Cinste lor!

Erau odată nişte poliţişti comunitari care făceau atât de multe pentru comunitatea lor, încât nu le ajungeau două panouri pline de poze. Cât era ziua de lungă, cutreierau pieţele, oboarele şi parcurile, împărţind amenzi, şterpelind piersici de pe tarabe şi efectuând cunoscuta mişcare de intimidare cu pulanul (rotaţia la 360°). Uneori verificau funcţionalitatea şpreiului paralizant din dotare pe o pisică sau pe câte o bătrânică, iar în puţinele clipe de repaus se scărpinau hotărât în zona şliţului, cu figura aceea a omului care se gândeşte permanent la binele COMUNITĂŢII.
Să-i urmărim...

"Ce mă interesează pe mine că ai pensia mică, bă?! N-auzi că în cărticică scrie că n-ai voie să rozi coajă de pe copaci?"

"Lasă-ne, tataie, în pace! Ce impozit plăteşti, ce drepturi!? Dom' primar n-are timp de d'astea"

"Mamaie, ia bagă un kil de roşii la băeţii, că te amendez de nu te vezi, 'r-aţi ai dreacu' de speculanţi ordinari!"

"Scrie aici că sunteţi femeie şi locuiţi în Berceni. Eu nu cred că locuiţi în Berceni"

"Bă, da' parcă n-aveai voie să foloseşti arma chimică din dotare la exerciţii"

"Cetăţenie siriană, hai?!"
"Nu, şefu', sunt din Voluntari."