Conform principiului "scoate capra din casa" aseara doamna pe a carei proprietate haladuim m-a anuntat cam cu parere de rau in glas ca pe la sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie e nevoita sa scoata la vanzare proprietatea despre care povestesc. M-am uitat la colegu' si i-am soptit dulce "we are screwed, my friend".
Nimic mai trist. Pentru ca numai maine nu-i poimaine si de la 23 pana la 10 ianuarie in Bucuresti nu poti decat sa bei si sa chefuiesti, ne-am apucat sa cautam alta casa.
Si-am plonjat, stimati cititori, intr-o noua dimensiune. Nu stiu in ce masura sunteti la curent cu psihoza care joaca popice cu piata imobiliara dar trebuie sa impartasesc cuiva cosmarul asta din care nu ma trezesc, de ieri de pe la ora 16.30
In Bucuresti nu exista nimic de inchiriat sub 400 de euro. Nu garsoniera, nu cosmelie, ca vrei doua camere sau trei camere sau vila, negocierile incep de la 400 in sus. Daca gasesti cu 400, e bine, ai avut noroc, marca banu'. Am gasit cu 150 o camera in sistem share cu o studenta dar cred ca nu i-ar conveni sa imparta 50 de m patrati cu o familie si-o pisica.
Toate, dar absolut toate apartamentele sunt mobilate lux (de la 1000 de euro in sus) modern (pe la 600) sau modest/clasic (adica toate vechiturile nereconditionate sunt inghesuite in apartamentele spoite in graba si declarate mobilier clasic).
Nu numai ca preturile sunt aberante, dar oamenii vor banii pe minim 3 luni avans. Cel mai des pe 6 luni. Sa calculam. 6 x 450 (stiu, optimismul asta e incurabil) = 2700. Euro. Plus comision de agentie (daca n-ai avut noroc, deh)200-22 de euro, plus diverse foarte mici cheltuieli, hai sa zicem 3000 de euro. Daca se poate fara contract la circa financiara. Daca tineti musai, va ocupati dumneavoastra de circa financiara.
- Poftim?
- Pai da, ca proprietarul nu vrea sa treaca pe acolo, puneti suma minima si platiti dvs impozitul.
- Doamna, in ce calitate platesc eu impozitul, ca e impozitul pe casa omului! Pe veniturile lui din banii mei, ca-i folosesc proprietatea.
- Atunci nu facem contract si ce atata tevatura.
Acum, peste 10 minute ma duc sa vad cu ochii mei prima dintre oferte. Deja ma tem sincer de ce or sa-mi vada ochii. Cineva mi-a soptit ca trebuie sa ai banii pe prima luna in buzunar, sa decartezi pe loc, ca sa nu-ti sufle altul ocazia. Singura mea speranta e undeva pe strada Apusului (pe strada Apusului, s-aude, colega?) unde locuieste o doamna draguta care ar vrea sa se retraga la tara si nu vrea sa lase amar de facturi neplatite. Mi-a zis s-o mai sun peste doua zile. Adica pe 20. Pana atunci, ca sa pot dormi noaptea ma duc sa mai vad si altele. Am sa va povestesc, in caz ca vreodata va loveste sa stiti la ce sa va asteptati.
Nimic mai trist. Pentru ca numai maine nu-i poimaine si de la 23 pana la 10 ianuarie in Bucuresti nu poti decat sa bei si sa chefuiesti, ne-am apucat sa cautam alta casa.
Si-am plonjat, stimati cititori, intr-o noua dimensiune. Nu stiu in ce masura sunteti la curent cu psihoza care joaca popice cu piata imobiliara dar trebuie sa impartasesc cuiva cosmarul asta din care nu ma trezesc, de ieri de pe la ora 16.30
In Bucuresti nu exista nimic de inchiriat sub 400 de euro. Nu garsoniera, nu cosmelie, ca vrei doua camere sau trei camere sau vila, negocierile incep de la 400 in sus. Daca gasesti cu 400, e bine, ai avut noroc, marca banu'. Am gasit cu 150 o camera in sistem share cu o studenta dar cred ca nu i-ar conveni sa imparta 50 de m patrati cu o familie si-o pisica.
Toate, dar absolut toate apartamentele sunt mobilate lux (de la 1000 de euro in sus) modern (pe la 600) sau modest/clasic (adica toate vechiturile nereconditionate sunt inghesuite in apartamentele spoite in graba si declarate mobilier clasic).
Nu numai ca preturile sunt aberante, dar oamenii vor banii pe minim 3 luni avans. Cel mai des pe 6 luni. Sa calculam. 6 x 450 (stiu, optimismul asta e incurabil) = 2700. Euro. Plus comision de agentie (daca n-ai avut noroc, deh)200-22 de euro, plus diverse foarte mici cheltuieli, hai sa zicem 3000 de euro. Daca se poate fara contract la circa financiara. Daca tineti musai, va ocupati dumneavoastra de circa financiara.
- Poftim?
- Pai da, ca proprietarul nu vrea sa treaca pe acolo, puneti suma minima si platiti dvs impozitul.
- Doamna, in ce calitate platesc eu impozitul, ca e impozitul pe casa omului! Pe veniturile lui din banii mei, ca-i folosesc proprietatea.
- Atunci nu facem contract si ce atata tevatura.
Acum, peste 10 minute ma duc sa vad cu ochii mei prima dintre oferte. Deja ma tem sincer de ce or sa-mi vada ochii. Cineva mi-a soptit ca trebuie sa ai banii pe prima luna in buzunar, sa decartezi pe loc, ca sa nu-ti sufle altul ocazia. Singura mea speranta e undeva pe strada Apusului (pe strada Apusului, s-aude, colega?) unde locuieste o doamna draguta care ar vrea sa se retraga la tara si nu vrea sa lase amar de facturi neplatite. Mi-a zis s-o mai sun peste doua zile. Adica pe 20. Pana atunci, ca sa pot dormi noaptea ma duc sa mai vad si altele. Am sa va povestesc, in caz ca vreodata va loveste sa stiti la ce sa va asteptati.
nashpa, bafta, ce sa zic...
RăspundețiȘtergerenot good. imi pare tare rau :(. sper sa gasesti ceva uman.
RăspundețiȘtergereof
RăspundețiȘtergereMerci!
RăspundețiȘtergerePrimul soc: sufrageria e roz.
al doilea soc: dormitorul "mare" e galben mustar
al treilea soc: dormitorul mic e "mov".
nu vorbesc de geamuri, nu vorbesc de usi, nu vorbesc de chestiile care deja nu ma mai socheaza. Mai vorbim cica dupa ce se face curat.
de la ce scor "mai vorbiti"?
RăspundețiȘtergerepai 400. n-am zis?
RăspundețiȘtergerezisesei pe la inceputuri despre pretul minim de pe piata
RăspundețiȘtergerenu'l asociasem cu portretul-robotel al apartamentului cu roz & stuff
sub 400 nu se egsizsta
RăspundețiȘtergerewelcome to bucharest :D. o sa te obisnuiesti cu toate culorile alea. se putea si (mult) mai rau
RăspundețiȘtergeream trecut prin acelasi cosmar luna trecuta. din experienta pe care am acumulat-o invoindu-ma 3 zile de la serviciu pot sa-ti spun ca ce gasesti sub 400 e, in general, extrem de dubios. am fost atrasa de chilipirul celor 350 pe 2 camere "proaspat zugravite si cu mobila noua" si am ajuns intr-un ghetou de unde nu stiam cum sa ies mai repede. si asta de doua ori :)) si bineinteles nici mobila nu era noua iar peretii ...
RăspundețiȘtergere