Adio, Vanghelistan!

Incep prin a-mi anunta victoria recenta asupra tuturor cutiilor mele civilizate de carton si a aliatilor lor peysani, sacii de iuta, cumparati la repezeala din piata Moghioros de unul din cei opt (da, opt) oameni care mi-au mutat lucrurile din Vanghelistan in Militari. Daca nu v-ati mai mutat de mult, dati-mi voie sa va explic ce mai inseamna in ziua de azi mutatul.
Prima oara trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca te muti si asta implica sa demontezi o casa intreaga in care toate lucrurile stau acolo unde stau (copyright - legitimul) sa le pui in cutii (la modul ideal, daca mai au la Praktiker) si sa te rogi la Dumnezeul transportatorilor de mobila sa-ti dezmembreze cu grija mobilierul pe care ai dat toti banii de concediu vreo trei ani la rand numai ca sa nu-l iei in rate si ca sa nu mai dormi in gioarsele proprietarilor ce inchiriaza apartamente asa zis mobilate.
Dupa ce te obisnuiesti cu gandul asta (cam trei saptamani) incepi sa cauti firma de mutari mobilier. Preturile variaza intre 6 milioane (transformati in 8 la fata locului plus pagube) si 750 de euro. Suma medie perceputa de caratori este de 10 milioane (adica atat cer cei mai multi). Intrucat nu mai aveam 750 de euro marunt, am apelat la firma cu 6 milioane.
Patronul (sa-i zicem domnul I.) a venit cu sapte oameni dupa el. Marti la 11. Luni seara la ora 21 subsemnata era live pe undele radio deci a doua zi la 11 evident nu era totul impachetat. A venit, a facut ochii roata asaaaa si-a zis:
- Eu nu ma apuc de nimic, acum ca am vazut despre ce e vorba va zic de la inceput, va costa 8 milioane. Sa n-avem vorbe. Daca vreti bine, daca nu, nu e nici o suparare.
M-am uitat la V. V s-a uitat la mine. V a zis:
- Acu' ce sa mai zicem, ramane asa.
- Dar... m-am simtit eu datoare sa completez, as vrea sa-mi garantati ca asa cum le luati de aici le veti lasa dincolo. Montate, aliniate si neclatinandu-se.
- Da, doamna, suntem profesionisti, nu va faceti probleme.
Cum sa nu-mi fac probleme? Profesionistii in trening si adidasi au luat tot ce aveam, au luat chiar si ce nu trebuia sa ia, si toate scandurelele din mobilele mele le-au pocnit de toate tocurile usilor din calea lor. N-a scapat una...
La ora 15 marti deja mutaseram tot calabalacul din vechea casa in noua casa. La ora 21, echipa de profesionisti desfacea sifonierul din dormitor pentru a patra oara.
Cum se desfasurau activitatile?
trei erau jos la fumat
doi distrugeau dulapul cu picurator din bucatarie
trei dadeau indicatii patronului care se chinuia sa alinieze usile sifonierului
Eu si legitimul faceam ca trenul. La etajul unu era un copil de un an jumate care ar fi vrut sa doarma dar nu putea din cauza bormasinilor si a zgomotelor. Pisicul era ascuns intre hainele inghesuite la repezeala in debara. Copilul era exilat la bunici.
A durat cam doua zile pana cand mobilele au fost remontate asa cum trebuia. Nici pana in ziua de azi nu am gasit o chestie de plastic care tinea tava pt pahare din dulapul de bucatarie, acum inutil. Apoi am inceput sa observam lucruri. Un perete acoperit de faianta din bucatarie sta sa cada. De refacut cand cade. Baia mica nu functioneaza deloc. Nu are apa. Nu are apometru. Nu are lant de toaleta. Nu are nimic. E doar o incapere puturoasa. De refacut iute. Yala se blocheaza des si suntem permanent in pericolul de a ramane pe-afara. De schimbat soon. Tapetul din dormitor miroase. A aer inchis, a vechi. La fel debaralele si dulapurile lasate de gazda in urma. Solutii? Nix. N/A.
Apoi... a venit instalatorul sa monteze apometre si sa faca baia mica utilizabila. Nota de plata: 2.600.000 materialele... 500 manopera. A plecat instalatorul. A inceput sa curga chiuveta din bucatarie. Instalatorul a zis ca el nu mai vine ca a baut o bere. A reparat sotul problema. A venit tamplarul sa puna blatul cel nou la bucatarie. Taiat patratel sa intre chiuveta in blat, facut planuri de dulapuri pentru viitor. Nota: 700.000. A plecat tamplarul. S-a spart teava in baia mare. A revenit instalatorul. Inlocuit teava. Facut misto de noi. Plecat.
Seara am descoperit ca vecinii de jos discuta intre ei si e ca si cum ar discuta la noi in casa. Copilul lor plange mult si de cate ori plange am senzatia ca plange Irina chiar si cand Irina nu e acasa. Sa ai trei balcoane inchise e cool dar iarna rufele nu se usuca mai repede pe balcon cum imi placea mie sa cred si ca sa nu reapara mucegaiul pe care l-am dat jos (costuri: cam un milion) se presupune ca zilnic deschizi 2 randuri de usi sa aerisesti. Usa principala de la intrarea in bloc e degeaba pt ca primaria (ah, primaria) a inchis aleea din capatul blocului deci nimeni nu iese prin fata! Toata lumea se inghesuie pe usa cea mica din spate, cu iesire directa la tomberoane.
Dar viata e frumoasa. Am inceput sa vin acasa cu 178 si descopar noi delicii: am timp de citit!
- Va urma: Cum am cucerit Militari-ul -