") şi mai avem poze frumoase, cinste cui le-a pozat!
Şi oricât de deştept ar fi Google, domnii Gabriel Daniel Mocanu, Ştefan Rotaru (responsabil cu achiziţiile publice) şi Gabriel Sburlan (poate ne ajută doamna Lenuţa Popa), Alexandru Taflaru (domnul care aduce marmură şi travertin - a propos, să nu cumva să lăsaţi copiii să se dea cu trotineta pe travertin!) sau Nicolae Grigore.
Ce ştiam din alte părţi e că linia de metrou până la Otopeni va costa un miliard de euro (mă rog, atât costă înainte de a începe lucrările, că autostrada Bechtel nu se naşte dar costă din ce în ce mai scump). Iar de pe site-ul Metrorex am mai reuşit să aflu, referitor la banii care circulă prin contabilitatea domnului Grigore de la Metrorex, că proiectele de modernizare costă, în trei etape (bani de la Banca Europeană de Investiţii), peste 570 de milioane de euro. Dar o sinapsă care să facă prognoze pe marginea consumului de cartele nu face parte din modernizarea Metrorex!
Pe scroll-ul din deschiderea paginii, Metrorex ne informează că "circulaţia trenurilor se desfăşoară normal" iar "călătorii sunt rugaţi să respecte indicaţiile de pe legitimaţiile de călătorie". Ia, hai, lăsaţi dracului Compactul şi Libertatea, Beigbederul şi Coelho; mai citiţi şi voi o carte sau măcar o cartelă. Cum? Nu aveţi cartele?
Pe scroll-ul din deschiderea paginii, Metrorex ne informează că "circulaţia trenurilor se desfăşoară normal" iar "călătorii sunt rugaţi să respecte indicaţiile de pe legitimaţiile de călătorie". Ia, hai, lăsaţi dracului Compactul şi Libertatea, Beigbederul şi Coelho; mai citiţi şi voi o carte sau măcar o cartelă. Cum? Nu aveţi cartele?
26.11.07
În rolul Alinei Plugaru, poporu'
Întrebat, aseară, de un ziarist dacă intenţionează să repete referendumul, Traian Băsescu, preşedintele nostru, al tuturor românilor, aflat în fief-ul Partidului Democrat (dacă aţi fi fost un preşedinte cu adevărat, aţi fi trecut să îi consolaţi şi să îi sprijiniţi moral pe cei mici şi neajutoraţi, cum ar fi Partidul Naţional Ţărănesc - Creştin-Democrat, cel Umanist, Partidul România Mare sau Noua Generaţie!), a dat iarăşi o mostră a calităţii sale umane, răspunzând, iritat şi superior, jignind, de fapt, întreaga naţiune, că "nu are pentru cine"!.
Dacă, în loc să vă scuipaţi alegătorii (la cei care nu v-au votat nici nu mai vreau să mă gândesc), aţi fi mai atent la ce se petrece în jurul dumneavoastră aţi avea, măcar, dreptul să deschideţi gura. Domnule Băsescu, vi s-a atras atenţia, presa aia de rahat cel puţin a făcut-o, că tinerii nu sunt interesaţi - dar deloc! - de politică; tot ce îşi doresc sunt bani pentru o viaţă mai bună. Rezumat: carieră.
Dacă vreţi un răspuns la abesnteism, daţi timpul îndărăt până sâmbătă, opriţi-vă din discursurile pe care le-aţi ţinut de la standul elitistei edituri Humanitas şi faceţi o plimbare în târgul Gaudeamus, cu întreaga cohortă de jurnalişti după dumneavoastră. Cu o singură sinapsă activă, nu mai multe, veţi găsi răspunsul în imaginea imortalizată în fotografia de mai sus.
PS: Domnule Liiceanu, dumneavoastră cum aţi obţinut burse de la statul român pentru a studia în străinătate? Dar prietenul dumneavoastră, domnul Pleşu? Să vă fie multă ruşine! Şi să nu îmi spuneţi că în tot răstimpul în care aţi stat în târg nu aţi trecut nici măcar o singură dată pe lângă acel stand, oricât de multe evenimente vor fi fost organizate de editura dumneavoastră şi oricâţi preşedinţi v-or fi trecut pragul sau or fi intrat prin vecini...
PPS: Tot ce am spus mai devreme este valabil şi pentru premierul Călin Popescu Tăriceanu care, la târgul INDAGRA, a poposit cu o şleahtă de acreditaţi pe lângă Guvern la standurile festive ale micilor producători de brânză şi ţuică. Dacă v-aţi fi plimbat prin târg, domnule prim ministru, aţi fi văzut că standul Fondului de Garantare a Creditului Rural arăta 101% identic cu standul din poza deschidere a acestui entry de blog pe care îl închei urându-vă ceea ce i se întâmplă respinsei Alina Plugaru pe motiv de gândire mega-liberală a unui alt ratat politic, Teodor Stolojan.
Dacă, în loc să vă scuipaţi alegătorii (la cei care nu v-au votat nici nu mai vreau să mă gândesc), aţi fi mai atent la ce se petrece în jurul dumneavoastră aţi avea, măcar, dreptul să deschideţi gura. Domnule Băsescu, vi s-a atras atenţia, presa aia de rahat cel puţin a făcut-o, că tinerii nu sunt interesaţi - dar deloc! - de politică; tot ce îşi doresc sunt bani pentru o viaţă mai bună. Rezumat: carieră.
Dacă vreţi un răspuns la abesnteism, daţi timpul îndărăt până sâmbătă, opriţi-vă din discursurile pe care le-aţi ţinut de la standul elitistei edituri Humanitas şi faceţi o plimbare în târgul Gaudeamus, cu întreaga cohortă de jurnalişti după dumneavoastră. Cu o singură sinapsă activă, nu mai multe, veţi găsi răspunsul în imaginea imortalizată în fotografia de mai sus.
PS: Domnule Liiceanu, dumneavoastră cum aţi obţinut burse de la statul român pentru a studia în străinătate? Dar prietenul dumneavoastră, domnul Pleşu? Să vă fie multă ruşine! Şi să nu îmi spuneţi că în tot răstimpul în care aţi stat în târg nu aţi trecut nici măcar o singură dată pe lângă acel stand, oricât de multe evenimente vor fi fost organizate de editura dumneavoastră şi oricâţi preşedinţi v-or fi trecut pragul sau or fi intrat prin vecini...
PPS: Tot ce am spus mai devreme este valabil şi pentru premierul Călin Popescu Tăriceanu care, la târgul INDAGRA, a poposit cu o şleahtă de acreditaţi pe lângă Guvern la standurile festive ale micilor producători de brânză şi ţuică. Dacă v-aţi fi plimbat prin târg, domnule prim ministru, aţi fi văzut că standul Fondului de Garantare a Creditului Rural arăta 101% identic cu standul din poza deschidere a acestui entry de blog pe care îl închei urându-vă ceea ce i se întâmplă respinsei Alina Plugaru pe motiv de gândire mega-liberală a unui alt ratat politic, Teodor Stolojan.
25.11.07
TATOV
Domnu' Stolojan, m-ati dezamagit. Din nou. Azi-dimineata tocmai ma intrebam ce sa fac - sa merg la referendum si sa las un mesaj cu markerul pe spatele buletinului de vot ("Base, ne-ai tradat,/ Tramvaiul 41 e de rahat") sau sa stau acasa si sa spal masina -, cand am dat peste stirea asta si m-am hotarat. Masina e luna acum.
Imi permit sa citez:
Alina Plugaru are cea mai liberala meserie din lume, asa ca, va rog, salvati-o si pe ea, primiti-o in partid si faceti-i blog.
Va pretindeti un partid orientat catre tineri, dar habar n-aveti cum sa-i atrageti pe tinerii din Regie, care stau pe hub-uri si downloadeaza "avi"-uri care se numesc "Ofticati-va baieti,Alina plugaru" sau "pornake romanesc alina plugaru xxx".
Imi permit sa citez:
Alina Plugaru a părăsit clădirea, postându-se în faţa ieşirii, în speranţa că îl va aborda pe preşedintele PLD la ieşirea de la vot. Ajunsă faţă în faţă cu Stolojan, Alina Plugaru l-a întrebat dacă o primeşte în PLD.
„Am înţeles că te laşi de profesie şi iei altă profesie. Aşa este?, a întrebat-o, la rândul său, Theodor Stolojan, râzând.
„De ce, pentru că meseria mea este oarecum o profesie demnă”, a răspuns Alina Plugaru.
Theodor Stolojan i-a replicat: „Mai discutăm şi vedem, mai corectăm la profesie, mai corectăm la altele”.
Întrebat de presă dacă actriţa porno are vreo şansă să ajungă pe lista PLD în alegerile parlamentare, Theodor Stolojan a arătat că formaţiunea liberal-democrată are „criterii clare” privind intrarea în acesta partid.
„PLD este un partid serios, are criterii clare. Dacă doamna Plugaru le îndeplineşte, ca orice cetăţean are aceleaşi drepturi. Dacă nu le îndeplineşte, nu intră în partid la PLD. Noi avem criterii clare”, a spus Stolojan.
Domnu' Stolojan, se vede ca v-ati gandit toata ziua la intalnirea de azi-dimineata, fiindca ati inceput sa va credeti salvatorul liberalismului.Alina Plugaru are cea mai liberala meserie din lume, asa ca, va rog, salvati-o si pe ea, primiti-o in partid si faceti-i blog.
Va pretindeti un partid orientat catre tineri, dar habar n-aveti cum sa-i atrageti pe tinerii din Regie, care stau pe hub-uri si downloadeaza "avi"-uri care se numesc "Ofticati-va baieti,Alina plugaru" sau "pornake romanesc alina plugaru xxx".
23.11.07
FM
Scanam scala radioului, azi dimineaţă, şi am intersectat Kiss FM în momentul în care Huidu citea o ştire despre o lege propusă de libertarienii neo-zeelandezi, o lege prin care parlamentarii care depăşesc o anumită greutate să fie excluşi pe motiv de îmbuibare. Ceea ce, pe alocuri, îmi aminteşte de un banc marca Ioan Buda-Ţeţu: chinezii care depăşesc 54 de kilograme vor fi obligaţi să mănânce orezul cu un singur beţigaş.
Revenind la Huidu: a stat şi s-a minunat preţ de câteva secunde pe tema denumirii partidului (până nu cu mult timp de guvernământ, acolo, jos): LibertariaNZ. Nu ştiu dacă într-adevăr nu ştia ce înseamnă sau e doar convins că, aşa cum observa Ada cu ceva timp în urmă, nu se vinde nimic în FM fără sex pe stomacul gol. Jalnic, ca să conchid.
Marea revoluţie a radiourilor bucureştene, anunţată pentru toamna aceasta, cu surle şi trâmbiţe, prin vară de câţiva monştri ai microfonului, e sublimă dar lipseşte cu desăvârşire. Ba mai mult... Postul meu preferat, care difuza, fără pauze publicitare, fără ştiri, fără trăncăneli, brit pop & beyond, a cam dat-o în bară, cel puţin la primele ore, atunci când sunt în maşină. Au adus-o pe o fostă (tocmai) de la România Acutalităţi (nici acolo nu mai era, de ceva vreme), pierdută în negura istoriei (ultima dată când am auzit-o/văzut-o a fost acum o sută de decenii, unic invitat - ca între ei, poeţii - la primul "Milionar de la miezul nopţii") pe care, oricât am încercat, nu am fost în stare să o înţeleg şi care, deduc eu, cu mintea mea aia cum & cât e ea, a ajuns la News FM pentru că... Or fi înţeles şi ei, probabil, altfel nu îmi explic de ce l-au adus pe Lucian Moga(dishu) cu trei sau patru ore mai devreme la muncă, să o dubleze pe doamna aceea (i-a mai spus cineva, pe un blog, că e prăfuită rău, de-a dreptul penibilă; nu am citit blogul, am auzit-o într-un abces de furie, pe post, la adresa autorului al cărui nume nu a meritat să-l pronunţe pentru că, pentru ea, el este un nimic şi, deci, nu există!).
Spre seară ar fi o chestie ce sună/pare a fi interesantă, pentru că se numeşte Blog FM şi pentru că este emisiunea lui Vlad Petreanu, dar nu am apucat, încă, să-l ascult. L-am prins, în schimb, între şase şi şapte, tot seara, pe Mircea Badea, vorbind cu lumea aflată în trafic. He's hot, I'm not. Sau, poate, nu.
În fine, la prânz au rămas, încă, fără moderator, fără animator, doar cu nişte ştiri pe fugă (dintr-un trafic pe care uneori nu îl recunoşti în descrierile reporterilor din teren). La prânz cântă multă muzică bună. Atât de bună încât în ambutiajul din centru am smuls zâmbetele celor ce m-au văzut dansând la volan în vreme ce restul lumii înjura de zor. Şi dacă îmi fac nervi tot nu se mişcă mai repede ochiul mortului...
Dacă o să ajung eu să mă fac mare o să îmi cumpăr jucăria aia de la Grundig care te lasă să asculţi oriunde ai o gură de wireless radiouri online.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)