În Republica populistă şi proletară romînă (o ştiţi, aia care plăteşte sporuri de confidenţialitate), săptămâna începe strălucit. Cu arome de vodcă. Vodcă nu taman ieftină da' cu gându', mai degrabă, la omu' care nu ia leafă de director la ANCRTI şi alte dimensiuni obscure ale muncii pe banul statului. Omul care dă iama în "tradiţia românească de a face vodcă rusească". Haraşo, priviet, zazdrovia.
Agenţii publicitari ai acestei faceri (ca să nu'i zic făcătură, pentru că nu ştiu cum e) etilice sunt un anume Mikhail Viteazov, un Vladimir Ţepevici şi trei ardeleni care au apărut şi ei la olimpiadele de istorie reprezentând Ardealul. Sau, ca să se supere ungurii şi să nu poată traduce, Transilvania. Cei trei: Horeev, Cloşcov şi Crişcenko.
Oi, oi, oi, măi, băieţi, cum întinaţi voi istoria neamului, cum terfeliţi sacrul nostru cel de toate generaţiile post-proletcultiste. De la istoricii noştri de mare respiraţie protocronistă am învăţat că istoria se citeşte numai cu patos şi lacrimi în ochi, nu?
O fi fost Paler un stâlp al prezentului (deşi trecutul nu'l recomanda întotdeauna) dar să nu ne încrâncenăm pânăla implozie şi, mai ales, să nu uităm seninătatea lui Paleologu (nu că, etic vorbind, ar sta mult mai bine decât primul - dar astea's reperele gegenral acceptate, în zilele noastre). Şi, apoi, mă, băieţi, dacă e greu să mai puneţi mâna pe carte, luaţi de la o librărie audiobook-urile sau, măcar, copiaţi, cu Strong DC, mp3urile în care bătrânul Djuvara povesteşte copiilor istoria!
Bun. Chestia asta vine într'un moment în care mi'am adus aminte că anul trecut, pe vremea asta, era tot octombrie (eh, sunt inteligent, nu?). Şi ca şi anul trecut pe vremea asta timpul trece şi iar ratez mustul şi pastrama. Ei, că eu le ratez, nu'i bai. Dac'oi mai trăi şi la anul, oi prinde cu siguranţă. Sau, poate, găsesc şi anul ăsta nişte firimituri, pe undeva. Dar cine le'a ratat anul trecut şi nu cred c'o să le mai afle e denigratorul de ţară Anthony Bourdain. Ăla care, prin martie, anul ăsta, zguduia conştiinţa naţională cu un "No reservation" supărat. Nici până azi nu am înţeles ce'o fi fost în mintea producătorilor lui Tony când au căutat un fixer fix la ministerul lu' peşte prăjit iar drept ghid l'au nimerit pe Zamir ăla care se pricepe la România mai puţin decât românul la fabricat vodcă.
Episodul a fost difuzat la începutul timpuriu al primăverii şi a fost filmat prin miezul iernii, asta după ce primele contacte cu Bucureştii începuseră cu luni bune în urmă. Contactele de la Bucureşti au gândit, poate, că după câteva eşecuri lamentabile în promovarea României, fie îi vând individului o ţară numai bună de surfing dar pentru că asta nu se poate, mai bine fac ceva pe el...
Bourdain, până la urmă, are o scuză. Venea de la marea facultate de bucătari din New Jersey într'un colţ de lume despre care n'a auzit niciodată. Iar băieţii la care a apelat l'au lucrat, de a ajuns să mănânce mici fix în bufetul gării din Sighetul Marmaţiei. Întrebaţi orice evreu şi vă va pune la dispoziţie o listă întreagă de locuri unde, acolo sus, în Maramureş, poţi mânca adevărat moroşeneşte, ascultând un taraf ţigănesc cântând kletzmer yidish at his best, de plânge străbunicul emigrat în America acum 105 de ani, sau chiar bunicul fugit din calea lui Horty mai recent!
Băieţii care au lansat vodca aceea au umor. Mult prea mult umor pentru o ţară ca asta. Tristeţea vine de la moralişti...
PS: a propos de cine ne face reclamă - băieţii de la Zu nu sunt singuri pe lume; jurnalistul german Daniel Erk colecţionează, în ediţia online a Tageszeitung, recursuri la Hitler.
Oi, oi, oi, măi, băieţi, cum întinaţi voi istoria neamului, cum terfeliţi sacrul nostru cel de toate generaţiile post-proletcultiste. De la istoricii noştri de mare respiraţie protocronistă am învăţat că istoria se citeşte numai cu patos şi lacrimi în ochi, nu?
O fi fost Paler un stâlp al prezentului (deşi trecutul nu'l recomanda întotdeauna) dar să nu ne încrâncenăm pânăla implozie şi, mai ales, să nu uităm seninătatea lui Paleologu (nu că, etic vorbind, ar sta mult mai bine decât primul - dar astea's reperele gegenral acceptate, în zilele noastre). Şi, apoi, mă, băieţi, dacă e greu să mai puneţi mâna pe carte, luaţi de la o librărie audiobook-urile sau, măcar, copiaţi, cu Strong DC, mp3urile în care bătrânul Djuvara povesteşte copiilor istoria!
Bun. Chestia asta vine într'un moment în care mi'am adus aminte că anul trecut, pe vremea asta, era tot octombrie (eh, sunt inteligent, nu?). Şi ca şi anul trecut pe vremea asta timpul trece şi iar ratez mustul şi pastrama. Ei, că eu le ratez, nu'i bai. Dac'oi mai trăi şi la anul, oi prinde cu siguranţă. Sau, poate, găsesc şi anul ăsta nişte firimituri, pe undeva. Dar cine le'a ratat anul trecut şi nu cred c'o să le mai afle e denigratorul de ţară Anthony Bourdain. Ăla care, prin martie, anul ăsta, zguduia conştiinţa naţională cu un "No reservation" supărat. Nici până azi nu am înţeles ce'o fi fost în mintea producătorilor lui Tony când au căutat un fixer fix la ministerul lu' peşte prăjit iar drept ghid l'au nimerit pe Zamir ăla care se pricepe la România mai puţin decât românul la fabricat vodcă.
Episodul a fost difuzat la începutul timpuriu al primăverii şi a fost filmat prin miezul iernii, asta după ce primele contacte cu Bucureştii începuseră cu luni bune în urmă. Contactele de la Bucureşti au gândit, poate, că după câteva eşecuri lamentabile în promovarea României, fie îi vând individului o ţară numai bună de surfing dar pentru că asta nu se poate, mai bine fac ceva pe el...
Bourdain, până la urmă, are o scuză. Venea de la marea facultate de bucătari din New Jersey într'un colţ de lume despre care n'a auzit niciodată. Iar băieţii la care a apelat l'au lucrat, de a ajuns să mănânce mici fix în bufetul gării din Sighetul Marmaţiei. Întrebaţi orice evreu şi vă va pune la dispoziţie o listă întreagă de locuri unde, acolo sus, în Maramureş, poţi mânca adevărat moroşeneşte, ascultând un taraf ţigănesc cântând kletzmer yidish at his best, de plânge străbunicul emigrat în America acum 105 de ani, sau chiar bunicul fugit din calea lui Horty mai recent!
Băieţii care au lansat vodca aceea au umor. Mult prea mult umor pentru o ţară ca asta. Tristeţea vine de la moralişti...
PS: a propos de cine ne face reclamă - băieţii de la Zu nu sunt singuri pe lume; jurnalistul german Daniel Erk colecţionează, în ediţia online a Tageszeitung, recursuri la Hitler.
mie tot mi se pare cam slaba faza cu 'vladimir tzepevici'.
RăspundețiȘtergeresau, cel putin, nu e funny pt un futurama-fan ca mine :)