Vorbiţi jargleza?

Avea ecusonul la piept. Galben, vizibil, e clar, e ziarist acreditat la summit.
Are figura nordică, de aproape se vede şi ce scrie pe ecuson. S... A... M... O... Ş... K... I... N. Samoşkin.

Slava Samoşkni. Rus. De vreo jumate de eternitate în România. Dar tu, jăndar, nu ştii acest detaliu.
Şi cum să i te adresezi în ruseşte când tu, păstrătorul temporar al ordinii publice şi golabe, nu ai fost dus decât la cursuri de limbă de circulaţie UE? Ei, lasă, i te adresezi în engleză? E ziarist, tre'să ştie el engleză, nu?

Context: Calea Victoriei, trecere de pietoni, coloană oficială în aşteptare.
Slava îşi dorea să ajungă pe trotuarul celălalt. Îşi dorea mult. Dar nu avea voie, c'aşa'i dispoziţia de la ministru. Aşa că îl opreşti, dom' jăndar, nu? Cum? Pe englezeşte, desigur.
- No go!
Păi dacă no go, no go.
Go coloana, traseul e iarăşi liber. Domnul Samoşkni primeşte dreptul de a trece, la comanda jandarmului:
- Now go!

Vin cu ştreangul de gât

Nimic despre trafic. Nimic despre summit. Sâmbătă seara am băut un vin cu un condamnat la moarte. În ţara ministrului Cristian David, circularele trimise primarilor spun că nu ai, ca administrator local, să permiţi orice fel de adunare publică de pe urma căreia s'ar fi putut naşte vreo manifestaţie antiNATO. Aşa că secretarul general al Primăriei Capitalei nu i'a dat voie să protesteze. Democratic, ca în NATO, bastionul democraţiei, nu?
Condamnatul meu, însă, a). era de unul singur, în cel mai rău caz se aduna el cu el însuşi şi b). este deopotrivă cetăţean american şi cetăţean român cu domiciliu în străinătate. Nu a vrut să protesteze împotriva NATO, nici nu prea avea de ce, căci a lucrat pentru NATO vreo 30 şi ceva de ani; a vrut să atragă doar atenţia că a fost condamnat la moarte fiindcă a defectat din România comunistă către NATO iar acum, în 2008, când summitul NATO s'a ţinut la Bucureşti, capitala României (postcomuniste?), sentinţa nu poate fi anulată pentru că dosarul nu mai poate fi găsit!
Nu şi'a schimbat identitatea, nici înfăţişarea. Doar ţara o schimbase, cândva, ţara şi blocul politico-militar.
După 90 s'a întors în România de nenumărate ori, a primit paşaport, i'a fost prelungit, a primit altul, nu i s'a pus în vedere nimic, nu l'a reţinut nimeni, nu a fost niciodată anunţat oficial că duce cu sine o sentinţă capitală. Până când a cerut îndărăt apartamentul din Militari, confiscat după ce a "trădat". I s'a sugerat să dea o şpagă de 4200 de dolari şi-şi va primi apartamentul. A refuzat, aşa că judecătoarea i'a spus senin: "Dumneavoastră de ce mai emiteţi pretenţii asupra acelui apartament? Sunteţi condamnat la moarte!".
Restul e poliţia domnilor Cristian David şi Christian Ciocan...

PS: Şi, a propos de javre, interviul dat de NC Munteanu lui Cristian Teodorescu este antologic!

Hot in the city

Care mi'ai văzut bermudele? Cică vine vara. Spre sâmbătă, pentru România, se anunţă până la 30 de grade! Szia, Korody bacsi, tot io vă deranjez, ne zice şi noua ANMHu' din vreme? Poate ne facem un plan de weekend!

The Putin show

Probabil că vi s'a luat.
Probabil că viaţa chiar s'a împărţit în before & after summit. Dar, hei, el a fost la Bucureşti. Iar Blogureşti a fost acolo.
Şi l'am văzut. Cam aşa:

Trăiască mirii!

Deci, frate, care ai avut ideea?

Misteriosul Vasivlievici

L'am întrebat pe maestrul Corneliu Vlad. Nu ştie cine e şi îl supără că a ratat întrebarea.

L'am întrebat pe bătrânul Samoşchilă. Samoşkin, veteranul presei ruseşti din România, nu ştia, nici el, cine este. Oricum, nea Samoşkin nu mai avea suflu. Îl magnetizase Volodea. Nu îl văzuse niciodată în carne şi oase, pen'că, deh, el, nea Samoşkin e aici, nu la Moscova, cam de când s'au retras tancurile roşii.
M'am dus la Anca Grădinaru, fâşneaţa aia mică de la Antena 3. Frumuşică şi ascuţită cum e, prinde - te şi miri de unde - toate informaţiile. Ei, aş... A mai auzit întrebarea, a mai pus'o şi ea. Nimic. Mister, taină maximă.
Corespondentul publicaţiei ucrainiene Kommersant, Denis Popovich, s'a uitat luuuuung la mine, când l'am întrebat dacă îl ştie. Cum, care e legătura? Păi... nu mă împingeţi, că vă spun. La un moment dat, l'am văzut pe ucraineanul ăsta măsurând cu ochii o bancnotă de 10 RON. Mi'a sărit în ochi, că era fix lângă scena pe care urma să se producă, peste puţină vreme, Volodea. Şi era în preajma ĂLUIA! Vorbeau. Nu ştiu despre ce...
Şi, totuşi, cine, pentru numele lui Dumnezeu, este acel puştan pe care l'a ales purtătorul de cuvânt al Kremlinului să pună o întrebare în numele presei româneşti?
Nu s'a prezentat, a vorbit ruseşte, l'a întrebat pe Putin dacă e de acord cu cei care, în România, cred că mai există anumiţi lideri politici pentru care Războiul Rece nu s'a terminat, i'a oferit ocazia să dea un răspuns dinainte pregătit (Traiane, ţi'a tras'o Volodea ca un cubist; nu ţi'a desenat faţa dar din pătratele şi triunghiurile alea am înţeles că tu erai!), nu ştiu dacă a apucat să asculte răspunsul şi, până să mă dumiresc şi să'l pozez, a dispărut. Repede, repejor...


Care ai spus VASILIEVICI? Şi dacă ai spus aşa, de unde ştii? Şi care eşti ăla care ai spus VASILIEVICI? Şi, dacă toate astea au un răspuns afirmativ, zi'ne şi nouă, măi, cine e VASILIEVICI?

Şi nu'mi spuneţi că sufăr de conspiraţionită, că nu sufăr. Şi nu'mi spuneţi că n'am dreptate dacă vă zic eu c'acolo a fost un aranjament: Pentru că: nu'mi spuneţi că ora aia în care am stat aproape închişi, cu dinţii înfipţi în colţurile de sală pe care le apucaserăm, să vie Volodea, care întârzia la Cotroceni, nu a fost bine regizată! Că o să vine X la conferinţa de presă, că nu, nu vine Putin, mai ales că nici Bush nu a ţinut conferinţă de presă, că vorbeşte purtătorul de cuvânt... până când se ivi, de după balustradă, strălucitoare, fruntea lată a Ţarului! Ei, aţi văzut că v'a luat cu bătutul din palme când l'aţi văzut? Aţi simţit'o p'aia cu istorică? V'a furnicat? O lacrimă, una mică-mică, a mişcat în front, nu? La carceră cu ea!
Şi încă una: aţi văzut cum a ales'o purtătorul de cuvânt pe ziarista (frumoasă, rusoaica, pe bune...) care să pună ultima întrebare fix pe aia care l'a întrebat cum se simte acum, la sfârşitul ultimei sale vizite în străinătate în calitate de preşedinte, după opt ani în care am fost împreună şi am văzut şi... Fix aia, frate, ca să scoată Volodea valiza... Nu, nu p'aia! Ci p'aia cu lacrimi, batistuţe şi spasiva! Şi dus a fost!

În atenţia secţiei Ciocan. Cristian Ciocan

Pentru că în Bucureşti se petrece asta, domnule Ciocan, vă vând un pont:



PS: E pe bune! Şi nu e mâna pozarului! Pe onoarea mea!