Postarea #900

Am tot respectul pentru doamnele sau domnişoarele care conduc. Dispun, prin firea lucrurilor feminine pe care o poartă cu ele, de mii de însuşiri care le conferă una sau alta dintre calităţile fundamentale fără de care şofatul este o pacoste.
Doamnelor, domnişoarelor, aştept măcar un dans.

Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta: orice s'ar spune - de pe propria'mi piele ştiu că femeile (cele pe al căror scaun din dreapta am avut curajul să urc, at least) conduc al naibii de bine. Iar când îmi mai scapă, în trafic, un mârâit sub formă "muiere proastă!" sau "blondo, (beep)!", ştiu că's doar o altă javră misogină din trafic. C'mon, guys, ai noştri's la fel de buni sau proşti şoferi ce şi ele. Doar că pe ai noştri, când ne enervează, îi facem mitocani sau (pe nedrept folosită sintagmă) ţărani şi le arătăm degetul (ca şi cum am vrea să le arătăm cât de scurtă sau subţire o avem!) iar pe ele le asociem cu tot ce ne calcă pe nervi în viaţa de zi cu zi (as if noi am fi mai breji...).
Stereotipuri. Clişee.
Femeile degajă, ca parte a traficului, acelaşi coefecient de risc pentru mediul înconjurător rutier ca şi bărbaţii. Poate chiar mai scăzut.
Un singur lucru nu l'am înţeles jamais şi încă mai duc nedumerirea cu mine: unde dracu' e (că am căutat'o şi n'am găsit'o!) pedala aia de frână de sub torpedou, pe care vor s'o calce femeile de pe scaunul din dreapta, în momentul în care coloana din faţă încetineşte sau se face galben la semafor?