8.2.08

Adio, Vanghelistan!

Incep prin a-mi anunta victoria recenta asupra tuturor cutiilor mele civilizate de carton si a aliatilor lor peysani, sacii de iuta, cumparati la repezeala din piata Moghioros de unul din cei opt (da, opt) oameni care mi-au mutat lucrurile din Vanghelistan in Militari. Daca nu v-ati mai mutat de mult, dati-mi voie sa va explic ce mai inseamna in ziua de azi mutatul.
Prima oara trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca te muti si asta implica sa demontezi o casa intreaga in care toate lucrurile stau acolo unde stau (copyright - legitimul) sa le pui in cutii (la modul ideal, daca mai au la Praktiker) si sa te rogi la Dumnezeul transportatorilor de mobila sa-ti dezmembreze cu grija mobilierul pe care ai dat toti banii de concediu vreo trei ani la rand numai ca sa nu-l iei in rate si ca sa nu mai dormi in gioarsele proprietarilor ce inchiriaza apartamente asa zis mobilate.
Dupa ce te obisnuiesti cu gandul asta (cam trei saptamani) incepi sa cauti firma de mutari mobilier. Preturile variaza intre 6 milioane (transformati in 8 la fata locului plus pagube) si 750 de euro. Suma medie perceputa de caratori este de 10 milioane (adica atat cer cei mai multi). Intrucat nu mai aveam 750 de euro marunt, am apelat la firma cu 6 milioane.
Patronul (sa-i zicem domnul I.) a venit cu sapte oameni dupa el. Marti la 11. Luni seara la ora 21 subsemnata era live pe undele radio deci a doua zi la 11 evident nu era totul impachetat. A venit, a facut ochii roata asaaaa si-a zis:
- Eu nu ma apuc de nimic, acum ca am vazut despre ce e vorba va zic de la inceput, va costa 8 milioane. Sa n-avem vorbe. Daca vreti bine, daca nu, nu e nici o suparare.
M-am uitat la V. V s-a uitat la mine. V a zis:
- Acu' ce sa mai zicem, ramane asa.
- Dar... m-am simtit eu datoare sa completez, as vrea sa-mi garantati ca asa cum le luati de aici le veti lasa dincolo. Montate, aliniate si neclatinandu-se.
- Da, doamna, suntem profesionisti, nu va faceti probleme.
Cum sa nu-mi fac probleme? Profesionistii in trening si adidasi au luat tot ce aveam, au luat chiar si ce nu trebuia sa ia, si toate scandurelele din mobilele mele le-au pocnit de toate tocurile usilor din calea lor. N-a scapat una...
La ora 15 marti deja mutaseram tot calabalacul din vechea casa in noua casa. La ora 21, echipa de profesionisti desfacea sifonierul din dormitor pentru a patra oara.
Cum se desfasurau activitatile?
trei erau jos la fumat
doi distrugeau dulapul cu picurator din bucatarie
trei dadeau indicatii patronului care se chinuia sa alinieze usile sifonierului
Eu si legitimul faceam ca trenul. La etajul unu era un copil de un an jumate care ar fi vrut sa doarma dar nu putea din cauza bormasinilor si a zgomotelor. Pisicul era ascuns intre hainele inghesuite la repezeala in debara. Copilul era exilat la bunici.
A durat cam doua zile pana cand mobilele au fost remontate asa cum trebuia. Nici pana in ziua de azi nu am gasit o chestie de plastic care tinea tava pt pahare din dulapul de bucatarie, acum inutil. Apoi am inceput sa observam lucruri. Un perete acoperit de faianta din bucatarie sta sa cada. De refacut cand cade. Baia mica nu functioneaza deloc. Nu are apa. Nu are apometru. Nu are lant de toaleta. Nu are nimic. E doar o incapere puturoasa. De refacut iute. Yala se blocheaza des si suntem permanent in pericolul de a ramane pe-afara. De schimbat soon. Tapetul din dormitor miroase. A aer inchis, a vechi. La fel debaralele si dulapurile lasate de gazda in urma. Solutii? Nix. N/A.
Apoi... a venit instalatorul sa monteze apometre si sa faca baia mica utilizabila. Nota de plata: 2.600.000 materialele... 500 manopera. A plecat instalatorul. A inceput sa curga chiuveta din bucatarie. Instalatorul a zis ca el nu mai vine ca a baut o bere. A reparat sotul problema. A venit tamplarul sa puna blatul cel nou la bucatarie. Taiat patratel sa intre chiuveta in blat, facut planuri de dulapuri pentru viitor. Nota: 700.000. A plecat tamplarul. S-a spart teava in baia mare. A revenit instalatorul. Inlocuit teava. Facut misto de noi. Plecat.
Seara am descoperit ca vecinii de jos discuta intre ei si e ca si cum ar discuta la noi in casa. Copilul lor plange mult si de cate ori plange am senzatia ca plange Irina chiar si cand Irina nu e acasa. Sa ai trei balcoane inchise e cool dar iarna rufele nu se usuca mai repede pe balcon cum imi placea mie sa cred si ca sa nu reapara mucegaiul pe care l-am dat jos (costuri: cam un milion) se presupune ca zilnic deschizi 2 randuri de usi sa aerisesti. Usa principala de la intrarea in bloc e degeaba pt ca primaria (ah, primaria) a inchis aleea din capatul blocului deci nimeni nu iese prin fata! Toata lumea se inghesuie pe usa cea mica din spate, cu iesire directa la tomberoane.
Dar viata e frumoasa. Am inceput sa vin acasa cu 178 si descopar noi delicii: am timp de citit!
- Va urma: Cum am cucerit Militari-ul -

11 comentarii:

  1. da, 178 e un loc propice pentru lectura. totul te indeamna la citit, de la intelectualul fin, cu par rebel iesindu-i din nas, care-si mananca senviciul invelit in cel mai recent numar din Dilema Veche, pana la tinerii studenti cioranieni, care analizeaza rima si ritmul in lirica nemuritorului (din pacate) Guta

    RăspundețiȘtergere
  2. La ora la care merg eu cu 178, nu-s decat vreo cinci pensionari care miros urat si cate doi pusti care se pupa pe scaunele din spate. Nu ma deranjeaza decat mirosul urat si faptul ca uneori doamnele care se mai nimeresc prin autobuz vorbesc TARE la mobil.

    RăspundețiȘtergere
  3. 178, cimitir al tineretilor voastre :)
    si, draga Ada, ia vezi daca nu cumva, cautand tumburusul tavii de pahare, dai peste cheia pierduta de Sprancenat in zona Agronomie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci io am renuntat sa mai caut chestia aia de plastic, nenea tamplaru a zis nu va faceti griji nu se vand la bucata, costa doar 800.000 tot sistemu. M-am bucurat si l-am pus pe sotz sa sune la dl cu transportu. acu astept :D pt ca am simtul umorului si chiar cred ca omul o sa imi dea banii inapoi pt ca are simtul onoarei.
    Sprancenatule cu cheia e nasol, ata ete, pune-o la pierderi colaterale. Eu asa am facut.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ada
    ce sa zic...
    take care....
    e problema generala in militari cu apa/tevi/apometre...
    io le-am skimbat pe toate....si tot mai patesc cate un pocinog...
    cartier de fitze, deh...tzevile au fitze, clar.

    RăspundețiȘtergere
  6. o sa cuceresti tot bucurestiul? :D

    RăspundețiȘtergere
  7. pai sa vedem...
    unirii- fost, copilarit pana la 21 de ani.
    drumul taberei - check
    ozana - check
    tineretului - check
    militari - iuliu maniu - scurt, dar am fost si pe-acolo
    berceni - check
    floreasca - check
    sebastian - check
    apusului - in progres...
    n-am ratat decat pantelimo' si cartierele gen cotroceni, primaverii. Dar sunt inca tanara.
    @ina - merci, ma straduiesc sa nu disper.

    RăspundețiȘtergere
  8. pff. eu sunt mic copil. nascut si copilarit in floreasca pana la 10 ani, pe urma prima perioada oboreana, o scurta evadare in piata uniri si berceni, dupa care revenit la obor...

    RăspundețiȘtergere
  9. cine'a zis ca e mare orasul asta???

    RăspundețiȘtergere