FM

Scanam scala radioului, azi dimineaţă, şi am intersectat Kiss FM în momentul în care Huidu citea o ştire despre o lege propusă de libertarienii neo-zeelandezi, o lege prin care parlamentarii care depăşesc o anumită greutate să fie excluşi pe motiv de îmbuibare. Ceea ce, pe alocuri, îmi aminteşte de un banc marca Ioan Buda-Ţeţu: chinezii care depăşesc 54 de kilograme vor fi obligaţi să mănânce orezul cu un singur beţigaş.

Revenind la Huidu: a stat şi s-a minunat preţ de câteva secunde pe tema denumirii partidului (până nu cu mult timp de guvernământ, acolo, jos): LibertariaNZ. Nu ştiu dacă într-adevăr nu ştia ce înseamnă sau e doar convins că, aşa cum observa Ada cu ceva timp în urmă, nu se vinde nimic în FM fără sex pe stomacul gol. Jalnic, ca să conchid.

Marea revoluţie a radiourilor bucureştene, anunţată pentru toamna aceasta, cu surle şi trâmbiţe, prin vară de câţiva monştri ai microfonului, e sublimă dar lipseşte cu desăvârşire. Ba mai mult... Postul meu preferat, care difuza, fără pauze publicitare, fără ştiri, fără trăncăneli, brit pop & beyond, a cam dat-o în bară, cel puţin la primele ore, atunci când sunt în maşină. Au adus-o pe o fostă (tocmai) de la România Acutalităţi (nici acolo nu mai era, de ceva vreme), pierdută în negura istoriei (ultima dată când am auzit-o/văzut-o a fost acum o sută de decenii, unic invitat - ca între ei, poeţii - la primul "Milionar de la miezul nopţii") pe care, oricât am încercat, nu am fost în stare să o înţeleg şi care, deduc eu, cu mintea mea aia cum & cât e ea, a ajuns la News FM pentru că... Or fi înţeles şi ei, probabil, altfel nu îmi explic de ce l-au adus pe Lucian Moga(dishu) cu trei sau patru ore mai devreme la muncă, să o dubleze pe doamna aceea (i-a mai spus cineva, pe un blog, că e prăfuită rău, de-a dreptul penibilă; nu am citit blogul, am auzit-o într-un abces de furie, pe post, la adresa autorului al cărui nume nu a meritat să-l pronunţe pentru că, pentru ea, el este un nimic şi, deci, nu există!).

Spre seară ar fi o chestie ce sună/pare a fi interesantă, pentru că se numeşte Blog FM şi pentru că este emisiunea lui Vlad Petreanu, dar nu am apucat, încă, să-l ascult. L-am prins, în schimb, între şase şi şapte, tot seara, pe Mircea Badea, vorbind cu lumea aflată în trafic. He's hot, I'm not. Sau, poate, nu.

În fine, la prânz au rămas, încă, fără moderator, fără animator, doar cu nişte ştiri pe fugă (dintr-un trafic pe care uneori nu îl recunoşti în descrierile reporterilor din teren). La prânz cântă multă muzică bună. Atât de bună încât în ambutiajul din centru am smuls zâmbetele celor ce m-au văzut dansând la volan în vreme ce restul lumii înjura de zor. Şi dacă îmi fac nervi tot nu se mişcă mai repede ochiul mortului...

Dacă o să ajung eu să mă fac mare o să îmi cumpăr jucăria aia de la Grundig care te lasă să asculţi oriunde ai o gură de wireless radiouri online.