22.8.07

Ciobu' nu sare departe de gingie!

De regulă-s zgârcit şi vin cu gustărica la pachet de acasă. Rareori ajung să mănânc în oraş. Alţii o fac, din când în când sau mai des. Cristi Roman a făcut-o deunăzi, într-o locantă bucureşteană, colţ cu Grădina Icoanei, în care am băut frumos de câteva ori. Aşadar, mâncaţi pe riscul dumneavoastră, cu băutul nu ştiu ce să mai zic dar deschideţi de două ori ochii înainte de a deschide o dată gura.
Ceea ce a păţit bucătarul de serviciu al blogosferei ni s-a întâmplat de mai multe ori: la Lacu Sărat, Sprâncenatului pe Clisura Dunării, Ilincăi la Felix, parcă (la Felix era, Ilinca?). De fiecare dată mortu' a fost de vină. Şi d-aia se duce văru' Costică an de an la Nessebar!

21.8.07

Dangerous Zăbrăuţi Area & Capătu’ lui 14

Azi, lupa pe "Ferentari neighbourhood", "located in the South-South-West of Bucharest at a distance of 2.5 up to 5 km from the city center". Articol documentat solid, cu referinţe, fotografii, chiar şi cu o hartă. Ciudat la cartierul ăsta sunt vecinătăţile. Ia fiţi atenţi: "...the main boundaries are: Şoseaua Sălaj and sometimes Calea Rahovei to the North West, the industrial area...". Cum adică "sometimes"? Cam alonecoasă zona. Dar explicaţia e mai jos: "These boundaries, being totally unofficial, are subject to individual interpretation". Înţeleg şopârla cu "totally unofficial" care dă impresia de no man's land, dar asta cu "individual interpretation" e genială. Nu poţi decât să-ţi închipui că fiecare locuitor din Ferentari are o părere proprie (şi complet diferită de ale celorlalţi) despre graniţele cartierului. Ceea ce, dacă pot să am şi eu o "individual interpretation", nu-i departe de adevăr, căci unii de pe acolo şi-au întins "boundary"-urile până pe la suburbiile Romei.

Pe urmă vine partea interesantă: capitolul "Crime". Aşadar, Ferentari "is the center of drug dealing in Bucharest... Areas such as Vadul Nou, Zăbrăuţi, Prelungirea Ferentari, La Maici are notorious for squatting, and resorting to violence when they are served with eviction notices".
Nu-i fascinantă engleza asta? Citeşti chestiile astea (crime, drug dealling, squatting, eviction notices) şi-ţi imaginezi cine ştie ce Bronx.

Continuăm cu "Pantelimon district" şi el cu "bad reputation". I-auzi: "Most of peoples thinks that this reputaion is based on "gipsys" acts... and thats true". După dialectul englezoid în care şi-a înşirat cugetarea, cred că autorul e unul dintre băieţii invidioşi din Vadul Nou (New Watercrossing – n.m.), care a luat bătaie în "one of the famous areas for crime and prostitution" – Capătu' lui 14, pe lângă care au copilărit membrii trupei B.U.G. Mafia.

20.8.07

Bucureşti online

Aflu din inepuizabila Wikipedie că am trăit într-una dintre cele mai prospere regiuni din Bucureşti, şi anume "districtul Militari". Foarte tare, îmi zic, ce bou am fost că m-am cărat de acolo. Mi s-o fi urât de trăit bine sau ce?! Avem de toate, domnule: "Metro system", "buses" şi "high-speed tramways", care mă legau de centrul oraşului şi de principala staţie feroviară. Şi cu şopingu' stăteam mişto, că eram strâns între Cora şi Carrefour, plus câteva Mega Image-uri presărate pe parcurs. Plus alimentara unde primeam, seară de seară, restul în bomboane şi pastile de ciungă, plus babetele care vindeau laptele în bidon, pe trotuar, chiar în faţa Reiffeissen, plus ăla cu piuliţe, plus ălălalt cu RCA-uri la Piaţa Gorjului. "Shopping is easy since" poţi cumpăra leucoplast cu rivanol chiar din tramvaiul de high-speed 41, la pachet cu şurubelniţe şi Libertatea.

Şi după ce m-am relaxat citind năzdrăvăniile astea, m-a luat pohta să văd şi ce se mai povesteşte despre alte cartiere bucureştene dragi mie. La Berceni se spune doar că e un cartier al Bucureştiului, ceea ce e, totuşi, discutabil, pentru că nimeni n-a reuşit să demonstreze asta. La Colentina, se bate câmpii cu o legendă referitoare la originea numelui, dar se mai aminteşte că "one of the most famous hip-hop bands in Romania, Paraziţii, comes from Colentina".

Bomboana a fost alta. M-am tăvălit pe jos de râs când am citit că, din 1950, Rahova a intrat într-o perioadă de "declin urban". Din 1950? "Declin"? Şi mai ales "urban"? LOOOL!

Continuăm mâine.

Le paysan


19.8.07

Shoot it (burn it, blow it, crush it), please!



Pe un trotuar din Bucureşti, aproape de Caşin.

17.8.07

Job garantat


Se face acuşica luna de când băieţii au spart drumul dinspre Dămăroaia către Băneasa, pe strada Coraliilor. Sau, poate, ploile au comis şanţul ăsta luuuuuuuuuuuuuuuuuung-lung. Că până astăzi n-am văzut talpă de tălpaş prin zonă. Azi dimineaţă, pe undeva pe lângă poarta depozitului de butelii, doi meseriaşi în halate bleu gen sarafan, de şantierist, stăteau liniştiţi, ca orice om care ştie c-ar fi al naibii de trist să începi o treabă de vineri, căci treaba ca să fie bună luni trebuie pornită. Da' ca să nu bată foarte tare la ochi, lângă ei stătea un aparat din care porneau, spre stânga şi spre dreapta, două ţevi care se pupau sub o bucă a aparatului... Ahaaaaaaaaaaaaaaaaa! M'am prins. Or să bage ţevi de plastic, negre, de la Dămăroaia până hăăăăăăăăăăăăt, spre Străuleşti (strada), prin care or să se scurgă fie căcatul restutrile menajere & beyond ale nevestelor de locatari ai cartierului de vile dupe malu' lacului fie niscai sudălmi adunate până acum şi care, mai, tată, nu-s nimic faţă de ce-o să mai vină. Pen'că dacă aia doi de i-am văzut azi dimineaţă or să puie ţevile, frate, le-a pus Doamne-Doamne mâna-n cap sau ei, dimpotrivă, L-au apucat pe Doamne-Doamne de picior. Sau, pentru liber-cugetători, au mâncat, când erau mici, ce va curge prin ţevile alea negre. Că o viaţă întreagă, din care scădem sâmbetele şi duminicile, recuperările, orele suplimentare, Întâi Maiu şi Întâiu lui Decembrie, Crăciunul, Sântămăriile şi ăilalţi sfinţi când e cu roşu în calendar şi e păcat, dar şi de Sfântu' Mahmurie cel mare, cel mijlociu, cel mijlocie-mică, cel semimuscă, cel pană, cel vechi, cel nou, cel brav, cel bun, cel drept, cel (iarăşi, prietenii mai bătrâni ştiu de ce) mare, cel viteaz şi cel mic & fraţii (când nu merge - şi pace!), ca să nu mai vorbim de Ziua Femeii când ne dă liber să mergem să luam flori pentru doamna Jeni, de la aprovizionare, şi pentru Casi, durdulia ceea de la caserie, p-ormă concdeiile legale, ălea de odihnă - dar şi medicalele - şi ... Şi, cum ziceam, o viaţă întreagă ăştia doi în salopetele lor bleu numai la pus cap la cap ţevi pe Coraliilor or să lucreze, la câta şanţul au săpat unii înaintea lor. Deşi nu ştiu cine a săpat acolo; poate ploaia, că până azi, cum spuneam, n-am văzut talpă de muncitor pe Coraliilor.

A propos, domnu' Videanu, azi vă urăm un sănătos सुगी पूला!

Strada Apusului (episodul nouă)

Dragă stradă a Apusului, să ştii că noi suntem bine, sănătoşi, tocmai ce ne-am întors din concediu, deci suntem obosiţi. Am trecut deunăzi pe la tine, dar nu erai acasă, aşa că ţi-am lăsat un bileţel în tomberoane cu promisiunea că vom reveni. Am văzut că ţi-au turnat un prim "covor asfaltic", dar tu eşti neschimbată, eşti la fel de prăfuită.


Observ că oamenii se pregătesc de iarnă. Proprietarul maşinii de mai jos îşi face stocuri de găteje şi scânduri pentru zilele reci care se apropie. Întotdeauna ai avut locuitori gospodari, tu, stradă a Apusului.


Am o întrebare: cine-i Jan ăsta cu camioanele, care a venit tocmai din Sălaj să te repare? Să-i spui că i s-a spart baia de ulei şi-a înnegrit pământul pe care-au fost odată copaci.


Şi de ce-aţi adus muncitori moldoveni care se iau de cucoanele dichisite din Bucureşti? Voi n-aveţi mame şi surori cărora să le puneţi întrebările pe care le pun copiii la pubertate?


Te las; să te faci bine şi să-ţi astupi gropile, ca atunci când o să mai trec în vizită să pot veni fără tractor. Hai, pa!