O mai ştiţi pe biata mamă a doamnei deputat Cornelia Cazacu? Doamna aceea de 70+ ani care duce în spate tot greul unor firma de construcţie şi se ocupă de ronţăit bugetul asfaltărilor prin Bucureşti? E doamna aceea care o întreţine, probabil, pe deputata democrat-liberală care dintr'un amărât de job la stat cu greu ar putea beneficia de confortul necesar pentru a vota legi sănătoase la cap în folosul românilor.
Acum, punem deoparte bătrâna mamă şi trecem la mai tânăra ei fiică, deputat şi, în timpul liber, candidat uninominal în Sectorul 1. Se afişează în toate intersecţiile mai vizibile din Bucureştii Noi, cu acel slogan de partid, ca orice ostaş fidel mareşalului ce este: "România pe mâini bune". Sigur, dumneaei nu e singurul oştean al mareşalului. Din cel partid fac parte şi alte doamne, dar şi Emil Boc, ca şi alţi domni. Cum ar fi (îl mai ţineţi minte?) Adriean Bordureanu. Sau, mă rog, dacă spuneţi dumneavoastră, Videanu. Da, Videanu, aşa e, aveţi dreptate. Mulţumesc.
Domnul Videanu e nenea ăla rău care a fost un fel de Oprescu mai puţin finisat, până astă vară. Şi când nenea ăsta era un Oprescu, tanti mama doamnei Cazacu era în mare biznis cu asfaltul dintre borduri. Iar nenea ăla rău ridica blocuri peste fiecare colţ de părculeţ şi tăia copaci şi spunea că iarba e de vină pentru praf (nu ştiu dacă a spus'o el dar ţine de mandatul lui) şi dădea peste nas tuturor celor care încercau să strige "Domnule! Doamnă! Ucideţi oraşul! Opriţi'vă! Salvaţi Bucureştii!" şi
Well, doamna Cazacu, cred eu, îşi aprinde blogul dimineaţa şi îl stinge seara, la culcare. Că eu l'am căutat azi, pe la 7, şi dormea. Şi la opt dormea. Blogul. Aşa că n'am mai insistat până acum. Acum era acasă. Speram să găsesc - şi am găsit - sloganul. România e pe mâini bune şi online. Aproape că e pe mâini bune 2.0. Dar doar aproape, căci blogul de pe site'ul doamnei Cazacu nu merge.
Şi când dai peste un blog gol, mai ales când are de la o anumită vârstă şi unora dintre voi le'ar putea fi mamă, cobori, ruşinat, privirea în pământ. Asta dacă, pe drumul spre pământ, nu cumva încremeneşti în blogrollul în care dinspre doamna deputat se pleaca în cel mai ipocrit mod cu putinţă printr'un link spre blogul organizaţiei Salvaţi Bucureştiul. Mi s'a suit sângele la cap, mi s'au umflat venele şi ochii, am strîns din pumni, am încleştat dinţii după care m'am prins că n'aveam ce'i face, aşa, de la primul instinct citire.
M'am liniştit şi mi'am zis să dau un click, or să vadă, mi'am zis, cei de la Salvaţi Bucureştii şi or să se enerveze chiar ei. Dar, când colo... ce să vezi? Nu era de ajuns că doamna Cazacu a înghiţit tot flaconul cu ipocrizie, a vrut să mai ia şi o porţie injectabilă - şi a scris hyperlinkul greşit.
Doamna deputat, deci, salvează Bucureştiul. De noi. Pentru ei.
Porţile's rupte.
Ei cu ei.
Noi, da' mulţi!
Domnul Videanu e nenea ăla rău care a fost un fel de Oprescu mai puţin finisat, până astă vară. Şi când nenea ăsta era un Oprescu, tanti mama doamnei Cazacu era în mare biznis cu asfaltul dintre borduri. Iar nenea ăla rău ridica blocuri peste fiecare colţ de părculeţ şi tăia copaci şi spunea că iarba e de vină pentru praf (nu ştiu dacă a spus'o el dar ţine de mandatul lui) şi dădea peste nas tuturor celor care încercau să strige "Domnule! Doamnă! Ucideţi oraşul! Opriţi'vă! Salvaţi Bucureştii!" şi
Well, doamna Cazacu, cred eu, îşi aprinde blogul dimineaţa şi îl stinge seara, la culcare. Că eu l'am căutat azi, pe la 7, şi dormea. Şi la opt dormea. Blogul. Aşa că n'am mai insistat până acum. Acum era acasă. Speram să găsesc - şi am găsit - sloganul. România e pe mâini bune şi online. Aproape că e pe mâini bune 2.0. Dar doar aproape, căci blogul de pe site'ul doamnei Cazacu nu merge.
Şi când dai peste un blog gol, mai ales când are de la o anumită vârstă şi unora dintre voi le'ar putea fi mamă, cobori, ruşinat, privirea în pământ. Asta dacă, pe drumul spre pământ, nu cumva încremeneşti în blogrollul în care dinspre doamna deputat se pleaca în cel mai ipocrit mod cu putinţă printr'un link spre blogul organizaţiei Salvaţi Bucureştiul. Mi s'a suit sângele la cap, mi s'au umflat venele şi ochii, am strîns din pumni, am încleştat dinţii după care m'am prins că n'aveam ce'i face, aşa, de la primul instinct citire.
M'am liniştit şi mi'am zis să dau un click, or să vadă, mi'am zis, cei de la Salvaţi Bucureştii şi or să se enerveze chiar ei. Dar, când colo... ce să vezi? Nu era de ajuns că doamna Cazacu a înghiţit tot flaconul cu ipocrizie, a vrut să mai ia şi o porţie injectabilă - şi a scris hyperlinkul greşit.
Doamna deputat, deci, salvează Bucureştiul. De noi. Pentru ei.
Porţile's rupte.
Ei cu ei.
Noi, da' mulţi!
Stay tuned, don't go away, I'll be right back with another Cazacutoon!
LE: Am zîs? Am zâs! Petrecerea continuă Aici!
LE: Am zîs? Am zâs! Petrecerea continuă Aici!
Ce vina au tata cazacii? E drept, pare strasnica, da' pe vremea lor, la figuruile ei, nu i-as fi dat mai mult de 20 ani de trait.
RăspundețiȘtergereNumaratoarea incepe de la nastere, desigur.
pai care ar fi pluralul ala de identificare a tuturor membrilor uneifamilii, in conditiile in care pe familie o cheama Cazacu?
RăspundețiȘtergere