L'am întrebat pe maestrul Corneliu Vlad. Nu ştie cine e şi îl supără că a ratat întrebarea.
L'am întrebat pe bătrânul Samoşchilă. Samoşkin, veteranul presei ruseşti din România, nu ştia, nici el, cine este. Oricum, nea Samoşkin nu mai avea suflu. Îl magnetizase Volodea. Nu îl văzuse niciodată în carne şi oase, pen'că, deh, el, nea Samoşkin e aici, nu la Moscova, cam de când s'au retras tancurile roşii.
M'am dus la Anca Grădinaru, fâşneaţa aia mică de la Antena 3. Frumuşică şi ascuţită cum e, prinde - te şi miri de unde - toate informaţiile. Ei, aş... A mai auzit întrebarea, a mai pus'o şi ea. Nimic. Mister, taină maximă.
Corespondentul publicaţiei ucrainiene Kommersant, Denis Popovich, s'a uitat luuuuung la mine, când l'am întrebat dacă îl ştie. Cum, care e legătura? Păi... nu mă împingeţi, că vă spun. La un moment dat, l'am văzut pe ucraineanul ăsta măsurând cu ochii o bancnotă de 10 RON. Mi'a sărit în ochi, că era fix lângă scena pe care urma să se producă, peste puţină vreme, Volodea. Şi era în preajma ĂLUIA! Vorbeau. Nu ştiu despre ce...
Şi, totuşi, cine, pentru numele lui Dumnezeu, este acel puştan pe care l'a ales purtătorul de cuvânt al Kremlinului să pună o întrebare în numele presei româneşti?
Nu s'a prezentat, a vorbit ruseşte, l'a întrebat pe Putin dacă e de acord cu cei care, în România, cred că mai există anumiţi lideri politici pentru care Războiul Rece nu s'a terminat, i'a oferit ocazia să dea un răspuns dinainte pregătit (Traiane, ţi'a tras'o Volodea ca un cubist; nu ţi'a desenat faţa dar din pătratele şi triunghiurile alea am înţeles că tu erai!), nu ştiu dacă a apucat să asculte răspunsul şi, până să mă dumiresc şi să'l pozez, a dispărut. Repede, repejor...
Care ai spus VASILIEVICI? Şi dacă ai spus aşa, de unde ştii? Şi care eşti ăla care ai spus VASILIEVICI? Şi, dacă toate astea au un răspuns afirmativ, zi'ne şi nouă, măi, cine e VASILIEVICI?
Şi nu'mi spuneţi că sufăr de conspiraţionită, că nu sufăr. Şi nu'mi spuneţi că n'am dreptate dacă vă zic eu c'acolo a fost un aranjament: Pentru că: nu'mi spuneţi că ora aia în care am stat aproape închişi, cu dinţii înfipţi în colţurile de sală pe care le apucaserăm, să vie Volodea, care întârzia la Cotroceni, nu a fost bine regizată! Că o să vine X la conferinţa de presă, că nu, nu vine Putin, mai ales că nici Bush nu a ţinut conferinţă de presă, că vorbeşte purtătorul de cuvânt... până când se ivi, de după balustradă, strălucitoare, fruntea lată a Ţarului! Ei, aţi văzut că v'a luat cu bătutul din palme când l'aţi văzut? Aţi simţit'o p'aia cu istorică? V'a furnicat? O lacrimă, una mică-mică, a mişcat în front, nu? La carceră cu ea!
Şi încă una: aţi văzut cum a ales'o purtătorul de cuvânt pe ziarista (frumoasă, rusoaica, pe bune...) care să pună ultima întrebare fix pe aia care l'a întrebat cum se simte acum, la sfârşitul ultimei sale vizite în străinătate în calitate de preşedinte, după opt ani în care am fost împreună şi am văzut şi... Fix aia, frate, ca să scoată Volodea valiza... Nu, nu p'aia! Ci p'aia cu lacrimi, batistuţe şi spasiva! Şi dus a fost!
M'am dus la Anca Grădinaru, fâşneaţa aia mică de la Antena 3. Frumuşică şi ascuţită cum e, prinde - te şi miri de unde - toate informaţiile. Ei, aş... A mai auzit întrebarea, a mai pus'o şi ea. Nimic. Mister, taină maximă.
Corespondentul publicaţiei ucrainiene Kommersant, Denis Popovich, s'a uitat luuuuung la mine, când l'am întrebat dacă îl ştie. Cum, care e legătura? Păi... nu mă împingeţi, că vă spun. La un moment dat, l'am văzut pe ucraineanul ăsta măsurând cu ochii o bancnotă de 10 RON. Mi'a sărit în ochi, că era fix lângă scena pe care urma să se producă, peste puţină vreme, Volodea. Şi era în preajma ĂLUIA! Vorbeau. Nu ştiu despre ce...
Şi, totuşi, cine, pentru numele lui Dumnezeu, este acel puştan pe care l'a ales purtătorul de cuvânt al Kremlinului să pună o întrebare în numele presei româneşti?
Nu s'a prezentat, a vorbit ruseşte, l'a întrebat pe Putin dacă e de acord cu cei care, în România, cred că mai există anumiţi lideri politici pentru care Războiul Rece nu s'a terminat, i'a oferit ocazia să dea un răspuns dinainte pregătit (Traiane, ţi'a tras'o Volodea ca un cubist; nu ţi'a desenat faţa dar din pătratele şi triunghiurile alea am înţeles că tu erai!), nu ştiu dacă a apucat să asculte răspunsul şi, până să mă dumiresc şi să'l pozez, a dispărut. Repede, repejor...
Care ai spus VASILIEVICI? Şi dacă ai spus aşa, de unde ştii? Şi care eşti ăla care ai spus VASILIEVICI? Şi, dacă toate astea au un răspuns afirmativ, zi'ne şi nouă, măi, cine e VASILIEVICI?
Şi nu'mi spuneţi că sufăr de conspiraţionită, că nu sufăr. Şi nu'mi spuneţi că n'am dreptate dacă vă zic eu c'acolo a fost un aranjament: Pentru că: nu'mi spuneţi că ora aia în care am stat aproape închişi, cu dinţii înfipţi în colţurile de sală pe care le apucaserăm, să vie Volodea, care întârzia la Cotroceni, nu a fost bine regizată! Că o să vine X la conferinţa de presă, că nu, nu vine Putin, mai ales că nici Bush nu a ţinut conferinţă de presă, că vorbeşte purtătorul de cuvânt... până când se ivi, de după balustradă, strălucitoare, fruntea lată a Ţarului! Ei, aţi văzut că v'a luat cu bătutul din palme când l'aţi văzut? Aţi simţit'o p'aia cu istorică? V'a furnicat? O lacrimă, una mică-mică, a mişcat în front, nu? La carceră cu ea!
Şi încă una: aţi văzut cum a ales'o purtătorul de cuvânt pe ziarista (frumoasă, rusoaica, pe bune...) care să pună ultima întrebare fix pe aia care l'a întrebat cum se simte acum, la sfârşitul ultimei sale vizite în străinătate în calitate de preşedinte, după opt ani în care am fost împreună şi am văzut şi... Fix aia, frate, ca să scoată Volodea valiza... Nu, nu p'aia! Ci p'aia cu lacrimi, batistuţe şi spasiva! Şi dus a fost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu