Bucureştiul doarme şi visează urât. Are coşmaruri, pentru că afară ninge. Ştie, din experienţele triste, acumulate de-a lungul anilor, că azi va fi călcat de roţi, multe roţi, că sute de mii de oameni îi vor scormoni măruntaiele, în timp ce alte sute de mii îi vor întinde mocirla peste tot.
Şi toate astea acum, când are cel mai falnic brad de fier din lume, cel mai frumos brad de Crăciun, aşa cum a avut în fiecare an de sărbători: un brad de fier pentru oamenii de fier, care mâine îl vor bătători cu bocancii, îl vor găuri cu tocurile cizmelor, îi vor brăzda asfaltul cu noi şi noi riduri.
Bucureşteanul doarme şi el. Şi el visează urât. Are coşmaruri, pentru că afară ninge. Ştie, din experienţele triste, acumulate de-a lungul anilor, că azi va merge sau va sta mult în maşină, blestemând Bucureştiul, că se va împinge la metrou sau în autobuz, sau pe trotuarele pline de mocirlă, pe care o vor întinde peste tot.
În acest răstimp bradul de fier, simbolul Crăciunului de mii de ani, veghează atotputernic deasupra oraşului peste care ninge.
deci stii de frica, hai?
RăspundețiȘtergere:D
tocmai ce am auzit ştirea despre metodele "pedagogice" tradiţionale din România... cred că la domnu' director tot mai merge umpic de punitiv, al'fel nu mişcă!
RăspundețiȘtergere