Primăvara şi extinctoru' înfloreşte

Ascultându-ţi şoaptele paşilor pe scara răsărită din cârca maşinii de intervenţie, am simţit surâsul inimii tale atingându-mi suav visele. Simţeam că plutesc şi ochii mi s-au umezit imediat.
Băga-mi-aş p____, iar mi-am ars una în dinţi cu furtunul!

Believe it or not, testimonialul din imagine aparţine lui ©®istiAn_F®iend 4eve®, pompier din România cu blog. Enjoy!

Şoferi bucureşteni

Şoferii bucureşteni consumă de două ori mai mult carburant din cauza traficului.

Peste vreo doi ani vom constata că rata sinuciderilor la şoferii bucureşteni este dublă faţă de cea a şoferilor din Râmnicu Sărat, că şoferii bucureşteni fumează de două ori mai mult decât şoferii din Miercurea Ciuc, că şoferii bucureşteni cumpără un număr dublu de ediţii din Libertatea faţă de şoferii din Oneşti, că şoferii bucureşteni cunosc de două ori mai multe înjurături decât cei din Timişoara, că şoferilor bucureşteni li se strică de două ori mai des claxoanele decât celor din Iaşi.

În memoria celor câţiva kilometri din Otopeni până la fântâna Mioriţa, pacurşi astăzi de mine în mai puţin de 60 de minute.

Vesti din Vanghelistan - Vangheloring

Nu reusesc sa imi dau seama de ce s-au hotarat primarii capitalei sa faca un circuit de formula nustiucat in inima Bucurestiului. Nu era el traficul bucurestean destul de sufocant? Nu erau ele, intersectiile destul de innebunitoare? Am trecut astazi prin tichia de margaritar a orasului astuia din ce in ce mai sufocat de gaze de esapament... Senzatia absurdului m-a facut sa ma sufoc inca o data mai ales cand am aflat ca de fapt Vanghelie n-a vrut! Asa mi-a zis un taximetrist.
- Era sa le demonteze la astia schelele. Ca e sectoru' lui si el nu vrea sa le dea la prosti ocazia sa mai faca un ban. Da mai bine ca nu le-a demontat, abia astept sa vad si eu un bolid de-aproape.

Pana sa vada taximetristul nostru bolidul de aproape (pret de 2 secunde ca doar nu face mai mult de la un capat la altul al bucatii de pista), se fac deja mai bine de 10 zile de cand circulatia dinspre izvor spre 13 septembrie este paralizata ca o rama sectionata in doua, ale carei jumatati nu reusesc sa se mobilizeze si sa o ia din loc, independente una de cealalta.

Eu cred ca de data asta Vanghelie ar fi castigat niste voturi de simpatie daca interzicea amplasarea parapetilor si a tribunelor pe "aorta" Bucurestiului. Dar mi-a soptit cineva (nu spui cine, da persoana importanta) ca firma care organizeaza raliul ar fi bagat multe sute de mii de euro numai ca sa refaca asfaltul, ca e nevoie de un asfalt special si ca spera sa castige din publicitate macar dublu fata de cat au investit. Pe nervii nostri. Pe timpul nostru. Pe aerul nostru. Pe linistea noastra.
Eu nu ma duc la raliu. Si nici nu ma uit la tv la raliu. Va boicotez, eu si prietenii mei apropiati va boicotam. Ah si va mai urez sa ploua in ziua cu pricina.

Iarba bună de călcat

Mă întrebam acum fix o lună de ce nu putem sta pe iarbă. Azi am găsit un editorial frumos scris de Tudor Octavian în aceeaşi chestiune. De citit.

Vesti din vanghelistan - Risipa de energie

Sunt printre putinii cetateni ai Vanghelistanului care se pot lauda ca la ei in bloc nu se asculta manele.

Se asculta Hip - hop (la etajul 2) si rock viguros (la parter). Intre ele, ca scrumbia intr-un sandwhich, casuta mea (care nu e tocmai a mea) sufera cumplit si ma apasa si pe mine, din ce in ce mai tare. Cum sa nu sufere... In fiecare zi, la ore care in alte cartiere sunt considerate ore de liniste, in casa mea vibreaza alternativ podeaua cu peretele, zornaie cand geamurile, cand usile. Daca nu asculta muzica nici Andrei (pustiul de deasupra, il suport de pe vremea cand abia ii dadea mustata, acu mai are nitel si pleaca in armata. Cum, nu mai e obligatorie armata? Damn!) nici onorabilul de jos, sigur bocane unul de pe la cine stie ce etaj sau se distreaza gaurind peretii de rezistenta cu bormasina cu percutie. Asta in timpul zilei. Seara, dupa 20 e vremea sa pornim aspiratoarele... sa raschetam parchetul si sa schimbam apa la pesti. Nu noi, vecinii de deasupra.
Azi noapte am ajuns acasa pe la 1.30, dupa inca o editie de semifinala de concurs interjudetean... Nu imi mersese bine. In studioul din care am vorbit ieri noapte s-a ars un bec, poate cel mai important, cel ascuns dupa niste plexiglas rosu, vital cand ai de a face cu microfoanele. Evident, cine sa-l schimbe pe el, pe bec, la ora 22? Soferul care m-a adus acasa a ales sa nu auda cand i-am zis unde stau asa ca m-a plimbat nitel pana in Ghencea. Dupa orele 24.00 traficul in Bucuresti e chiar suportabil. In bloc era liniste. Latrau doar cainii, ca in mahalalele de odinioara, cine stie ce comentau? La cinci a cantat cocosul din blocul de vis-a-vis (traieste pe un balcon, n-am reusit sa-l identificam desi ne-am straduit.) Pe la ora 7.30, copila din dotare a dat trezirea.
M-am tarat spre birou, am stat la stopuri, m-am certat pe urma de la prima ora si dupa abia o cana de cafea cu unul dintre oamenii cu care nu ma asteptam sa ma cert (el zice ca avand copil mai mic ca al meu, e mai indreptatit sa fie morocanos, il inteleg, dar pe de alta parte pun pariu ca nu el se trezeste noaptea ci nevasta-sa...) si dupa ce mi-am terminat treaba, m-am indreptat spre casa cu gandul ca e unica mea sansa sa dorm, acum, 2 ore, inainte de a re-intra in moara interjudetenelor europene... Ash...
Unul din vecinii mei batea, asa, rar, in scarba. Nu stiu daca isi schimba faianta sau isi pune parchetul, nu stiu daca batea numai ca sa se afle in treaba, sau pentru ca stie avea de platit o polita. Era ora 15... Intr-un bloc de vis-a-vis de cinema Cultural, pensionarii dormeau linistiti... Pe la ora 16 a venit Andrei de la liceu si mi-a pus nitel BUG Mafia. Pe la ora 17, s-a intors si ala de la parter si a pus niste trash metal.
Copilul meu e imun la zgomote.... O invidiez.
Ii urasc pe toti. As vrea sa pot sa nu-i mai urasc, sa le zambesc frumos cand ii vad si sa nu-i injur in gand. Dar ii urasc. Pe ei si pe mamele lor care nu i-au educat, pe pestii din acvariile pe care le tarasc din sufragerie in baie, pe parchet laminat, pe ei si pe cainii lor si pe cocosul din blocul de vis-a-vis, pe care tot am sa-l dibui eu intr-o zi...

Na aer conditionat peste bot, ba!

N-am vazut emisiunea, nu ma conving & atrag sinapsele tipului de la HiQ decat de la un anume numar de sprituri in sus si atunci musai dansat; plus ca nu circul cu RATBul. Dar arde, frate!
Arde, deja, afara. Si avem si un alt minunat PR in propozitia aici linkata!

Saptamana suspensorilor guralivi

Cel mai bun lucru posibil ar fi sa fug. In munti, undeva, poate la o stana (una fara televiziune digitala prin satelit), oriunde saptamana ce vine nu ma poate ajunge din urma cu vocile crizate ale pro&contristilor. Au inceput sa straluceasca in demagogie & populism incat de cate ori ii aud am o scapare de o clipa si imi spun "da, au si ei dreptate, in felul lor". Au pe dracu'!
Mi s-a luat de soricii lor grosi. Mi s-a luat de ipocriti.
Pe mine nu contati. Eu vi-l las pe James Dean Bradfield sa va spuie ca

I hear you've got something to say
But first you need some people to say it to...




De fapt, ei nu vor avea nimic sa ne spuna. Vor doar sa se simta ascultati, ca noi suntem si multi si prosti! Fara noi, ei, cu totii, nu exista. Nici suspendati, nici suspendanti. Niste suspensori, cu totii!

PS: Si daca tot ascult James Dean Bradfield, multam lui Jaunetom pentru asta, care, la vremea ei, m'a uimitobucurat!