'n caşcheta lor de poliţioţi

Cum era chestia aia cu sesizatul din oficiu? Nişte băieţi zglobii, probabil sătui de câtă d'aia au luat pe şosele, s'au apucat de o treabă faină. Poate vede şi Brigada de Poliţie Rutieră.
Alo, caşcheta, se aude?

Faţade distruse, faţade ucise

Şi nu fu de ajuns Ceauşescu,

şi nu veniră, apoi, paragina, de la Halaicu, non-stop, până la Videanu,
vai steaua lui de patrimoniu arhitectural şi aşa sărac,



şi asta încă nu e tot, avem nevoie de modern, cu orice preţ,



şi-acuma - zic şi eu, aşa: bagă, vere, termopane, bagă mare!

Emile, aşa-i şi la Fanar?

Pumnul şi ţigara

Dacă reacţia lui Ganea v-a şocat sau dacă (doar din ipocrizie) aţi simţit nevoia să luaţi exemplul unora treziţi peste noapte ditai moraliştii, lacrima Christi, nu alta, dacă vi s-a părut incalificabilă ieşirea fotbalistului, aflaţi că n-aţi aflat încă nimic! Greu îmi vine să nu spun că totul e pierdut de vreme ce, iată (prin Andressa, via Ioana Avădani), ditai liderul politic social-democrat, alesul sectorului 2, intelectual şi cu mare grijă de copiii (se laudă domnia sa), Onţanu Neculai în carne şi oase şi nimic altceva, se comportă ca-ntr-o junglă de beton din Pantelimonul BUGului.

Ce ar fi aici de spus?
Că reporterul Prima TV a ratat ştirea? Vax, probabil că se pregătea de o locuinţă ANL în sectorul lui Onţanu. Sau, poate, chiar avea probleme în a identifica ştirea din eveniment.
Că legitima apărare a lui Ganea (calificat sau involuntar, gestul arbitrului se numeşte furt), oricât de iresponsabilă şi de neacceptat ar fi, nu e nimic faţă de atitudinea unui nenorocit de funcţionar public cu restanţe la cei şapte ani de acasă dar devenit golănaş pesedist pe lângă care Cristian Diaconescu se străduie în zadar să dea prestanţă stângii?
Valori social-democrate, Onţene, ai? Apartheid se cheama şi - cum spuneau sursele citate mai sus - atitudine de fucking sudist şi - de ce nu? - fascism.
Că avem o clasă politică mizerabilă?
Mirceo, Prostănacule, dacă erai Kurt Beck iar Jürgen Bigalke ieşea la Falkensee pe stradă şi îi stingea ţigara în palmă unui (Cezara, te rog, nu mă da la CNCD!) ţigan român care tocmai ce aruncase pe jos mucul acelei ţigari, apăi Bigalke ar fi pierdut sprijinul politic al SPD şi i s-ar fi întocmit repede dosar penal şi demisiona instantaneu, unde mai pui că nu doar Bild ar fi urlat ca descreieratul! Da' tu, Mirceo, visându-te premier de tranziţie prin CEx-uri de PSD, n'ai timp de realitate şi ştii tu, life is what happens while you're making plans! Aşa că vezi ce planuri îţi faci şi cu cine şi, mai ales cine'ţi face planurile... Aşa-i, Traiane?
A propos de Traiane - Căline, tată, ai un motiv cât se poate de serios să îl dai jos pe unul din cei doi primari PSD din Capitală. Da' nu-i aşa, domnule prim-ministru, că nu te coafează să tulburi de tot apele? Da' ce mă mir? Ruşanu avea ieri dreptate: azi nu se va vorbi decât despre vânzarea Rompetrol şi, undeva în subsol, de moţiunea Prostănacului; n-am văzut un ziar să urle, azi, despre gestul lui Onţanu.

Cu atât mai puţin se va sinchisi cineva dintre politicieni de violenţa din fotbal. Când toate partidele ţin şedinţe cruciale fix la mare, îi lasă lui Mitică privilegiul de a legifera (după chipul şi asemănarea lui). Mai sunt vreo câţiva care merg la meciuri, că e popular să dai cu zâmbetul la bliţ în tribună. Când e să îşi pună neuronii la contribuţie, ia-i de unde nu-s. Nu pe ei, că ei sunt - la televiziune, în circuit. Pe neuroni.

Locuinţă familială în sectorul social-democratului Onţanu.

Românul va înţelege din nou că legea sunt şi mi-o fac eu; va înţelege că dacă sistemul te omoară cu dreptatea în mână şi apoi tot pe tine, mortul, te găseşte vinovat, e mai simplu să îţi faci singur dreptate. N-au idee cum să rezolve asemenea probleme. Oricum nu-s de teapa lor. Nu-s reglementări care să aducă bani iar despre voturi nici nu mai vorbim, aşa că nu contează. Pot da o ordonanţă de guvern prin care să interzică datul cu pumnul şi stinsul ţigării în palmă. Îl vor suspenda 24 de etape pe Ganea, se vor face că nu au auzit de crima lui Onţanu. Şi românul va inţelege exact ce va voi să înţeleagă.

Tupeu de borfaş?

L-am auzit aseară pe ministrul Vosganian "rupându-şi de la gură o laudă". Şi, zicea Varjuan Economicean din echipa lui Tăricean Guvernean, nu poate decât să felicite sectorul energetic românesc pentru că, în vitregele condiţiuni (nu mai vorbim de greaua moştenire, aşa-i?) a reuşit să menţină - vă daţi seama? - nemajorat preţul curentului. "Asemenea lucruri nu se fac în conferinţe de presă dar am să o fac şi am să-i laud că..." blablabla, grăit-a poetul armean.

Varujan Vosganian, auzi, matale nu plăteşti curentul acasă? Sau cum vine treaba? Că dacă deschideai ciorna aia despre care vorbeam aici, te prindeai că preţul creşte de la sine, nemajorat de sectoru' ăla pe care-l lauzi matale.
Bă, liberalu' lu' peşte, marş dracului înapoi la poezia aia a matale cu suflet şi spirit şi lasă-ne! Tu şi toţi liberalii lu' matale, ştii? Şi luaţi-vă de mână cu al'de PSD, PD, PRM, UDMR, PC şi care-ţi mai fi. Şi, mai ales, desfiinţaţi dracului o dată statul, că mai ilegal, imoral şi neloial concurent decât statul pe piaţă nu se există. Şi nu-mi argumentaţi cum că statul ar fi cel mai garant al protecţiei sociale. Că poza de mai jos e făcută în Bucureşti, în anul 2007, luna a VIII-a de la admiterea în Uniunea Europeană, pe la opt seara, fără bliţ. Downtown, bă!

Oraşul e liber. Staţi departe de el!

Se circulă, să se oftice Videanul!
Se poate parca fără plată în centru!
Se face mai puţin de un sfert de oră din Băneasa la Gara de Nord!
Se claxonează mai puţin!
Se pot ocoli gropile mai uşor!
În autobuz/metrou/troleu/tramvai te calcă numai o singură babă pe picioare!

Cetăţeni, vă ordon: mai staţi în concediu!

BD la mare, cu mulţumiri de la oraşul Potcoava

Închideţi tabul cu "Libertatea", aruncaţi sudoku pe fereastră, a apărut un nou număr din revista "Poliţia Română", o ediţie estivală plină, după cum ne-a obişnuit colectivul redacţional, de sensibilitate, dramatism, optimism şi organe în acţiune. 52 de pagini savuroase, fără nici un pic de publicitate (Oare cum de reuşesc să se menţină pe piaţă? Ah, am uitat, le dăm noi nişte bani din buzunar).

Spicuim din sumar:

"Poliţistul, prietenul nostru" - editorial de Nicuşor Dulgheru

"Un poliţist român apără legea în Kongo - infernul dintre viaţă şi moarte"

"Litoralul românesc - oază de linişte şi frumuseţe"

"Ripostă la pericole asimetrice la adresa securităţii regionale"

"Parteneriat româno-american de dimensiuni transcontinentale"

"Scrisoare de mulţumire din partea oraşului Potcoava pentru poliţistul şi omul Gabriel Neagu"

"Poliţia sătească la timp european"

"Teze şi antiteze juridice - Dreptul la apărare II"

"Drapelul, între tradiţie şi simbolism"

"Miss Poliţia Română" (Cu poză!!!)

"A sosit vacanţa", articol gingaş, cald, pentru copiii care şi-au făcut abonament la această publicaţie, din care îmi permit să citez: "Dragi copii, Cu aripi de lumină şi raze jucăuşe, vara, cea mai bună prietenă a voastră, a sosit. Ea vă duce soare zâmbitor, zile călduroase, jocuri vesele şi mult dorita vacanţă. Munţii înalţi cu poteci şerpuite, marea cu valuri înspumate şi toate drumurile vacanţei le veţi lua cu asalt, dornici să colindaţi şi să cunoaşteţi lumea. Nu uitaţi, însă, ca în bagajele voastre, alături de glume, şotii şi năzdravănii, să aşezaţi la loc de cinste şi regulile de circulaţie"

La final, reproducem şi o epigramă, mărturie elocventă a spiritului sensibil, isteţ, aplecat spre artă al poliţistului român:
"La şpriţ amic este cu mine
Dacă nu umblă-n portofel,
Deşi preferă soiuri fine,
Ce bea e nobil... nu şi el".

Copleşiţi de un asemenea regal literar, nu putem decât să spunem în cor: "Jos caşcheta, domnilor poliţişti!"

România lor pe banii noştri

Curs de referinţă al BNR, ai? Electrica Muntenia Sud are, probabil, propria Bancă Naţională. Republica Electrica Muntenia Sud.

Ciobu' nu sare departe de gingie!

De regulă-s zgârcit şi vin cu gustărica la pachet de acasă. Rareori ajung să mănânc în oraş. Alţii o fac, din când în când sau mai des. Cristi Roman a făcut-o deunăzi, într-o locantă bucureşteană, colţ cu Grădina Icoanei, în care am băut frumos de câteva ori. Aşadar, mâncaţi pe riscul dumneavoastră, cu băutul nu ştiu ce să mai zic dar deschideţi de două ori ochii înainte de a deschide o dată gura.
Ceea ce a păţit bucătarul de serviciu al blogosferei ni s-a întâmplat de mai multe ori: la Lacu Sărat, Sprâncenatului pe Clisura Dunării, Ilincăi la Felix, parcă (la Felix era, Ilinca?). De fiecare dată mortu' a fost de vină. Şi d-aia se duce văru' Costică an de an la Nessebar!

Dangerous Zăbrăuţi Area & Capătu’ lui 14

Azi, lupa pe "Ferentari neighbourhood", "located in the South-South-West of Bucharest at a distance of 2.5 up to 5 km from the city center". Articol documentat solid, cu referinţe, fotografii, chiar şi cu o hartă. Ciudat la cartierul ăsta sunt vecinătăţile. Ia fiţi atenţi: "...the main boundaries are: Şoseaua Sălaj and sometimes Calea Rahovei to the North West, the industrial area...". Cum adică "sometimes"? Cam alonecoasă zona. Dar explicaţia e mai jos: "These boundaries, being totally unofficial, are subject to individual interpretation". Înţeleg şopârla cu "totally unofficial" care dă impresia de no man's land, dar asta cu "individual interpretation" e genială. Nu poţi decât să-ţi închipui că fiecare locuitor din Ferentari are o părere proprie (şi complet diferită de ale celorlalţi) despre graniţele cartierului. Ceea ce, dacă pot să am şi eu o "individual interpretation", nu-i departe de adevăr, căci unii de pe acolo şi-au întins "boundary"-urile până pe la suburbiile Romei.

Pe urmă vine partea interesantă: capitolul "Crime". Aşadar, Ferentari "is the center of drug dealing in Bucharest... Areas such as Vadul Nou, Zăbrăuţi, Prelungirea Ferentari, La Maici are notorious for squatting, and resorting to violence when they are served with eviction notices".
Nu-i fascinantă engleza asta? Citeşti chestiile astea (crime, drug dealling, squatting, eviction notices) şi-ţi imaginezi cine ştie ce Bronx.

Continuăm cu "Pantelimon district" şi el cu "bad reputation". I-auzi: "Most of peoples thinks that this reputaion is based on "gipsys" acts... and thats true". După dialectul englezoid în care şi-a înşirat cugetarea, cred că autorul e unul dintre băieţii invidioşi din Vadul Nou (New Watercrossing – n.m.), care a luat bătaie în "one of the famous areas for crime and prostitution" – Capătu' lui 14, pe lângă care au copilărit membrii trupei B.U.G. Mafia.

Bucureşti online

Aflu din inepuizabila Wikipedie că am trăit într-una dintre cele mai prospere regiuni din Bucureşti, şi anume "districtul Militari". Foarte tare, îmi zic, ce bou am fost că m-am cărat de acolo. Mi s-o fi urât de trăit bine sau ce?! Avem de toate, domnule: "Metro system", "buses" şi "high-speed tramways", care mă legau de centrul oraşului şi de principala staţie feroviară. Şi cu şopingu' stăteam mişto, că eram strâns între Cora şi Carrefour, plus câteva Mega Image-uri presărate pe parcurs. Plus alimentara unde primeam, seară de seară, restul în bomboane şi pastile de ciungă, plus babetele care vindeau laptele în bidon, pe trotuar, chiar în faţa Reiffeissen, plus ăla cu piuliţe, plus ălălalt cu RCA-uri la Piaţa Gorjului. "Shopping is easy since" poţi cumpăra leucoplast cu rivanol chiar din tramvaiul de high-speed 41, la pachet cu şurubelniţe şi Libertatea.

Şi după ce m-am relaxat citind năzdrăvăniile astea, m-a luat pohta să văd şi ce se mai povesteşte despre alte cartiere bucureştene dragi mie. La Berceni se spune doar că e un cartier al Bucureştiului, ceea ce e, totuşi, discutabil, pentru că nimeni n-a reuşit să demonstreze asta. La Colentina, se bate câmpii cu o legendă referitoare la originea numelui, dar se mai aminteşte că "one of the most famous hip-hop bands in Romania, Paraziţii, comes from Colentina".

Bomboana a fost alta. M-am tăvălit pe jos de râs când am citit că, din 1950, Rahova a intrat într-o perioadă de "declin urban". Din 1950? "Declin"? Şi mai ales "urban"? LOOOL!

Continuăm mâine.

Le paysan

Shoot it (burn it, blow it, crush it), please!

Pe un trotuar din Bucureşti, aproape de Caşin.

Job garantat

Se face acuşica luna de când băieţii au spart drumul dinspre Dămăroaia către Băneasa, pe strada Coraliilor. Sau, poate, ploile au comis şanţul ăsta luuuuuuuuuuuuuuuuuung-lung. Că până astăzi n-am văzut talpă de tălpaş prin zonă. Azi dimineaţă, pe undeva pe lângă poarta depozitului de butelii, doi meseriaşi în halate bleu gen sarafan, de şantierist, stăteau liniştiţi, ca orice om care ştie c-ar fi al naibii de trist să începi o treabă de vineri, căci treaba ca să fie bună luni trebuie pornită. Da' ca să nu bată foarte tare la ochi, lângă ei stătea un aparat din care porneau, spre stânga şi spre dreapta, două ţevi care se pupau sub o bucă a aparatului... Ahaaaaaaaaaaaaaaaaa! M'am prins. Or să bage ţevi de plastic, negre, de la Dămăroaia până hăăăăăăăăăăăăt, spre Străuleşti (strada), prin care or să se scurgă fie căcatul restutrile menajere & beyond ale nevestelor de locatari ai cartierului de vile dupe malu' lacului fie niscai sudălmi adunate până acum şi care, mai, tată, nu-s nimic faţă de ce-o să mai vină. Pen'că dacă aia doi de i-am văzut azi dimineaţă or să puie ţevile, frate, le-a pus Doamne-Doamne mâna-n cap sau ei, dimpotrivă, L-au apucat pe Doamne-Doamne de picior. Sau, pentru liber-cugetători, au mâncat, când erau mici, ce va curge prin ţevile alea negre. Că o viaţă întreagă, din care scădem sâmbetele şi duminicile, recuperările, orele suplimentare, Întâi Maiu şi Întâiu lui Decembrie, Crăciunul, Sântămăriile şi ăilalţi sfinţi când e cu roşu în calendar şi e păcat, dar şi de Sfântu' Mahmurie cel mare, cel mijlociu, cel mijlocie-mică, cel semimuscă, cel pană, cel vechi, cel nou, cel brav, cel bun, cel drept, cel (iarăşi, prietenii mai bătrâni ştiu de ce) mare, cel viteaz şi cel mic & fraţii (când nu merge - şi pace!), ca să nu mai vorbim de Ziua Femeii când ne dă liber să mergem să luam flori pentru doamna Jeni, de la aprovizionare, şi pentru Casi, durdulia ceea de la caserie, p-ormă concdeiile legale, ălea de odihnă - dar şi medicalele - şi ... Şi, cum ziceam, o viaţă întreagă ăştia doi în salopetele lor bleu numai la pus cap la cap ţevi pe Coraliilor or să lucreze, la câta şanţul au săpat unii înaintea lor. Deşi nu ştiu cine a săpat acolo; poate ploaia, că până azi, cum spuneam, n-am văzut talpă de muncitor pe Coraliilor.

A propos, domnu' Videanu, azi vă urăm un sănătos सुगी पूला!

Strada Apusului (episodul nouă)

Dragă stradă a Apusului, să ştii că noi suntem bine, sănătoşi, tocmai ce ne-am întors din concediu, deci suntem obosiţi. Am trecut deunăzi pe la tine, dar nu erai acasă, aşa că ţi-am lăsat un bileţel în tomberoane cu promisiunea că vom reveni. Am văzut că ţi-au turnat un prim "covor asfaltic", dar tu eşti neschimbată, eşti la fel de prăfuită.

Observ că oamenii se pregătesc de iarnă. Proprietarul maşinii de mai jos îşi face stocuri de găteje şi scânduri pentru zilele reci care se apropie. Întotdeauna ai avut locuitori gospodari, tu, stradă a Apusului.

Am o întrebare: cine-i Jan ăsta cu camioanele, care a venit tocmai din Sălaj să te repare? Să-i spui că i s-a spart baia de ulei şi-a înnegrit pământul pe care-au fost odată copaci.

Şi de ce-aţi adus muncitori moldoveni care se iau de cucoanele dichisite din Bucureşti? Voi n-aveţi mame şi surori cărora să le puneţi întrebările pe care le pun copiii la pubertate?

Te las; să te faci bine şi să-ţi astupi gropile, ca atunci când o să mai trec în vizită să pot veni fără tractor. Hai, pa!

Mizerie/Trafic invernal pe DN1/Fleoşc/Tăriceanu/Înjurat morţii mă-sii/Pasaj în gât

Huo, bă!
Să vă băgaţi pasajul pe gât!

Cinste lor!

Erau odată nişte poliţişti comunitari care făceau atât de multe pentru comunitatea lor, încât nu le ajungeau două panouri pline de poze. Cât era ziua de lungă, cutreierau pieţele, oboarele şi parcurile, împărţind amenzi, şterpelind piersici de pe tarabe şi efectuând cunoscuta mişcare de intimidare cu pulanul (rotaţia la 360°). Uneori verificau funcţionalitatea şpreiului paralizant din dotare pe o pisică sau pe câte o bătrânică, iar în puţinele clipe de repaus se scărpinau hotărât în zona şliţului, cu figura aceea a omului care se gândeşte permanent la binele COMUNITĂŢII.
Să-i urmărim...

"Ce mă interesează pe mine că ai pensia mică, bă?! N-auzi că în cărticică scrie că n-ai voie să rozi coajă de pe copaci?"

"Lasă-ne, tataie, în pace! Ce impozit plăteşti, ce drepturi!? Dom' primar n-are timp de d'astea"

"Mamaie, ia bagă un kil de roşii la băeţii, că te amendez de nu te vezi, 'r-aţi ai dreacu' de speculanţi ordinari!"

"Scrie aici că sunteţi femeie şi locuiţi în Berceni. Eu nu cred că locuiţi în Berceni"

"Bă, da' parcă n-aveai voie să foloseşti arma chimică din dotare la exerciţii"

"Cetăţenie siriană, hai?!"
"Nu, şefu', sunt din Voluntari."

Creditul BCR pentru orice

Lipsă de lichidităţi? Ofertă specială la credite? Sau, pur şi simplu, vreo bunică mutată la ţară?

Pace ţie

Secţia de votare s-a mutat

Copiii pot să rămână, că-s la grădiniţă şi or să aibă drept de vot d-abia peste trei mandate, când Neculai Onţanu oricum va fi ceva niciodată-pe-la-sediu-văzut directoraş în hârtiile din contabilităţile câtorva dintre multele firme aciuite & căpătuite în aceşti frumoşi ani PSD ai sectorului 2.

Primul DE CE? al Irinei!

Se întâmplă în Bucureşti. În Vanghelistan , mai bine zis în casa deţinătoarei de blogubrand"". N'am să povestesc, n'am să comentez, îmi place la nebunie, mergeţi şi citiţi restul:

Bine-am revenit!

Am cumpărat azi, de la o tarabă, această minunată pompă "Fontana" (?!), pentru bicicletă (Atenţie, biciclişti: Videanu v-a făcut piste pe Splaiul Independenţei, chiar pe malul apei, aşa că puteţi să-i călcaţi liniştiţi pe pescari. Deci: atenţie, pescari!). Doar 6 lei pompa. Şi de-abia acasă am văzut că nici chinezăriile (mă rog, taiwanezăriile) nu mai sunt ce-au fost.

Make, made, amde...

Iarbă, देसी एक्षिस्त्!

De fapt, sus, în titlu, scrie Iarbă, deci exist. Pentru că am rămas cu obsesia mea, cea cu iarba care se fumează dar se şi calcă. Şi am câteva dovezi în acest sens.
Astăzi, una dintre ele. Ancienne ville royal, refugiul aventurilor regale, vânătorile (inclusiv de fuste) ale încoronaţilor Renaşterii timpurii, departe de ochii unor Caterine de Medici:

În rest, Bucureşti, vai, dragă Bucureşti, eşti neschimbat!

Plusvaloarea morţii

Presa urlă de câteva zile: L-aţi ucis pe Patriarh, medici criminali!
Luat la bani mărunţi, adevărul e cam acesta. Dincolo de prima strigare, însă, dansează în voie ipocrizia liderilor de opinie. Ceea ce i s-a întâmplat lui Teoctist s-a întâmplat şi altora. Atâta, doar, că dacă o mamă ruptă de durerea pierderii copilului de 23 de ani vine şi plânge la recepţia unei redacţii, este primită cu disimulată atenţie după care subiectul se stinge de la sine undeva între canapeaua de la recepţie şi calculatorul redactorului. Pentru că (nu-i aşa, Costele?) nu ne punem rău cu medicii. Şi nici cu producătorii de medicamente, chiar dacă jocurile unora sunt evidente căci nu se ştie niciodată când avem nevoie, peste rând, de vreun leac pentru care graţie reformei lui Nicolăescu (dar şi precedenţii miniştri ai Sănătăţii au merite egale) stai pe listele de aşteptare până mori.
Nu-l mai acuzaţi, aşadar, pe Băsescu. Nu e nici o diferenţa între saltul Jucătorului de la Cotroceni de la Arăpaşu din raportul Tismăneanu la Teoctist cel pe catafalc decorat post mortem şi graba cu care arătaţi, acum, spre medici. Şi voi, ca şi marinarul, ştiţi prea bine ce zic sondajele despre Biserică la români şi, prin urmare, ce vinde.

PS: Felicităm pe această cale Emil N, fericitul posesor al postării 300 şi ultimul muşchetar rămas să lupte pe baricadele blogureştene în zilele de răstrişte estivală.