Dacă tot a venit la Bucureşti, am dus'o să şopeze. Nu mult, aşa, de sămânţă. Evident, în hypermarket. Că acolo poate să'şi schimbe şi prăpăditul ăla de telefon mobil care nu o mai ascultă deloc, fac 66 la anu', fiule, îmi trebuie lucruri mai simple. Domnilor, vreau un aparat basic, fără cameră, cu meniu în limba română şi funcţii accesibile, cred că modelul cel mai elementar al firmei... ar fi potrivit. Zis şi făcut.
Acuma, fiule, musai să mă înveţi să îl folosesc. Da, mamă, bem o cafea după şi îţi arăt, tipul ăsta de telefoane este făcut pentru to(n)ţi, dacă şi eu l'am învăţat o să poţi şi tu. Dar hai, mai întâi, să îţi cumperi ce vrei să îţi cumperi. Fără cărucior. Cu coşuleţ. Direct la deodorante de cameră m'a dus. Vrea d'ăla antitabac (cu cineva trebuia să semene şi fi's'u!). Are aparatul, vrea numai nişte rezerve. Da' rezervele nu's, mama lui de consumeurism. Sunt pachete de două cutii - una cu un aparat şi una cu rezervorul de odorizant; la reducere, 50%. Two boxes good, half price good! Dar jumate de preţ din ce, frate? Că nu e nici un preţ afişat, pe niciunde... Uite, mamă, ia'ţi o cutie cu odorizant gel solid - e tot antitabac şi ar trebui să ţină ceva vreme! Termen de valabilitate - vezi pe ambalaj. Vezi că trebuie să fie pe undeva. Poate în coşul de gunoi al hypermarketului, în ambalajul în care au adus o sută de astfel de odorizante? Lasă, mamă, hai să'l luăm pe ăsta şi pune'l şi pe ăla la ofertă în coşuleţ, să ne spună la casă cât costă şi dacă 50% reducere înseamnă preţ corect, e ok.
O gentuţă de umăr, spui? Păi... lasă, mamă, că se tot dau pe la diverse conferinţe de presă, oi găsi una să îţi fie ţie bună. Dar o găseşte. Şi îi place. E la raionul (mă rog, departamentul) cosmetice, într'o ofertă - including cinci produse din gama unui brand, ceva cu nişte porumbei. Se uită, face repede o socoteală, cică e mese, fiule, păi numai produsele în sine fac, la un loc, aproape cât costă totul. Bun, dacă îţi place, ia'o. Şi mergem la casă. Vă rugăm să ne spuneţi cât costă şi să îi spuneţi şi şefului de raion că au uitat să puie preţul. Şi că s'ar putea să vie protecţia consumatorlui peste ei că vând produse toxice fără termen de valabilitate afişat. Scanează, ştiţi, noi suntem doar de la casă!, preţul deodorantului 50% reducere e cât se poate de corect, rămâne ăsta, luaţi'l pe cel solid şi ziceţi mersi că nu îl iau special să mă duc la OPC, mă priveşte cam cum se uită un bodyguard de cimitir la un tip cu aparatul de fotografiat la gât, ajunge şi la geanta de umăr, oferta include, aşa cum scrie, şi produsele din interior, nu?, da, dar ştiţi - invariabil ştiţi, începe să'l concureze pe deci - ştiţi, avem o problemă cu acest produs, nu îi prea găsim codul de bare CEEEEEEEEEEEEEEEE? Adică ce? Vin la casă cu trei produse şi toate's cu probleme? Suntem cumva la camera ascunsă? Staţi să chem un coleg... Te duci, te rog, să cauţi un cod de bare la geanta asta se duce, ştiu că am avut probleme şi de Paşte, a fost la ofertă - mai este, nu?, zic, aşa scria acolo! - da, dar şnici atunci nu găseam codul de bare... Lasă, mamă, nu las, mamă, acuma nu ai vrut să'ţi caut eu o geantă cu un fond de pensii sau cu un producător de softuri pe ea, o luăm pe asta. Până la urmă codul de bare există şi preţul e, iarăşi, corect... Felicitări, tomcai aţi câştigat un număr scurt din prtea magazinului nostr, mai poftiţi pe la noi, data viitoare vă aplicăm meniul complet.
Du'te, mamă, la cafeneaua aceea, comandă două americane şi vin şi eu, mă duc să fac pipi.
Mă simţeam cam ca Moise fugit dintre nişte piramide ale consumeurismului, fericit că apele se despart, în cazul meu de vezică, ridic privirea cam ca în acel gest de mulţumiri adresate Divinităţii şi dau peste LUMINĂ:
Pentru persoanele de sex feminin care nu au fost, până acum, la bărbaţi, imaginea de ansamblu este următoarea:
Mi'am spus umil rugăciunea, am mulţumit pentru un nou pisoar scos în cale la momentul oportun, am verificat atent fermoarul, m'am spălat cuminte pe mâini.
În fine, ce s'o mai lungesc? Întrebaţi'l pe El, ştie mai bine decât mine cum mi'am petrecut următoarele două ore învăţând'o pe mama să folosească noul telefon mobil iar ea, fac 66 de ani, sper că realizezi asta, fiule, îşi nota cu o rigurozitate care ar face să pleznească de bucurie toate generaţiile de foşti elevi, na, cum ne dictai tu nouă comentarii literare sau analize gramaticale ale fraze, na!, ia şi scrie tu acum după dictare!, nota, mama, cuminte, pe foiţa cu dărnicie oferită de ospătari, folosind desene cam ca într-un amestec de logică persană şi chineză, drăcovenia - Doamne iartă'mă - de aparătuţ pe care să o pot suna in când în când s'o mint că toate's bune cu mine! Ajunsesem, la un moment dat, un fel de omul cu laptopul de la Antena 3, explicându'i (ca la fiecare operaţiune, de altfel) că, şi, desigur, apăsăm - ce tastă apăsăm? exact, domnule Gâdea, pe aceea din stânga sus, cu o bară verticală, echivalentă funcţiei de acceptare, adică OK! şi ea, cuminte, desena o bară l dedesubtul căreia scria ST. Adică stânga. Şi scrie. Şi notează. Tot, Mic. Micuţ, din ce în ce mai mititel. Să intre tot, să nu rămâie ceva neînsemnat. Adică ceva însemnat nenotat!
Înainte de a pleca spre gară, unde urma să mai stăm de poveşti ceva vreme şi unde nu aş fi avut nici un chef să cobor în toaleta publică, am tras o fugă să give piss a second chance. Am ajuns la aceaşi pisoar. Şi guess what?! Afişul era schimbat! Am vrut să le scriu că, orice ar face, Dumnezeu tot nu se lasă şi îi vede. Nu aveam, însă, pix la mine, lăsasem rucsacul la masa la care, fericită că şi'a luat telefon mobil şi gentuţă, mă aştepta mama. Aşa că, în vreme ce sfinţeam liniştit locul, am întors privirea roată spre cerul mic al încăperii, întrebându'mă cam care ar fi OCHIUL prin care se uită la mine 'mnezeul mamii tale de top management de hypermarket când fac poze sau, după caz, chiar mă piş, voyaeuriştii dracului?
PS: În timp ce scriam mesajul ăsta, mă sună mama. De pe telefonul ei cel nou. Cum fac spaţiul între litere, la SMS? Şi cum şterg literele greşite?
Update: Cinci minute mai târziu primesc mesaj pe mobil. Am reuşit. Mama!
O gentuţă de umăr, spui? Păi... lasă, mamă, că se tot dau pe la diverse conferinţe de presă, oi găsi una să îţi fie ţie bună. Dar o găseşte. Şi îi place. E la raionul (mă rog, departamentul) cosmetice, într'o ofertă - including cinci produse din gama unui brand, ceva cu nişte porumbei. Se uită, face repede o socoteală, cică e mese, fiule, păi numai produsele în sine fac, la un loc, aproape cât costă totul. Bun, dacă îţi place, ia'o. Şi mergem la casă. Vă rugăm să ne spuneţi cât costă şi să îi spuneţi şi şefului de raion că au uitat să puie preţul. Şi că s'ar putea să vie protecţia consumatorlui peste ei că vând produse toxice fără termen de valabilitate afişat. Scanează, ştiţi, noi suntem doar de la casă!, preţul deodorantului 50% reducere e cât se poate de corect, rămâne ăsta, luaţi'l pe cel solid şi ziceţi mersi că nu îl iau special să mă duc la OPC, mă priveşte cam cum se uită un bodyguard de cimitir la un tip cu aparatul de fotografiat la gât, ajunge şi la geanta de umăr, oferta include, aşa cum scrie, şi produsele din interior, nu?, da, dar ştiţi - invariabil ştiţi, începe să'l concureze pe deci - ştiţi, avem o problemă cu acest produs, nu îi prea găsim codul de bare CEEEEEEEEEEEEEEEE? Adică ce? Vin la casă cu trei produse şi toate's cu probleme? Suntem cumva la camera ascunsă? Staţi să chem un coleg... Te duci, te rog, să cauţi un cod de bare la geanta asta se duce, ştiu că am avut probleme şi de Paşte, a fost la ofertă - mai este, nu?, zic, aşa scria acolo! - da, dar şnici atunci nu găseam codul de bare... Lasă, mamă, nu las, mamă, acuma nu ai vrut să'ţi caut eu o geantă cu un fond de pensii sau cu un producător de softuri pe ea, o luăm pe asta. Până la urmă codul de bare există şi preţul e, iarăşi, corect... Felicitări, tomcai aţi câştigat un număr scurt din prtea magazinului nostr, mai poftiţi pe la noi, data viitoare vă aplicăm meniul complet.
Du'te, mamă, la cafeneaua aceea, comandă două americane şi vin şi eu, mă duc să fac pipi.
Mă simţeam cam ca Moise fugit dintre nişte piramide ale consumeurismului, fericit că apele se despart, în cazul meu de vezică, ridic privirea cam ca în acel gest de mulţumiri adresate Divinităţii şi dau peste LUMINĂ:
Pentru persoanele de sex feminin care nu au fost, până acum, la bărbaţi, imaginea de ansamblu este următoarea:
Mi'am spus umil rugăciunea, am mulţumit pentru un nou pisoar scos în cale la momentul oportun, am verificat atent fermoarul, m'am spălat cuminte pe mâini.
În fine, ce s'o mai lungesc? Întrebaţi'l pe El, ştie mai bine decât mine cum mi'am petrecut următoarele două ore învăţând'o pe mama să folosească noul telefon mobil iar ea, fac 66 de ani, sper că realizezi asta, fiule, îşi nota cu o rigurozitate care ar face să pleznească de bucurie toate generaţiile de foşti elevi, na, cum ne dictai tu nouă comentarii literare sau analize gramaticale ale fraze, na!, ia şi scrie tu acum după dictare!, nota, mama, cuminte, pe foiţa cu dărnicie oferită de ospătari, folosind desene cam ca într-un amestec de logică persană şi chineză, drăcovenia - Doamne iartă'mă - de aparătuţ pe care să o pot suna in când în când s'o mint că toate's bune cu mine! Ajunsesem, la un moment dat, un fel de omul cu laptopul de la Antena 3, explicându'i (ca la fiecare operaţiune, de altfel) că, şi, desigur, apăsăm - ce tastă apăsăm? exact, domnule Gâdea, pe aceea din stânga sus, cu o bară verticală, echivalentă funcţiei de acceptare, adică OK! şi ea, cuminte, desena o bară l dedesubtul căreia scria ST. Adică stânga. Şi scrie. Şi notează. Tot, Mic. Micuţ, din ce în ce mai mititel. Să intre tot, să nu rămâie ceva neînsemnat. Adică ceva însemnat nenotat!
Înainte de a pleca spre gară, unde urma să mai stăm de poveşti ceva vreme şi unde nu aş fi avut nici un chef să cobor în toaleta publică, am tras o fugă să give piss a second chance. Am ajuns la aceaşi pisoar. Şi guess what?! Afişul era schimbat! Am vrut să le scriu că, orice ar face, Dumnezeu tot nu se lasă şi îi vede. Nu aveam, însă, pix la mine, lăsasem rucsacul la masa la care, fericită că şi'a luat telefon mobil şi gentuţă, mă aştepta mama. Aşa că, în vreme ce sfinţeam liniştit locul, am întors privirea roată spre cerul mic al încăperii, întrebându'mă cam care ar fi OCHIUL prin care se uită la mine 'mnezeul mamii tale de top management de hypermarket când fac poze sau, după caz, chiar mă piş, voyaeuriştii dracului?
PS: În timp ce scriam mesajul ăsta, mă sună mama. De pe telefonul ei cel nou. Cum fac spaţiul între litere, la SMS? Şi cum şterg literele greşite?
Update: Cinci minute mai târziu primesc mesaj pe mobil. Am reuşit. Mama!
You can mess with everybody for a while, with somebody for ever but u can never mess with mom.
RăspundețiȘtergere