11.5.07

Vesti din vanghelistan - Risipa de energie

Sunt printre putinii cetateni ai Vanghelistanului care se pot lauda ca la ei in bloc nu se asculta manele.

Se asculta Hip - hop (la etajul 2) si rock viguros (la parter). Intre ele, ca scrumbia intr-un sandwhich, casuta mea (care nu e tocmai a mea) sufera cumplit si ma apasa si pe mine, din ce in ce mai tare. Cum sa nu sufere... In fiecare zi, la ore care in alte cartiere sunt considerate ore de liniste, in casa mea vibreaza alternativ podeaua cu peretele, zornaie cand geamurile, cand usile. Daca nu asculta muzica nici Andrei (pustiul de deasupra, il suport de pe vremea cand abia ii dadea mustata, acu mai are nitel si pleaca in armata. Cum, nu mai e obligatorie armata? Damn!) nici onorabilul de jos, sigur bocane unul de pe la cine stie ce etaj sau se distreaza gaurind peretii de rezistenta cu bormasina cu percutie. Asta in timpul zilei. Seara, dupa 20 e vremea sa pornim aspiratoarele... sa raschetam parchetul si sa schimbam apa la pesti. Nu noi, vecinii de deasupra.
Azi noapte am ajuns acasa pe la 1.30, dupa inca o editie de semifinala de concurs interjudetean... Nu imi mersese bine. In studioul din care am vorbit ieri noapte s-a ars un bec, poate cel mai important, cel ascuns dupa niste plexiglas rosu, vital cand ai de a face cu microfoanele. Evident, cine sa-l schimbe pe el, pe bec, la ora 22? Soferul care m-a adus acasa a ales sa nu auda cand i-am zis unde stau asa ca m-a plimbat nitel pana in Ghencea. Dupa orele 24.00 traficul in Bucuresti e chiar suportabil. In bloc era liniste. Latrau doar cainii, ca in mahalalele de odinioara, cine stie ce comentau? La cinci a cantat cocosul din blocul de vis-a-vis (traieste pe un balcon, n-am reusit sa-l identificam desi ne-am straduit.) Pe la ora 7.30, copila din dotare a dat trezirea.
M-am tarat spre birou, am stat la stopuri, m-am certat pe urma de la prima ora si dupa abia o cana de cafea cu unul dintre oamenii cu care nu ma asteptam sa ma cert (el zice ca avand copil mai mic ca al meu, e mai indreptatit sa fie morocanos, il inteleg, dar pe de alta parte pun pariu ca nu el se trezeste noaptea ci nevasta-sa...) si dupa ce mi-am terminat treaba, m-am indreptat spre casa cu gandul ca e unica mea sansa sa dorm, acum, 2 ore, inainte de a re-intra in moara interjudetenelor europene... Ash...
Unul din vecinii mei batea, asa, rar, in scarba. Nu stiu daca isi schimba faianta sau isi pune parchetul, nu stiu daca batea numai ca sa se afle in treaba, sau pentru ca stie avea de platit o polita. Era ora 15... Intr-un bloc de vis-a-vis de cinema Cultural, pensionarii dormeau linistiti... Pe la ora 16 a venit Andrei de la liceu si mi-a pus nitel BUG Mafia. Pe la ora 17, s-a intors si ala de la parter si a pus niste trash metal.
Copilul meu e imun la zgomote.... O invidiez.
Ii urasc pe toti. As vrea sa pot sa nu-i mai urasc, sa le zambesc frumos cand ii vad si sa nu-i injur in gand. Dar ii urasc. Pe ei si pe mamele lor care nu i-au educat, pe pestii din acvariile pe care le tarasc din sufragerie in baie, pe parchet laminat, pe ei si pe cainii lor si pe cocosul din blocul de vis-a-vis, pe care tot am sa-l dibui eu intr-o zi...

Un comentariu:

  1. Unde stai, fratele meu? Ca pe mine m-a scos din minti galagia si muzica de dor si jale care se aude daca indraznesc sa deschid geanul la apartament. Si stau in sectorul 5! Brrrr....

    RăspundețiȘtergere