Nu-i prima oară, mă asigură H. Pe vremuri se încuia seara uşa de la intrare, dar de câteva luni nu se mai poartă moda asta.
Pe vremuri...
Ce vremuri... Acum câteva luni - o eternitate!
Pe treptele înguste şi colţuros-spiralate de jur împrejurul liftului de modă veche, scârţâind a high-life interbelic, hârtiile rătăcite nu sunt o noutate. Am crezut că le-a adus vântul din ultimele zile. Azi dimineaţă m-am lămurit. Printre bucăţelele de hârtie zăcea, abandonat şi inutil ca un prezervativ folosit, un prezervativ folosit. Două mai trepte mai sus, instrucţiunile de utilizare iar după colţ, rupt în mare grabă, ambalajul de carton al unui prezervativ despre care, spune reclama, îl pui şi uiţi de el. Prin scări de bloc, de exemplu...
Ce weekend cu năbădăi trebuie să fi fost trăit centrul Bucureştilor. Ce nesuferiţi de părinţi plictisitori şi domestici mai are şi tineretul din ziua de azi! Altfel, distracţii mari, pe Edgar Quinet. Pub-uri, discoteci, unele călcate periodic de cei de la antidrog...
Centrul Bucureştilor... dacă e să intri spre lăsarea întunericului prin gangurile de pe Academiei, printre zăbrelele ruginite ale ultimelor ateliere de cizmărie şi uşiţele dărăpănate ce se prefac a ascunde ghenele blocurilor vechi din zonă, e de preferat să nu încetineşti. Pute. Dar nu numai...
A circulat o vreme pe net (acum vreo şase ani dar, se pare, cineva a redescoperit-o recent şi i-a dat drumul din nou) acea fotografie din Pasagiul Victoriei cu un fel de banner într-o fereastră de pe la etajul doi sau trei, purtând mesajul "Cerem scuze clienţilor noştri. Bordelul este închis pentru renovare". Nu ştiu dacă s-a redeschis. Dar figurile ce populează o parte din localurile de noapte ale gangului ce porneşte din Biserica Enei şi se termină în Palatul Telefoanelor par coborâte de la acea fereastră...
Prea mult blabla pentru a mai împrăştia din această promiscuitate. Proxenetismul se plimbă în voie pe bulevard, are cafenele, se fofilează pe la colţuri de stradă... Prostituţia există, că le place / nu le place puritanilor şi moraliştilor sau lui Pruteanu (care opune bordelurilor virilitatea mentală, ferocitatea naturală a bărbatului - ca armă mai valoroasă decât banul). Păstrarea ei în ilegalitate e un serviciu adus celor care au făcut din fenomen o afacere prosperă în clandestinitate. Ieşirea la suprafaţă ar obliga peştii să înveţe să respecte anumite reguli, profesionale şi private...
Centrul Bucureştilor musteşte oricum a sexualitate. De la petrecerile fiţoase până la gangurile morbide, oricine cu oricine, fără deosebire de sex, religie, apartenenţă etnică... Oricând. Oriunde. În curtea interioară a fostului bloc Dunărea, bunăoară, în pasajul ce face legătura dintre Biserica Enei (săraca biserică) şi bulevardul Magheru.
Lassie?
Când te gândeşti că (ne spune ICS) "RATB"-ul din Koeln afişează pe site-ul propriu până şi minutele la care ajunge fiecare mijloc de transport în fiecare staţie, îţi dai seama că n-au dreptate ăia care zic că între noi şi ei distanţa e de zeci de ani. Să fim optimişti, distanţa se măsoară cu ziua.
Îmi place când plouă în Bucureşti. Bine, o să spuneţi că nu-i chiar aşa plăcut, că nu mai vezi gropile, că traficul devine şi mai infernal, că se face noroi, că se scot ochi cu spiţele umbrelelor, că se inundă străzi întregi, că refulează toaletele. E adevărat, dar se respiră mai bine, căţeii comunitari sunt mai puţin agresivi, vânzătorii de umbrele mănâncă o pâine cinstită, puturoşii dorm mai mult. Şi e mult mai puţin praf. Străinii şi provincialii se miră de cantitatea prafului de aici. Păi cum naiba să nu fie praf când prin buricul târgului trec zilnic betoniere şi camioane pline cu nisip? Când peste tot se dă, fără grijă, cu pickamerul şi cu bormaşina? Când lumea parchează pe terenuri virane şi, după ploaie, cară cu anvelopele autoturismelor pe asfalt tone de noroi?
