Mi'a luat ceva timp să descopăr, în ziarele noastre de sport (ediţiile online), rezultatele concursului individual compus feminin de gimnastică. M'am lămurit, într'un târziu, că locurile ocupate de românce au fost cele mai bune pe care le puteau obţine. Abia în final am găsit şi poziţiile.
Văzusem că medalia de aur a revenit unei rusoaice din Dallas. Născută în Rusia (din tată campion - nu, nu e doar expresia celebră, tatăl ei chiar a fost campion de gimnastică), venită pe la şase ani în SUA şi crescută în Texas ("Mulţumim tovarăşului ex-guvernator GWB pentru excelentele condiţii...").
Sudanezul Lopez Lomong a purtat drapelul SUA. La 1500 de metri, pentru SUA aleargă mexicanul Leo Manzano şi kenianul Bernard Lagat. Apoi: 33 din cei cam 600 de sportivi americani înscrişi în lotul olimpic sunt imigranţi. Nu copii de imigranţi. Imigranţi, pur şi simplu. Mi'am adus aminte de Dominique Moceanu. De primii antrenori de volei - români! - din Italia, de timişorenii care au ridicat handbalul masculin german până la aurul mondial, de (ca să ieşim o propoziţie din sport) regii germani ai României. De minunea plecată de la FC Köln Lukas Podolski şi de norvegianul John Carew.
De soţii Karoly - chiar dacă ei sunt, înainte de a fi foşti cetăţeni ai României, maghiari.
Ştiţi câţi evrei declaraţi concurează la Olimpiadă pentru diverse ţări? Şi ştiţi câţi imigranţi concurează pentru Israel? Mulţi.
Pe un forum, cineva comenta că Jocurile Olimpice au ajuns să fie un instrument al naţionalismului. Probabil că exagerează. Puţin... Nu mai chiar competiţia ai dintre sportivi dar nici o întrecere între cetăţi nu este! Ceva pute. Cam ca la Eurovision.
Sau, poate, Olimpiada este proiecţia unui viitor sat al genelor globalizate?
Văzusem că medalia de aur a revenit unei rusoaice din Dallas. Născută în Rusia (din tată campion - nu, nu e doar expresia celebră, tatăl ei chiar a fost campion de gimnastică), venită pe la şase ani în SUA şi crescută în Texas ("Mulţumim tovarăşului ex-guvernator GWB pentru excelentele condiţii...").
Sudanezul Lopez Lomong a purtat drapelul SUA. La 1500 de metri, pentru SUA aleargă mexicanul Leo Manzano şi kenianul Bernard Lagat. Apoi: 33 din cei cam 600 de sportivi americani înscrişi în lotul olimpic sunt imigranţi. Nu copii de imigranţi. Imigranţi, pur şi simplu. Mi'am adus aminte de Dominique Moceanu. De primii antrenori de volei - români! - din Italia, de timişorenii care au ridicat handbalul masculin german până la aurul mondial, de (ca să ieşim o propoziţie din sport) regii germani ai României. De minunea plecată de la FC Köln Lukas Podolski şi de norvegianul John Carew.
De soţii Karoly - chiar dacă ei sunt, înainte de a fi foşti cetăţeni ai României, maghiari.
Ştiţi câţi evrei declaraţi concurează la Olimpiadă pentru diverse ţări? Şi ştiţi câţi imigranţi concurează pentru Israel? Mulţi.
Pe un forum, cineva comenta că Jocurile Olimpice au ajuns să fie un instrument al naţionalismului. Probabil că exagerează. Puţin... Nu mai chiar competiţia ai dintre sportivi dar nici o întrecere între cetăţi nu este! Ceva pute. Cam ca la Eurovision.
Sau, poate, Olimpiada este proiecţia unui viitor sat al genelor globalizate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu