Preţul succesului

Stimată doamnă,

Ne face plăcere să vă informam că aţi fost nominalizată la titlul de Femeia Anului din piaţa farmaceutică, distincţie ce urmează să fie decernată cu ocazia evenimentului pe care firma noastră îl va organiza la (...).
Felicitări!
Taxa de încasare a diplomei este de 2000 RON, bani pe care îi veţi tansfera în contul nostru până la data de (...).

O zi bună,
Organizatorii (Expand Health şi Pharma Business)

Like James (Jim) Bakker always used to say:




Pentru a vă rezerva un loc în Rai, Apostolul Petru l'a trimis pe acest predicator căruia urmează să îi plătiţi suma de 2000 RON, achitabilă ACUM în contul (...) deschis la banca (...). Nu aşteptaţi să vină Apocalipsa! Act now! God is great! Lord has mercy with those who pay for their sins!
Pentru mai multe informaţii, sunaţi la telefonul (...).
If busy, call later but DO CALL!
Amen!

Vadime, cât ai plătit să primeşti Man of the Year de la The American Biographical Institute's inc, PO Box 31226, 5126 Bur Oak Circle Raleigh, North Carolina 27622 - 1226 USA? A, da: 195 USD diploma şi 55 USD ţipla de plastic & rama de lemn!

Too old for this...

E pe Sfintii Voievozi. Cam 5 minute de mers pe jos de la biroul meu. Langa biserica Sfintii Voievozi. E Publica. Azi au voie sa intre si femeile. Martea si joia, femeile au exclusivitate.
Nu, nu e un club de striptease, desi una din conditiile esentiale e sa te dezbraci.
E vorba despre Baia Publica Grivita, la care azi trebuie sa ma duc pentru ca un om important (care-mi hotaraste cam zilnic destinatiile profesionale) s-a gandit el ca ar fi fun sa fac eu o chestie asa ... de atmosfera, despre o relicva a secolului trecut.
Inca imi fac curaj. N-ar trebui sa fie asa o problema, de documentat m-am documentat, am tras cu ochiul la metropotam, am gasit si un jurnalist hatru de limba engleza care a scris despre asta in stilul lor caracteristic, jignind cu zambetul pe buze. Dar numai ideea de a intra pe poarta stabilimentului cu pricina imi provoaca un soi de repulsie. Nu vreau sa ma duc. Nu vreaaaau.
Pe vremuri mi-as fi luat slapii, prosopul si costumul de baie si m-as fi dus fluierand, convinsa ca doar asa se poate face jurnalismul, din miezul lucrurilor despre care scrii. Astazi, aproape martie 2008, miezul fierbinte aburit si perspectiva trupurilor goale nu-mi mai face nici un fel de placere.
Semn ca am imbatranit.

EDIT: Am fost. M-am oprit la poarta. Prea multe articole negative despre Baia Grivita, tre sa luati aprobare de la sefu' si pe urma sigur, nici o problema, puteti intra. Sefu' e? Nu e, il gasiti in Baneasa. Dar telefon are? N-are. Adica are da' nu-l stiu eu. Da' aici exista telefon? Nu exista. Sunati la informatii si vi-l da pe ala din Baneasa. Da, am sunat la informatii si mi-au dat un numar de fax. aaaa pe ala nici nu-l mai avem ca s-a stricat. Ok, merci, ziua buna!

Vadime, bagă la cap!

Ăsta'i român, demagogilor. De astfel de pui de daci avem nevoie. Vreţi o mostră? Iaca mostră!
Luaţi de citiţi. Filă cu filă, post cu post.
Nici nu se compară cu sinergiile meandrelor eludate and beyond!
Paranteză: oare cum ar fi sunat Evangheliile într'o dictatură a piarilor şi comunicatelor de presă?

Înapoi la ungurul nostru: o astfel de gură de oxigen mă ajută să mă duc la culcare cu dorinţa de a mă mai trezi şi mâine, totuşi.

Neaţa, Gogule!

Am stat ieri şi ne'am minunat de ce mai vrea românul de la Google şi eşuează fix pe Blogureşti. Nu că ratăm în vreuna dintre zile astfel de delicii - căci nu de puţine ori sunt delicii, lecturi mult mai plăcute decât propriile noastre creaţii în momente de narcisism maxim!
Dar ieri, parcă, am descoperit maximul posibil. Citez:
cat timp dureaza transcrierea unui certificat de nastere spaniol se face mai repede daca eu ca mama sunt din bucuresti
Ei, bine, dacă am crezut că mai mult nu se poate, ni s'a relevat, în această dimineaţă, contrariul - un contrariu pe lângă care anterioara căutare este doar un minunat haiku:
algoritmul de calcul pentru costul energiei termice ce revine pe apartament in raport cu citire contorului termic al blocului si citirile repartitoarelor din apartamente (diferenta lunara de index, constanta reglata a repartitorului, nr elementi cor
Băi, statule, aloooo, regiile din subordinea primăriilor, onoraţi edili, aţi adus cetăţeanul în faza de e-dileală!

Altfel, avem după cum urmează:
belgienii, imobiliara, drumul taberei, mapn - chestie care îmi aduce aminte de bancul acela cu "flamanzii să facă un pas înainte, valonii să rămână pe loc" - iar un marocan din pluton întreabă "et nous, les belges?"
oraşul e ai nostru - cumva e noul slogan de campanie electorală al lui Marean?
estetizari borduri bucuresti - ceeeeeeeeee?
gunoaie in sectorul 2 - in fotoliul din biroul lui Onţanu incercat?
ursuleti de ciocolata - mânca'l'ar mama de dolofan
cum sa traiesti in bucuresti - cum? cum?
cu variaţiunea cum este sa traiesti in bucuresti - rău, maică, rău şi greu, greu de tot
soparlica xxx - ei, da!
miss politia romana - asta e soparlica xxx, cumva?
caldura mare in bucuresti - da, e de la CET, dar să vezi ce te încingi când o să vină întreţinerea!
harta bucuresti - 1 decembrie - e valabilă şi azi, doar câteva şanţuri şi gropi în plus.
romanian swingers in romania - asta îmi sună a apartheid!
supercom s-a mutat in strada italiana - aoleu, bine ca mi'ai zis!
metrou wc public bucuresti - ei, nici chiar aşa, noile garnituri (sau le zice rame, parcă!) sunt chiar curăţele!
elodia ghinescu - pă bune? mai trăieşte? uitasem subiectul! da' ia zi'mi, ai găsit'o la noi?
spaga ptr parcare poze si filme pe calea plevnei - Emil, uite, ăştia vor să îţi ofere o colaborare; te bagi la un filaj?
"cupa mae" - s'a ţinut anul trecut; se mai ţine şi anul ăsta? la ce discipline?
mah magarule blog - cool!
lautari din gagesti - aoleu, asta e trimitere la emisiunea lui Gâdea?
bucharest in secolul 20 - SF! când afli cum o să fie când va ajunge Bucureşti în secolul 20, să'mi dai de veste!
catalog utilaje agricole - deci, iată, originile noului Mitică se dezvăluie din mersul blogului!
petre roman si privatizarile - înainte sau după Silvia?
o suta saptezeci si cinci de minute la mizil - oho, cineva care l'a citit pe Bogza!
ce se intampla cand te-a prins politia fara bilete in microbuz - hai, înţeleg, să te prinză controlul, da' să nu vezi de la distanţă uniforma organului, frate?
mihail sadoveanu+poze+casa memoriala - am eu una făcută de mama, în anii 50, cu el şi soţia lui pe verandă. plăteşti bine entru original? sau plăteşti, pur şi simplu, pentru o copie?
pizzeria sheriffs unirea - n'am mai fost de mult dar, din amintiri, nu ţi'o recomand!
lipe cvatu - prin mai, brace! sve e isto k'o i lani!
interviuri din portugalia la dimineata devreme - e rubrică permanentă?
cheltuielile cu deplasarile se pot vira pe card ? - al cui? de ce? toate?
fotografii din bucurestiul inceputului de veac 19 - tu ce cauţi, mă, pe net?
acest mesaj nu e spam - aşa spuneţi cu toţii! şi p'ormă le lăsaţi cu burta la gură...
nicusor dulgheru - de patru ori, chiar! o fi chiar bun, băiatul! sau o fi fugit cu banii? hai, ca l'am văzut şi a cincea oară, acum cu ghilimele
anul cand te poti pensiona anticipat in functie de anul nasterii - în fiecare an te poţi pensiona (poate chiar şi anticipat!) în funcţie de anul naşterii, dacă nu îţi dă Păcuraru o ţeapă şi te obligă să te pensionezi în funcţie de kilograme
discutii pt aurolaci - de Platon
sablon africa - iar tu, ăla, cu apartheidul? sau e vorba de centimetri?
cum era apolodor din damasc? - păr cărunt şi creţ, ochi negri, 1,72, 89 de kile, uşor adus de umărul drept, barbă gen George Michael, alte semnalmente - nu are; în rest - era bun, isteţ, blând, iute la mânie, fioros, dus cu pluta, alte variante de răspuns (se completează de către repondent)
caracal bloc - o ştiu, e bună!
crevedia bucuresti minute - înainte sau după ce a trecut trenul la intrarea în Mogoşoaia?
consiliere gratuita sprite - se ia din raft, nu se agită, se duce la casă, se plăteşte, se deschide dopul, se duce sticla la gură, se bea; vă rog să aruncaţi pet-ul la tomberon!
chitila crima felix - bună ziua, domnule Băsescu, mai poftiţi pe la noi!
jocuri cu masini si cu motociclete si sa nu aive de fete - a. dragi părinţi, de la ce vârstă vă lăsaţi copiii pe net? b. analfabetule, mai vino o dată cu tema corectată! sau c. onanistule!
nu am primit raspuns de la cadastru - nici tu?
border bucuresti - did you mean "borduri"?
cine sunt tiganii? - băi, rasistule, ai făcut o pasiune pentru blogul nostru?
poveste scurta fluture - "A fost ministru al Agriculturii. Din nefericire. Nu mai este. Doamne, mulţamu'Ţi!"

Şi, a propos de poveste, la final, două căutări la rând. Întâi a fost
povesti scurte despre copii
şi a urmat imediat, la nici patru minute jumătate
brandusa novac are copil
Şi-a încălecat pe'o şa...

Stradă frumosă, cinste cui te'a scris!

Citeam deunăzi pe un blog - nu mai ştiu pe care - despre străzi din Bucureşti cu nume stupide.

Trăia, mai aseară, undeva pe lângă palatul baronetului cu nume de trupă rock şi carieră de fost ginere al marelui împărat chel cu stofă de pirat, baronet care trăia din negoţ cu nişte veneţieni şi genovezi cărora le vindea bordurilor vechi ("purtând patina timpului") pe care viconţii din Toscana şi le puneau în curte...

Ehei, feţii moşului, în acea ţară îndepărtată, vecină cu Ţara Jandarmeriei şi nu departe de Ţara lui Doi Cocoşi, aproape peste drum de palatul baronetului de Pro Consul, se afla un pământ binecuvântat pentru care stăpânii locului (ultimului cred că Andrei Chiliman îi zice dar şi alţii înaintea lui au fost) a dat ukaz de ridicare de castele şi cetăţi şi târguri şi alte bordeie de tot felul după care a cerut sfetnicilor lui să'i zică cum să'i zică şi i'au zis fix Bulevardul Oaspeţilor.

Şi-am încălecat pe'o şa şi v'am dat'o cu leapşa!

Maşina de serviciu a contelui

Când spui România şi nu spui "pleacă, mă, că nu'ţi dau nimic!" în alte varii limbi europene decât româna, ce dracu', Doamne iartă'mă, spui? Păi spui Dracula, nu?

Aşa au spus şi cei din divizia marketing Logan de la Renault. Probabil că aceşti francezi nu făceau parte din grupul celor 10.000 de destinatari ai pachetelor de imagine a României puse la bătaie de ministrul Culturii Adrian Iorgulescu.
Un model special Logan, lucrat cu firma de tuning De Swart şi dotat cu un sistem audio high-end care costă de nu mai puţin trei ori mai mult decât maşina în sine, este promovat în Germania ca "Noua maşină de serviciu a Contelui Dracula" (probabil că ştirea despre periodicul upgrade al parcului auto de la Palatul lui Dracula de lângă Parcul Izvor, care deserveşte baroni, nu conţi, nu a fost preluată de agenţiile de ştiri...).
Logan Dracula, doamnelor şi domnilor. După cum urmează:

Thank you for the music

BuJazzO fără pretenţii de horiamoculisme: muzică excelentă, Sala Radio - acustică perfectă, lume neaşteptat de multă, Florian Lungu, aplauze, a capella, aplauze, solouri, aplauze spontane, Raluca Stoica, aplauze, Bill Dobbins, aplauze, Mircea Tiberian, ropote de aplauze, big band în mare formă, aplauze de bis, aplauze, nemţi prietenoşi (chiar calzi)...
Recuzita - românească.

Omu' ie înainte de toate!

Răspuns postului anterior:
sărbătorind prin muncă (asemeni lui Emil N şi Sprâncenatului) ziua de ieri, am trecut de câteva ori pe lângă postarea următorului post:

Would you be my Dragobete?

Vă urez tuturor un 25 februarie fericit!

BuJazzO nu merge la Eurovision

În vreme ce Elena aia mică îşi va bea şpriţul încoronării iar Nico & Vlad vor continua să jure că nu fură, Bill Dobbins profesor la una dintre cele mai prestigioase şcoli de muzică din lume, Eastman School of Music din Rochester (unde predă compoziţie şi aranjament de jazz), va dirija, luni seară, Orchestra Federală BuJazzO (foto: DW), revenită după aproape trei ani în România, graţie prieteniei dintre Deutsche Welle şi fondatorul BuJazzO, muzicianul german născut la Bucureşti Peter Herbolzheimer, pentru un concert pe care îl va susţine la sala Radio, începând cu ora 19. Big band-ul german va interpreta aranjamente după piese celebre semnate, între altele, de Count Basie, Charles Parker şi Duke Ellington.
A propos de Deutsche Welle, redacţia română a postului de radio anunţă că invitatul de onoare din acest an al întâlnirii de la Neptun a scriitorilor români (7-11 iunie) va fi laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, Orhan Pamuk. Autorul lui "Mă numesc Roşu" va veni şi la Bucureşti, în aprilie, când Universitatea îi va acorda titlul de doctor honoris causa.

Despre drumuri şi, mai ales, dat în gropi

De fapt, începusem să răspund la un comentariu din postul anterior dar, dat fiind că m'am lungit, am decis (în plenul şedinţei de blog - fără cvorum, deci în unanimitate) să pun de un post nou.

Aşadar, anonim (sau angel, pe blogul Piticului) crede astfel:

parerea mea este ca sunteti PENIBILI toti BLOGERII care filmati muncitorii care stau degeaba cand ar trebui sa munceasca si apoi puneti filmuletele pe blog si apopio stati cu ochii pe nr de vizualizari; si mai sunteti de 2 ori penibili cand scrieti fraze de genul "Pentru ca inca nu stim sa muncim cum trebuie, pentru ca nu vrem sa muncim cum trebuie" generalizand..
nu inteleg de ce s-a intiparit aceasta idee cum ca romanul nu munceste si este puturos s.a.m.d.
Romanii sunt lenesi atunci cand sunt platiti cu niste salarii de cacat si isi bate joc patronul de ei. isi baga pula, ceea ce eu consider un lucru FOARTE BUN.
in toata europa romanii sunt cunoscuti drept oameni muncitori, care fac treaba cum trebuie si sunt respectati pt acest lucru. DE CE? fiindca sunt platiti bine.
foarte multe firme mari vin si investesc in romania. DE CE?fiindca in romania este mana de lucru MAI IEFTINA si de CALITATE. ori asta inseamna ceva,nu?
sunt mai mult ca sigur ca acelasi om pe care l-ati filmati voi, daca ar fi fost platit cum trebuie si-ar face treaba cu mult mai multa responsabilitate iar astfel de filmulete nu si-ar avea rostul.

Bun, n'o fi fiind el, factorul psihologic, moralul muncitorului, chiar de ignorat, însă (şi de aici încep acel comentariu pe care îl postasem iniţial ca răspuns în entry-ul anterior, semnat de filatorul nostru de serviciu, Emil N), dragă înger anonim, eşti doar un/o amărât/ă de extremist/ă optic; sau, poate, numai daltonist/ă. Vezi şi te isterizează fix câteva nuanţe. Unii chiar trec prin viaţă cam la fel ca tine prin bloguri - în diagonală.

Ţi'aş fi dorit un scurt salt în timp - în Germania celei de'a doua părţi a deceniului lui WW2. Nici germanii nu erau bine plătiţi; dimpotrivă, veneau cu mâncarea de acasă pentru a munci la reconstrucţie. Şi dacă Ceaşcă a distrus şi a lăsat neterminat, crede'mă, e nimic pe lângă ce au reuşit americanii la Koeln şi, mai ales, Dresda - iar aceasta din urmă nu se compară cu ani de războaie ulterioare care, cap la cap puse, trec de o sută cu siguranţă. Dar germanii aceia munceau, frate (sau soro). Mai apoi, la sfâriştul anilor 50 (adică la un interval brucanian de timp, comparabil cu cel trecut de la schimbarea de gardă din decembrie 89), Germania dispunea deja de un firav dar progresiv Mittelklasse - care făcea un concediu pe an şi începea să se obşnuiască timid cu ideea că ar putea încerca şi un al doilea; trăia liniştit (mă rog, uşor constrâns de anumite tabieturi şi tabu-uri, dar asta e altă poveste, care se leagă de anul 1968, RAF, gruparea Baader şi pubertatea întârziată a lui Joschka Fischer), îşi cumpăra maşină (Volkswagenul poporului, cu nimic mai dezavantajoasă investiţie de familie decât Loganul nostru de azi) fără teama că îşi va nenoroci Haushaltul pentru ani buni de acolo-nainte... Şi, mai ales, de la un punct şi-au permis să facă nazuri şi să nu mai accepte orice job, aşa că au importat Gastarbeiteri de toate etniile (reale sau fabricate) şi religiile din fosta Iugoslavie şi, mai ales, cetăţeni turci (osmanlîi şi kurzi). Că linia lui 18 din Koeln, care duce la Bonn, trece astăzi printr'un mic Istanbul, iarăşi e altă poveste...
Nu au avut de la bun început joburi bine plătite; au lucrat în minele de la Bochum înainte de a se muta la calculatorul care asambla telefoanele Nokia; au construit şosele care nu se stricau după prima ploaie; au avut grijă de pământul lor şi dacă nu au putut vinde s-au reorientat şi nici măcar dacă s-au limitat la fermăritul de subzistenţă nu au lăsat restul în paragină ci au plantat flori şi copaci - da, copaci, acele obiecte organice, fiinţe, de fapt, pentru care antreprenorii de la care primesc acei muncitori filmaţi de Emil N un salariu de groază parcă în milă, dau un şpriţ în cinstea unor funcţionari de la primării, şpriţ încununat cu o drujbă şi un excavator.
Şi s-au dus la meciuri (numai peluza plină ochi în fiecare weekend a lui Borussia Dortmund e cât întreaga tribună de pe Ghencea, numai galeria lui Schalke 04 este cât întreaga tribună a lui Dinamo) şi deşi nu prea aveau campionat devenau campioni mondiali în 1954; nu au scuipat seminţe pentru că nu au avut gigibecali şi cristiborcea să dea din buric etalându-şi trabucul (nici o conotaţie freudiană - nu din partea mea, poate ei ştiu altceva). S-au îmbătat şi ei ca porcii dar poliţia lor chiar a ştiut când să intervină - şi a ajuns să fie respectată!

Dragă înger anonim al muncitorilor deloc convinşi că rolul lor e să muncească, ştim că timpul tău e preţios şi n-ai vreme de bloguri dar viaţa nu e doar cenuşie - iar asta se poate vedea inclusiv pe blogurile astea pe care noi le facem în afara orelor de program şi ca un - da! - mijloc de refulare a furiei acumulate la fiece întâlnire cu lumea reală.
Şi nu, nu numai pe cei care primesc o amărâtă de leafă de la cei care, asemeni tăticului tău, trăiesc din afaceri cu primăria şi caută angajaţi care muncesc în dorul lelii, îi vedem. Am scris şi despre piari şi despre taximetrişti şi despre metrou şi despre organul din colţul intersecţiei şi despre câini şi despre copaci şi despre parcări şi despre cablişti şi despre funcţionari publici sau bancari şi... Despre Bucureşti, că d'aia ne'am zis Blogureşti. Şi dacă e trafic, trafic să fie. Să fie sănătos. Deşi, cred, puteam să scriem despre Elodia. Sau să ne înjurăm cu alţi blogeri. Sau să fi pus următorul titlu acestui post: "Filmul cu profesoara care şi-o trăgea în cancelarie cu...". Sau...

Iar pentru că acest text e prea lung şi prea sec, uite, domnii din figura alăturată nu sunt drumari. Dar nici nu par convinşi că ar fi trebuit să se apuce în acea zi de muncă!


Verdictul, răspunsul la întrebarea "de ce se munceşte atât de prost în România", n'am să îl dau. Am părerea mea, cred că se poate deduce din ce am scris până acum; da, mă tem că e totuşi, pe undeva, şi ceva genetic. Şi, ca să nu închei astfel, mă gândesc că există şi reţete de succes în România şi nu mă refer la snobii de ieri - connaisseurii de mâine, ci la oameni care, cunoscându-şi limitele, au ştiut ce cale să aleagă (nu, nu a exilului, nu a Vestului) şi au depăşit un anumit prag spre care asiprăm cu toţii. Din păcate sunt prea puţini.


PS: Dovada că se poate şi altfel stă chiar aici, la noi, pe blog. Le-a luat o săptămână şi jumătate să lărgească drumul, pe ambele sensuri de mers, incluzând aici schimbatul inevitabil al bordurilor. Să nu'mi spună cineva că în noiembrie 2007, un drumar câştiga în Bucureşti mai mult decât un drumar al anului 2008, tot în Bucureşti.

Paris - Dakar = Budapesta - Bucureşti

Carlos Sainz a confirmat că va fi prezent, în aprilie, la startul ediţiei de avarie a celei mai celebre curse de raliuri din lume, Paris - Dakar. Din motive de Mauritania, cursa va traversa ţara al cărei prim-ministru este dealer autorizat al unui producător francez de automobile. Te'ai scos, Căline, poate vine şi Sebastian Loeb şi îţi face nişte reclamă. Nu, domnu' Videanu, la casting, rolul Parisului a fost oferit Budapestei! Dar puteţi organiza un final strălucit de cursă pe bordurile Micului Dakar.

Azi noapte, peste Bucureşti

Republica girofarurilor

Nişte scurgeri de informaţii au anunţat'o pe Sorina Matei că ea şi încă vreo câţiva negri mici de pe plantaţiile diverşilor moguli au picat cu gând rău la drum de seară pe la paza şi protecţia maimuţoilor cocoţaţi în fotoliile politice. Măi pe româneşte zis, la SPP. Serviciul de Pază şi Protecţie.
Îi ştiţi, nu? Cei cu W în numărul de înmatriculare care privesc urât la nişte amărâţi de agenţi de circulaţie înşiraţi dimineaţa pe DN1 de la Snagov mai la vale de se pierde organu' şi nu mai descâlceşte nici naiba intersecţiile! Cei care aprind, aşa, tam-nesam, nişte stroboscoape albastre undeva între bara de protecţie şi faruri, să îţi miştă, bă, rabla din drumul meu, bă, că io's ăla care îl duce pe senatorul melcilor la Parlament, bă, fraiere!
Poate s'o găsi cineva să le spună mafioţilor ăstora că şi muritorul de rând merge la serviciu în fiecare dimineaţă - pentru un salariu al groazei peste care un partid care a uzurpat titulatura liberal inventează inimaginabile impozite. Şi că serviciul lui, al muritorului de rând, este cel puţin la fel de important ca şi serviciul lui Tăriceanu sau Băsescu sau Olteanu sau... Să se trezească şi ei mai devreme, dacă vor să ajungă din vreme la slujbă, că bucureşteanul, cât o fi el de Mitică, pierde de la două ore în sus pe zi şi asta înseamnă, dacă pui cap la cap, o bună bucată din şi aşa vai steaua ei de viaţă blocat în acelaşi oraş pentru care ei nu au fost în stare să gândească sistematic, constructiv şi coerent - decât când a fost vorba de ciupit comisioane.
Poate s'o găsi cineva să le spună agenţilor de circulaţie că treaba lor e să stea pe stradă - dar nu la o şuetă şi o cafea, ci în locuri în care unii cu maşini de calibru şi culoare asemănătoare cu cele ale maşinilor din dotarea SPP (+ un unchi care a împrumutat cu zeci de mii de RONi întreaga secţie de poliţie şi dacă nu o rezolvăm între noi îl sun pe el să te sune) scuipă din mers pe codul rutier şi pe toţi fraierii care cred în ~ sau, cel puţin, se tem de lege. Şi, last but not least, ălora micii, cu numere de MAI, în care se umflă pipota câteodată, când pe şosea nu-s dulăi ci numai căţei, că eu sunt legea, bă, să le spună cineva că dacă tot nu's în stare să apere legea, măcar să nu îşi bată de joc dea! Nu de alta dar - în contextul fuduliei anterior amintite - seamănă a autoerotism pidosnic.
Am zîs!





PS: Aş vrea, da's conştient că degeaba vreau, să mi se spună ce misiune spectaculoasă de siguranţă naţională contracronometru pe banul public strâns de pe urma impozitării muncii mele a determinat aceste două maşini - din care una este a Ministerului de Interne după număr iar cealaltă ar trebui să fie pe motiv de girofar - să procedeze as seen in the pictures above. Mulţumesc.
Am zîs!

Ştampilograd

Am să'mi fac o firmă al cărui singur obiect de activitate să fie inventarea clienţilor.
Nu le ofer nimic dar pentru un preţ modic (sau chiar din oficiu, din când în când, clienţilor fideli) vor primi un nimic de calitate!
Şi fără să completeze nici un formular.

Bălegarul văcuţei Milka

Domnul Roger Michael Meierhofer, din figura alăturată, trăieşte, spune (scrie, de fapt) domnia sa, din 1990 în România, face bloguri (unul despre copiii străzii), învârte diverse chestii sub denumirea SC Romebu SRL şi oferă, între altele, servicii de taximetrie cu şofer vorbitor de limba germană, de la Otopeni sau Băneasa la diverse puncte din Bucureşti. Costul unei astfel de curse este 40 de euro dus - sau 70 pentru tur-retur.
În trecere l'am întrebat dacă respectiva cursă include şi un duş. Nu aştept răspuns dar parcă nenorociţii ăia care te agasează încă de pe treptele trenului, înainte de a fi pus piciorul pe peron, în Gara de Nord, îmi deveniră brusc simpatici.
Modelul elveţian, ai?

Hot update: Romebu - Private detective & security services; roger that?
Later update: după un schimb de replici, Roger a şters anunţul - sau a limitat accesul, permiţând numai celor acceptaţi drept "prieteni" să îl vadă!
Far far later update (urlet din fundul unui maldăr de docoumente): Roger, fan al fotografiei şi deţinătorul unui domeniu pe post de agenţie foto, are câteva interesante - în registrul de activităţi se numără (între altele) "astrologie şi spiritism, "servicii de parcare a vehiculelor de către alte persoane decât proprietarii acestora" (ceeeeeeeeeeee?), sau"servicii ale lustrageriilor; hamalac"; interesant ca Roger, care se ocupă, împreună cu un domn din Germania, Uwe Hallboom, de asistenţa copiilor instituţionalizaţi şi a mamelor cu mulţi copii are, în plus, şi "activităţi ale agentiilor matrimoniale" iar firma sa apare listată pe un site alături de catalogul firmelor de escort girls, de hotmotel.com, de un sex club sau de Swingers Club Romania (a nu se înţelege cumva că aş avea vreo problemă cu swingerii sau cu pagina sex clubului cu pricina...).

Ladies and Gentlemen, the one, the only... Dono!

Nu ma pot abtine. Daca nu-l cititi/stiti pe dono e momentul sa-l cunoasteti.
Merita citit
nu sunt emo-tiv
blestemul emo

Pe restul va las sa le descoperiti singuri.
Enjoy!

Frustrant. Şi aberant. Frustrant de aberant

În ţara în care serviciile bancare sunt şi aşa execrabile, mult sub pretenţiile exprimate de costurile percepute, băncile nu'ţi dau voie să depui în contul altei persoane în cazul în care nu ai împuternicirea titularului. Într'o lume care trăieşte din ce în ce mai online, în care şi cumpărăturile şi'au făcut flotant pe net, o ţară minunată numită România, bă, eternă şi fabulouspirit, face pe dracu' în patru pentru a suplimenta fasolea cu un condiment organic numit muci. Când lumea trăieşte E-Bay sau Amazon.com, România e altfel. Dacă acesta este regulamentul bancar, înseamnă că nu pot cumpăra online până nu am acceptul/împuternicirea vânzătorului că pot să depun bani în contul lui. Sau, invers privit, nu pot să îmi dezvolt o afacere de vânzări online pentru că, de fiecare dată când am un client nou, musai să îmi trimită o copie după cartea lui de identitate, să merg la bancă şi să îi dau dreptul de a mă plăti pentru serviciile pe care i le ofer.
Cu voia dumneavoastră, cei mai recenţi incluşi pe lista băncilor stupide - cu siguranţă nu şi ultimii - sunt cei de la Bancpost.

Şi tot din ciclul "ce dracu' mai caut în ţara asta?": Hua Long livrează la domiciliu mâncare chinezească. Dacă te obişnuieşti cu răspunsul "durează în jur de trei ore" ajungi să dai comanda la ora 9 AM pentru a te bucura, spre orele fireşti ale amiezii, de un prânz sănătos (sau, măcar, oriental). Şi suni. Şi îţi spune că durează circa două ore şi jumătate. Perfect.
Trec două ore şi jumătate, se face, între timp, 13:00, se face 14:00, ronţăi nimicuri de la buticu' din colţ, se face 16:00, ţi'ai cumpărat şi o sana de la alimentara de vis-a-vis, se face 18:00, orele suplimentare trec şi ele, neplătite, desigur, şi parcă ceva tot nu s'a întâmplat. Să îi suni? Păi să îi suni! Dar ce le spui? Să îţi trimită coletul acasă ? Păi nu se face... că dacă vii cu mâncare din oraş acasă rişti să ţi'o iei pe cocoaşă de la - după caz - mamă, soacră, nevastă sau cine o mai fi încercat să îţi dea impresia că domn'e, aici nu e hotel!

Oh, şi'l mai avem şi pe Geoană, prototipul tuturor politicienilor români în exerciţiul funcţiunii!

Copsa Mica din Bucuresti

Mi'am adus aminte de 16 februarie. Din garile patriei ne'a alungat un sectorist din Mizil, maraind la aparatele de fotografiat ca un gardian de Pentagon, doar cu unghiile netaiate. Mai trist e ca, o data cu noi, organu' s'a apucat sa ii goneasca si pe niste pustani care gasisera loc viran de o miuta la o poarta improvizata pe un perete al garii oricum pustii. Daca am mai fi stat pana se intuneca am fi dat peste Geo Bogza grabindu'se sa prinda urmatorul tren. Inca nu venise vremea de aprins felinare dar, dupa cum arata fatada, captusita cu funduri de lazi de portocale si anunturi de prim ajutor in caz de cutremur, pariu ca seful de gara, care ne'a trimis dupa o aprobare la regionala Buzau, inca se mai incalzeste cu suba si vechiul cuptor cu lemne, rotund, din otel, pe a carui plita au dat in foc mii de cafele la ibric (ala albastru, cositorit de doua ori pe an)...

Asa ca cel mai bun loc pentru a mai vedea ce face batranul cheferist, cand nu scumpeste biletele, a fost, pana la urma, chiar la uzinele Grivita, alea unde au tras'o de coada pe sirena. In fata s'a bagat o societate de asigurari, o banca, RARul, sectia accidente usoare si ce tun imobiliar se poate da acolo, cat de curand (vis'a'vis de rugina atelierelor au aparut deja cateva show-room-uri de'ale lui tata Tiriac, semn clar ca...).

In spate, dincolo de sine, in cartierul 16 februarie, ah, ce Romania reala...

Vasile Roaita, frate, avem treaba!

Ziua Internationala a Industriei de Ciocolata si ursi de plus

Eu trebuie sa sarbatoresc Valentine's Day pentru ca la gradinita fiica-mii se lipesc (as we speak) inimioare colorate pe un A4 indoit drept felicitare pe care a mica o sa o aduca acasa la mami si o sa zica uite ce am facut pentru tine si eu am sa ma bucur ca nu poti sa nu te bucuri la asa ocazii.
Voi ce motive aveti sa dati bani pe mai multa ciocolota, mai multi ursuleti?

O taxă auto, vă rog! Fără sifon...

Punere interesantă în scenă, muzică perfectă pentru moment (Cristian Ştefănescu a.k.a. Electric Brother & guests). De jur împrejur, cam multă lume invitată, chiar şi pentru o sală relativ mare... Unii veniţi pentru că au buget de A4, alţii pentru că la astfel de evenimente defilează manechine, luăm în calcul ziariştii aşteptând atenţia de la final şi eventual o propunere de drive-test, adăugăm vânătorii de imagini, înăbuşim în enumerare pasionaţii & cunoscătorii, mai sunt şi cei chemaţi de gazde pentru a aşeza brandul pe un anume palier de vizibilitate, câţiva flămânzi şi - dacă tot vorbim de vizibilitate şi vânători de imagini - cu voia dumneavoastră, o anume categorie căreia trebuie să îi spunem ultimii pe listă sunt cei dintâi când pornesc bliţurile!

Maşina? Nemţească. Ipocrit să fii să nu recunoşti că ce'i a ei e a ei! Restul rămâne cum s'a stabilit acum două posturi şi nu numai. Păcat de maşină...

student, da' aranjat

de-aia imi place mie la facultate, tin legatura cu tineretul si tendintele in moda :D...

Ponta? Orban? Blaga? Guşă?

Sursa: Cotidianul

Păi, pe lângă ăştia, animicfăcătorii Băsescu, Lis, Halaicu & co par adevăraţi gospodari!

Iepuraşu' buclucaşu'

Azi, în părculeţul din faţa Ateneului.

Smile. You're on candid camera!

Şoferi cuminţi, aşteptând să treacă trenul... coadă lungă, dom'le, da' lume calmă, relaxată. E sâmbătă după masa, nu joacă România cu Olanda nici Steaua cu Real Madrid, hai, măcar azi să nu ne dăm în stambă.

Pe măsură ce coloana înaintează realizezi că nu e de la tren, e de la un autotren, un tir rămas într'o pană oarecare la vreo 50 de metri de trecerea la nivel fără barieră. Well, un motiv în plus de disciplină, pornind de la câte un "bine că nu mi s'a întâmplat mie!".
Dar mitocanu' român nu are weekend. Aşa că, iata'l, depăşind coloana în acordurile unui rânjet de dobitoc (ce **ie le'am tras fraierilor!). Încă nu a aflat ceea ce copilotu' descoperă, cu stupefacţie, suferind o trecere subită la minus grade a unui zâmbet iniţial la fel de tâmp, transformat în...

Foto-haiku

Trasa azi, la marginea metropolei muzicale. La asa oferta, va dati seama ce de colectionari de nuri pietrificati are orasul? Ca doar nu o fi patit si asta cu americanu', ca ala cu piticii! A propos: luati de socotiti cate boxe incap acolo, pe talerul piticului (randul de sus, al II-lea din stanga)... Parca si in glastra doamnei de langa ultimul pitic din dreapta (hopa! si asta micu' are un suport de boxe, bogati pitici, de parca ar fi facut credit pentru orice!) e loc macar de un woofer mititel!

Ooooooooooooooof, tara mea!

Nici nu ma gandesc sa aduc in discutie o eventuala interzicere a manelelor, ca sar deontologii liberalismului cultral. Ma rog, multi~ sau intercultural. Da' bat campii de pomana. Exista un plafon pentru decibeli, parca - si nu cred ca il respecta cineva!

Un Wagner in Walkiria, ceva? Macar in versiunea Looney Toons - Kill the wabbit, kill the wabbit, kill the fah f*c*ing meloman de Militaroglu!

Haiku

Februarie, dimineata, in militari
In aer se-mpletesc manelele vecinului de la 1 cu circulara de la atelierul auto
Haiku
O, zei ai manelelor,
pe ce buton sa apas?

Vând calculatoare, ce PLM!

Recunosc, e o problemă personală. Am cumpărat mai de mult de la ei un dvd writer şi am fost la sediu să-l ridic. O casă igrasioasă, un hol strâmt în care clienţii se înghesuiau aşteptând un tocilar sictirit (care n-auzise de "dumnevoastră") să le facă facturile. Alţi câţiva nerds scobindu-se în nas prin spatele monitoarelor, impresie de firmă de apartament care nu se simte cu nimic obligată faţă de clienţi.
Băi, băieţi, în PLM să vă trimiteţi pe voi înşivă.

Adio, Vanghelistan!

Incep prin a-mi anunta victoria recenta asupra tuturor cutiilor mele civilizate de carton si a aliatilor lor peysani, sacii de iuta, cumparati la repezeala din piata Moghioros de unul din cei opt (da, opt) oameni care mi-au mutat lucrurile din Vanghelistan in Militari. Daca nu v-ati mai mutat de mult, dati-mi voie sa va explic ce mai inseamna in ziua de azi mutatul.
Prima oara trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca te muti si asta implica sa demontezi o casa intreaga in care toate lucrurile stau acolo unde stau (copyright - legitimul) sa le pui in cutii (la modul ideal, daca mai au la Praktiker) si sa te rogi la Dumnezeul transportatorilor de mobila sa-ti dezmembreze cu grija mobilierul pe care ai dat toti banii de concediu vreo trei ani la rand numai ca sa nu-l iei in rate si ca sa nu mai dormi in gioarsele proprietarilor ce inchiriaza apartamente asa zis mobilate.
Dupa ce te obisnuiesti cu gandul asta (cam trei saptamani) incepi sa cauti firma de mutari mobilier. Preturile variaza intre 6 milioane (transformati in 8 la fata locului plus pagube) si 750 de euro. Suma medie perceputa de caratori este de 10 milioane (adica atat cer cei mai multi). Intrucat nu mai aveam 750 de euro marunt, am apelat la firma cu 6 milioane.
Patronul (sa-i zicem domnul I.) a venit cu sapte oameni dupa el. Marti la 11. Luni seara la ora 21 subsemnata era live pe undele radio deci a doua zi la 11 evident nu era totul impachetat. A venit, a facut ochii roata asaaaa si-a zis:
- Eu nu ma apuc de nimic, acum ca am vazut despre ce e vorba va zic de la inceput, va costa 8 milioane. Sa n-avem vorbe. Daca vreti bine, daca nu, nu e nici o suparare.
M-am uitat la V. V s-a uitat la mine. V a zis:
- Acu' ce sa mai zicem, ramane asa.
- Dar... m-am simtit eu datoare sa completez, as vrea sa-mi garantati ca asa cum le luati de aici le veti lasa dincolo. Montate, aliniate si neclatinandu-se.
- Da, doamna, suntem profesionisti, nu va faceti probleme.
Cum sa nu-mi fac probleme? Profesionistii in trening si adidasi au luat tot ce aveam, au luat chiar si ce nu trebuia sa ia, si toate scandurelele din mobilele mele le-au pocnit de toate tocurile usilor din calea lor. N-a scapat una...
La ora 15 marti deja mutaseram tot calabalacul din vechea casa in noua casa. La ora 21, echipa de profesionisti desfacea sifonierul din dormitor pentru a patra oara.
Cum se desfasurau activitatile?
trei erau jos la fumat
doi distrugeau dulapul cu picurator din bucatarie
trei dadeau indicatii patronului care se chinuia sa alinieze usile sifonierului
Eu si legitimul faceam ca trenul. La etajul unu era un copil de un an jumate care ar fi vrut sa doarma dar nu putea din cauza bormasinilor si a zgomotelor. Pisicul era ascuns intre hainele inghesuite la repezeala in debara. Copilul era exilat la bunici.
A durat cam doua zile pana cand mobilele au fost remontate asa cum trebuia. Nici pana in ziua de azi nu am gasit o chestie de plastic care tinea tava pt pahare din dulapul de bucatarie, acum inutil. Apoi am inceput sa observam lucruri. Un perete acoperit de faianta din bucatarie sta sa cada. De refacut cand cade. Baia mica nu functioneaza deloc. Nu are apa. Nu are apometru. Nu are lant de toaleta. Nu are nimic. E doar o incapere puturoasa. De refacut iute. Yala se blocheaza des si suntem permanent in pericolul de a ramane pe-afara. De schimbat soon. Tapetul din dormitor miroase. A aer inchis, a vechi. La fel debaralele si dulapurile lasate de gazda in urma. Solutii? Nix. N/A.
Apoi... a venit instalatorul sa monteze apometre si sa faca baia mica utilizabila. Nota de plata: 2.600.000 materialele... 500 manopera. A plecat instalatorul. A inceput sa curga chiuveta din bucatarie. Instalatorul a zis ca el nu mai vine ca a baut o bere. A reparat sotul problema. A venit tamplarul sa puna blatul cel nou la bucatarie. Taiat patratel sa intre chiuveta in blat, facut planuri de dulapuri pentru viitor. Nota: 700.000. A plecat tamplarul. S-a spart teava in baia mare. A revenit instalatorul. Inlocuit teava. Facut misto de noi. Plecat.
Seara am descoperit ca vecinii de jos discuta intre ei si e ca si cum ar discuta la noi in casa. Copilul lor plange mult si de cate ori plange am senzatia ca plange Irina chiar si cand Irina nu e acasa. Sa ai trei balcoane inchise e cool dar iarna rufele nu se usuca mai repede pe balcon cum imi placea mie sa cred si ca sa nu reapara mucegaiul pe care l-am dat jos (costuri: cam un milion) se presupune ca zilnic deschizi 2 randuri de usi sa aerisesti. Usa principala de la intrarea in bloc e degeaba pt ca primaria (ah, primaria) a inchis aleea din capatul blocului deci nimeni nu iese prin fata! Toata lumea se inghesuie pe usa cea mica din spate, cu iesire directa la tomberoane.
Dar viata e frumoasa. Am inceput sa vin acasa cu 178 si descopar noi delicii: am timp de citit!
- Va urma: Cum am cucerit Militari-ul -

Anul şobolanilor de bancă

Şi, totuşi, cât de stupid poţi fi să te laşi fraierit de un mail care a ratat de puţin limba română şi care, de cele mai multe ori, a nimerit în spam? Just in case, Bancpost a avertizat clienţii. Iar cei care au bani la Bancpost, ştiu să deschidă un mail dar nu verifică, mai întâi, informaţiile de pe site-ul băncii, păi ăia chiar merită una scrută...
PS: tentative de phishing se întâmplă şi la bănci germane, aşa că nu au inventat şmenarii români roata.

De bine, dom'le!

Cei trei feţi din Berceni care au dat lovitura jecmănind o fătucă într-o zi'n amiaza mare au fost prinşi. Asta după ce (dar independent de asta) un domn a sunat'o pe fătucă mai acum câteva zile, anunţând'o (bucurie mare!) că i'a găsit actele.
Dacă le'a ieşit faza cu nişte golănaşi anonimi şi cvasi-necunoscuţi, eu le'aş mai da acestor şerlocholmşi de Big Berceni (chapeau, domnilor de la Secţia 26 - pe onoarea mea şi fără ironie!) câteva task-uri: conturile Ceauşeştilor, banii de la Caritas şi SAFI, privatizarea Petrom, termopanele lui Bombo şi încărcătorul telefonului mobil - pe care nu ştiu unde l'am rătăcit!

Mi-e dor de UPC!

Asadar, am trecut granita frumosului sector sase si locuim acum chiar la marginea unui cartier rezidential, cunoscut sub denumirea de "Rosu". Evident, noi nu suntem in cartierul rezidential ci peste drum de. Pe Apusului. Blocul nostru este cap de coloana deci apa calda mai intre 8 si 10 seara, asa.
Strazile din jur au nume poetice cu o sonoritate aparte: Ghirlandei, Aragonitului... Pe astea le-am tinut minte ca asa se numesc si statiile de 178. Inca nu merg cu 178 dar ma pregatesc sufleteste sa incep.
Dar nu despre geografie si transporturi voiam sa vorbesc (desi BD Iuliu Maniu pare destul de lat pentru toata lumea pana in fata la Apaca, unde se stranguleaza brusc pana dincolo de Cotroceni)ci despre telecomunicatii.
Am crezut ca mai rau decat sa fii abonat UPC nu exista pe lume. Gresit.
Ne-am mutat de marti. Pe podeaua uneia din camere am gasit stb-ul pentru Dolce. Bun. Sunat la Romtelecom, foarte draguti, de departe cei mai draguti. A durat cam 2 minute sa ne abonam la pachetul pentru copii si la HBO si sa aflam data la care trebuie sa mai sunam o data sa scapam de pachetul de canale de sport. Am inceput sa cautam apoi modemul de cablu, obisnuiti fiind cu clipocitul verzui al ledurilor modemului de la UPC. Dupa mai multe discutii telefonice cu proprietarii apartamentului am aflat ca nu avem modem. Se baga direct firul. Pus mana pe telefon sunat la RDS RCS.
- Scumpa doamna, ne-am mutat de curand si incercam sa ne conectam la net. E adevarat ca nu trebuie modem?
- Nu va trebuie pentru ca blocul dumneavoastra este cablat cu fibra optica.
Yuppie! Fibra Optica, trai neneaca, sa vezi ce zburdam de-acu pe valurile netului, cine o sa mai fie ca noi.
- Bine, dar nu merge. Puteti sa trimiteti o echipa sa ne mute si noua cablurile dintr-o camera intr-alta si sa ne conecteze la net?
- Echipele nu mai lucreaza la ora asta dar o sa inregistram sesizarea dumneavoastra si in 2-3 zile maxim veti fi contactati.
- Poftim? 2-3 zile? Dar mie imi trebuie acum! Nu peste 2-3 zile.
- Imi pare rau nu va pot ajuta mai mult, eu pot doar inregistra sesizarea si ea ajunge la serviciul tehnic.
- Dar nu puteti sa imi faceti legatura la serviciul tehnic sa vorbesc direct cu un sef de echipa, ceva?
- Nu exista aceasta posibilitate. Dar spuneti-mi un interval in care e cineva acasa si lasati-mi un numar de telefon si va sunam noi.
Era marti seara. Ora 18. Astazi e luni, ora 10. In curand se implineste o saptamana de cand stam de vorba cu departamentul de relatii cu clientii de la RDS-RCS. Relatiile cu clientii inseamna in general: va preiau sesizarea si o dau mai departe.
Nu pot face mai mult pentru dumneavoastra decat sa adaug o urgentare la sesizare.
Dupa 10 urgentari, spume la gura, amenintari cu OPC-ul, inscriere in audienta, cereri repetate de a discuta cu seful departamentului de relatii cu clientii, cu directorul tehnic, cu biroul de presa, cu secretara patronului... in continuare nu avem net.
OK, tot ce-a fost frumos intre fostii proprietari si RDS s-a terminat. Ne luam jucariile si plecam, plecam laaaa.... Clicknet! Vineri dupa-amiaza. Sunam din nou la Romtelecom. Ne explica. Frumos ne explica. Trebuie doar sa ridicam modemul gratuit de la un magazin. Conectarea nu costa nimic pentru ca ti-o faci singur. E deschis pana la 19. Se arunca barbatul in taxi si se duce la reprezentanta cea mai apropiata a Romtelecom. Acolo afla ca fara buletinul proprietarului abonamentului nix modem gratuit. Proprietarul locuieste la 30 de kilometri de Bukresh.
Renuntam la Clicknet. Trecem pe o retea de cartier. Astia-s baieti de treaba, le e foame, sigur vor veni si noaptea sa monteze. Va sunam noi, au zis si baietii de cartier. E posibil in 48 de ore sa va conectam. Da, lucram si sambata. Teoretic, maine suntem la dumneavoastra.
Practic... Nici azi nu avem net.
Ieri seara pe la ora 20 ne-a sunat cineva. De la RDS, de la tehnic. Sa ne intrebem care e problema, de ce sunt peste 10 notificari de urgenta, ce arde atat de tare?
Aha, deci nu merge. Bine, o sa va mai sunam noi. Cand sunteti acasa?
Credeati ca UPC isi bate joc de clienti? Noooo, UPC sunt mici copii!
Incercati sa va conectati prin RDS-RCS, o companie care nu poate face mai nimic pentru dumneavoastra!

Yeap

CFR

Cat de spontana a fost "oprirea spontana a lucrului" in dimineata asta se poate vedea din comunicatul trimis ieri de catre sindicatele cheferiste. La fel de spontana ca intarzierile de cateva ore, ca frigul din vagoane, ca majorarea preturilor la bilete, ca mizeria din WC-uri, ca peroanele mustind de urina, ca ranjetul superior al nasului spagar.