La cules de rodii în Rahova (II)
Cine merge cu tramvaiul, ştie cum e în tramvai.
Cine merge cu maşina, nu trebuie să ştie cum e cu tramvaiul.
Dar cine merge cu tramvaiul pâna în Rahova, sau mai departe, pâna în Şoseaua Alexandriei, unde e un depou „internaţional“, în care vatmani, călători şi şoferi din „lumea întreagă“ fumează mândri pe cele câteva “terase” sau în “berăria la Nae”, de câţiva metri pătraţi „jupuiţi din trotuar“ – eh, acel călător de tramvai, chiar şi dacă a mers o singură dată, nu va uita aceasta. Nu ştiu dacă o să mai vrea să meargă cu tramvaiul, dar va avea ce povesti acasă sau la mosafirii din Occident şi sigur îsi va dori maşină mică sau bani de taxi. Unde îi va povesti şoferului că el e simplu mosafir în Rahova, c un om „de bine“ ce e şi nu stă printreeee…“nici nu ştii cum să le zici“!
„Ia, uitaţi-vă, duduie cum se ciorovăiesc intre ei“, îmi zise mândru taximetristul – şi el cu piele măslinie. “Bine că nu mi-am luat la bloc, aici. Auăleu, v-am jignit, că dv. ziceţi că aici staţi...“
Eu aici m-am născut, dar erau vile frumoase pe podul Calicilor, erau grădini pline de meri şi vişini şi ţărani care gândeau mult şi încet, Dar erau bogaţi.
“Vai, doamnă, de ce nu vindeţi, ce mai staţi printre ăştia?“
Şi unde să mă duc?
„Păi să vă cumpăraţi lângă noi, în piaţa Progresu’ şi mai jucăm şi noi o tablă seara, între blocuri“.
Adică ce iau pe mere să dau pe pere?
„Ce pere doamnă? – veniţi la noi în Progresu şi aveti totul la uşa. Şi nu vă mai luptaţi printre ăştia care parcă vin din junglă. Ia să mai munciţi cu cârca. Şi mai dă-o încolo de grădină, prispă, gradină de trandafir şi ciripit de nu ştiu ce păsărele...”
Decât să mă mut în Progresu’, mai bine merg pe jos pe soseaua Măgurele şi am liniştea mea cu pisici şi păsări.
Fănică din Progresu. Să nu-l uit. Să-ntreb de el, ştie toata lumea.
Cine merge cu maşina, nu trebuie să ştie cum e cu tramvaiul.
Dar cine merge cu tramvaiul pâna în Rahova, sau mai departe, pâna în Şoseaua Alexandriei, unde e un depou „internaţional“, în care vatmani, călători şi şoferi din „lumea întreagă“ fumează mândri pe cele câteva “terase” sau în “berăria la Nae”, de câţiva metri pătraţi „jupuiţi din trotuar“ – eh, acel călător de tramvai, chiar şi dacă a mers o singură dată, nu va uita aceasta. Nu ştiu dacă o să mai vrea să meargă cu tramvaiul, dar va avea ce povesti acasă sau la mosafirii din Occident şi sigur îsi va dori maşină mică sau bani de taxi. Unde îi va povesti şoferului că el e simplu mosafir în Rahova, c un om „de bine“ ce e şi nu stă printreeee…“nici nu ştii cum să le zici“!
„Ia, uitaţi-vă, duduie cum se ciorovăiesc intre ei“, îmi zise mândru taximetristul – şi el cu piele măslinie. “Bine că nu mi-am luat la bloc, aici. Auăleu, v-am jignit, că dv. ziceţi că aici staţi...“
Eu aici m-am născut, dar erau vile frumoase pe podul Calicilor, erau grădini pline de meri şi vişini şi ţărani care gândeau mult şi încet, Dar erau bogaţi.
“Vai, doamnă, de ce nu vindeţi, ce mai staţi printre ăştia?“
Şi unde să mă duc?
„Păi să vă cumpăraţi lângă noi, în piaţa Progresu’ şi mai jucăm şi noi o tablă seara, între blocuri“.
Adică ce iau pe mere să dau pe pere?
„Ce pere doamnă? – veniţi la noi în Progresu şi aveti totul la uşa. Şi nu vă mai luptaţi printre ăştia care parcă vin din junglă. Ia să mai munciţi cu cârca. Şi mai dă-o încolo de grădină, prispă, gradină de trandafir şi ciripit de nu ştiu ce păsărele...”
Decât să mă mut în Progresu’, mai bine merg pe jos pe soseaua Măgurele şi am liniştea mea cu pisici şi păsări.
Fănică din Progresu. Să nu-l uit. Să-ntreb de el, ştie toata lumea.
Rahov'ANI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu