În 1991, un post de radio străin cu programe în limba română a comandat un sondaj naţional de opinie, conducând, astfel, la prima măsurătoare aproximativ ştiinţifică a audienţei media, după boomul informaţional din anul precedent. Am descoperit, cu respectiva ocazie, oameni minunaţi; am intrat cu teamă în Sfântu Gheorghe dar nu m'a mâncat nimeni iar vânzătoarea de la magazinul de pâine s'a uitat zâmbind la mine când mă feream să articulez "o pâine, vă rog..."; secuii, netrebnicii ăia care vor să rupă Ardealul de la trupul ţărişoarei, ne'au primit în casă şi ne'au omenit, că "veniţi de departe, de la Bucureşti". "... şi'ţi fi flămânzi", ne'au zis şi românii presupuşi verzi din Turda Lordului Raţiu.
Era vremea Vetrei Româneşti, cea care l'a propulsat pe scena politică pe (între alţii) PUNRistul deveni PRMist Ghiţă Funar şi despre care se şopteşte că nu ar fi străină de sfârşitul lui IP Culianu. Era vremea de glorie a revistelor securităţii, Europa şi România Mare. Era vremea baricadelor pregătite pentru că vin ungurii şi...
Concluzia majorităţii mi'a rămas peste ani şi ani în memorie - şi dacă mi s'ar fi putut întâmpla, cumva, să uit, am fost ajutat constant să nu mi se întâmple. Spuneau oamenii aceia că "ăştia", presa, care va să zică, "minţăşte".
Ce'mi veni? Păi de la greva CFR mi se trage. Am văzut, de cum m'am trezit, ştiri live din Gara de Nord. Domniţa de la Realitatea stătea în sala de aşteptare şi întreba muritorii de rând dacă ştiau de grevă, dacă li se pare fundamentate cererile grevştilor... Întâmplarea face, însă, că vox populi era un unison prelung. Am aflat că au existat gospodării în ţara asta la care înştiinţarea expresă a greviştilor nu a ajuns, că ia să mai lase naibii grevă că au salarii şi aşa prea mari, că aţi văzut ce condiţii sunt în tren? Unanimitatea de la votul din parlament pentru uninominal am regăsit'o şi în vocile subiecţilor intervievaţi de domnişoara reporter de la Realitatea.
Dupe cari o altă duduie de la respectivul post de televiziune ne'a oferit o exclusivitate care, probabil, a distrus visele erotice ale multor călători: a intrat într'un birouaş, în spatele unei uşi cu ferestre vopsite într-un alb opac, pe care scria, roşu pe alb, INTRAREA INTERZISĂ,, s-a întors cu spatele la o doamnă în uniformă şi cu un bileţel în mână şi ne'a sugerat că vom fi părtaşi la o mare dezvăluire - anume, vom vedea cum se citesc anunţurile acelea "Atenţie la linea patru, trece un tren de marfă! Pasagerii care au însoţit bagajele sunt rugaţi să coboare din tren!".
Culmea, doamna a fost extrem de deschisă, nu i'a cerut reporteriţei să se ducă la biroul de presă sau la director, nu i'a cerut zece euro pe metru pătrat de filmare, cum a păţit'o Anthony Bourdain la Curtea lui Vodă Ţepeş cu bănci Sultan. Şi ne'a citit bileţelul în care se vorbea despre nişte scuze ale greviştilor şi reluarea traficului începând cu ora nouă...
Am ascultat, apoi, în maşină, RFI. Andreea Petroşel se afla şi ea în gară dar, spre deosebire de ura anticeferistă ancestrală pe care o descoperisem în imaginile Realităţii, am înţeles, de data aceasta, că lumea, deşi deloc fericită de întârziere, solidariza cu pretenţiile greviştilor.
Acuma, nu ştiu prea bine care "minţăşte" şi nici de ce.
Şi ar mai fi secretarul ăla de stat de la Transporturi, nu i'am reţinut numele, care era trimis de Ludovic Orban p'acolo, prin gară, şi care a decretat greva ca fiind "imorală şi ilegală". Dacă ar şi îngărşa, cu siguranţă ar îndeplini toate condiţiile pentru a fi chiar o plăcere!
Era vremea Vetrei Româneşti, cea care l'a propulsat pe scena politică pe (între alţii) PUNRistul deveni PRMist Ghiţă Funar şi despre care se şopteşte că nu ar fi străină de sfârşitul lui IP Culianu. Era vremea de glorie a revistelor securităţii, Europa şi România Mare. Era vremea baricadelor pregătite pentru că vin ungurii şi...
Concluzia majorităţii mi'a rămas peste ani şi ani în memorie - şi dacă mi s'ar fi putut întâmpla, cumva, să uit, am fost ajutat constant să nu mi se întâmple. Spuneau oamenii aceia că "ăştia", presa, care va să zică, "minţăşte".
Ce'mi veni? Păi de la greva CFR mi se trage. Am văzut, de cum m'am trezit, ştiri live din Gara de Nord. Domniţa de la Realitatea stătea în sala de aşteptare şi întreba muritorii de rând dacă ştiau de grevă, dacă li se pare fundamentate cererile grevştilor... Întâmplarea face, însă, că vox populi era un unison prelung. Am aflat că au existat gospodării în ţara asta la care înştiinţarea expresă a greviştilor nu a ajuns, că ia să mai lase naibii grevă că au salarii şi aşa prea mari, că aţi văzut ce condiţii sunt în tren? Unanimitatea de la votul din parlament pentru uninominal am regăsit'o şi în vocile subiecţilor intervievaţi de domnişoara reporter de la Realitatea.
Dupe cari o altă duduie de la respectivul post de televiziune ne'a oferit o exclusivitate care, probabil, a distrus visele erotice ale multor călători: a intrat într'un birouaş, în spatele unei uşi cu ferestre vopsite într-un alb opac, pe care scria, roşu pe alb, INTRAREA INTERZISĂ,, s-a întors cu spatele la o doamnă în uniformă şi cu un bileţel în mână şi ne'a sugerat că vom fi părtaşi la o mare dezvăluire - anume, vom vedea cum se citesc anunţurile acelea "Atenţie la linea patru, trece un tren de marfă! Pasagerii care au însoţit bagajele sunt rugaţi să coboare din tren!".
Culmea, doamna a fost extrem de deschisă, nu i'a cerut reporteriţei să se ducă la biroul de presă sau la director, nu i'a cerut zece euro pe metru pătrat de filmare, cum a păţit'o Anthony Bourdain la Curtea lui Vodă Ţepeş cu bănci Sultan. Şi ne'a citit bileţelul în care se vorbea despre nişte scuze ale greviştilor şi reluarea traficului începând cu ora nouă...
Am ascultat, apoi, în maşină, RFI. Andreea Petroşel se afla şi ea în gară dar, spre deosebire de ura anticeferistă ancestrală pe care o descoperisem în imaginile Realităţii, am înţeles, de data aceasta, că lumea, deşi deloc fericită de întârziere, solidariza cu pretenţiile greviştilor.
Acuma, nu ştiu prea bine care "minţăşte" şi nici de ce.
Şi ar mai fi secretarul ăla de stat de la Transporturi, nu i'am reţinut numele, care era trimis de Ludovic Orban p'acolo, prin gară, şi care a decretat greva ca fiind "imorală şi ilegală". Dacă ar şi îngărşa, cu siguranţă ar îndeplini toate condiţiile pentru a fi chiar o plăcere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu