Miliţianu' UE

Vă aduceţi aminte de ei? Plimbă, plini de sine şi preocupaţi nevoie mare, hârtiile acelea pe care, în mare taină, îşi notează într'un limbaj codificat, numai de ei ştiut, cum aţi încălcat linia continuă (deşi era o groapă cât toate zilele în asfalt), cum nu v'aţi uitat suficient în oglinzi (deşi aţi dat din cap ca nişte maimuţe, doar-doar o vedea că vă asiguraţi înainte de orice mişcare a maşinii), cum...

Sunt aroganţi şi agresivi. Dar nu sunt de condamnat. Este patologic, ceea ce li se întâmplă. Este sindromul omului în uniformă incapabil să îşi apropie altfel respectul public, necum simpatia civililor în slujba cărora este şi din al căror impozit mănâncă o pâine exagerat de albă (deşi asta ar putea explica multe...). E, până la urmă, complexul generat de rateurile repetate în materie de acumulare de autoritate.

(Mi'am amintit de ei astăzi citind păţania unei victime sigure a acestei specii demne de încasat pietre în piaţa publică.)

E ceea ce se întâmplă, de fapt, şi cu Europa: incapabilă să conteze în raporturile cu cei mari, le fură celor mici mingea pentru că "de ce n'ai bască".
Bă, Serbio, ce dracu' te mai duci la Curtea de Justiţie, când noi am decis că mingea e a noastră? Vrei cumva să arăţi la cremenal că ai factura cu care ai cumpărat mingea? Hait...



PS: se vede treaba că sârbu' e dat dracului! Acuma, ce nu înţeleg eu e supărarea primarului albanez. Ce, americanii nu au cumpărat Alaska de la ruşi?