3.3.08

Precedentul Kosovo

După ce am dezbătut cu Emil N soarta Serbiei la o ciorbă de văcuţă şi am combătut cu domnul Grupul de la Cluj pe teme asemănătoare dar şi despre fariseism,
după ce am refuzat ani de zile să îi răspund serios tatii, care, din 1991, mă tot anunţă că într'o bună zi va trebui să vină la Bucureşti cu paşaport (deşi îl rog de ceva vreme să îşi facă unul, refuză...),
după ce am respins categoric orice teorii conspiraţioniste şi nu am crezut că în era globalizării se va mai putea vorbi despre caducizarea cu forţa a Trianonului,
după ce i'am spus unui fost coleg de facultate, în prezent sociolog, că e pur şi simplu tâmpit, când m'a întrebat de ce nu am declarat, în decembrie '89, independenţa Banatului,
după ce am citit acest articol din Die Presse despre un sat uitat de lume la graniţa româno-ungaro-sârbă şi m'am gândit preţ de o secundă la câte (nici unul!) articole despre Banat s'au scris în presa austriacă, în presă, în general - până acum, când albanezii din provincia Kosovo au făcut ce au făcut (romanele şi memoriile lui Richard Wagner nu se pun),
după toate acestea am primit - pe mail - şi dovada că Vadim şi restul lumii au dreptate!

Dar până să ne fure ungurii Ardealul, fraţi români, o mână criminală, plătită, probabil, de "bulgarul" Hristo Stoickov (îl ştiţi, machidonul ăla care a jucat viscki fotbal în selecţionata castraveciorilor muraţi, a încercat, apoi, să antreneze dar, mai ales, a luat o decizie nefericită: a vorbit)... o mână, deci, criminală, marionetă a revizioniştilor de la Sofia, care visează la dezlipirea Dobrogei din trupul ţării care l'a primit cu pâine şi sare pe exilatul Ovidiu şi a vândut, 2000 de ani mai apoi, flota
of, fraţi români, acea mână criminală a inserat acest următor neadevăr istoric pe harta patriei-mamă:



Oare Chirilă cel mic cum îşi va cânta vara asta pe plajă în ureche romanul muzical al vieţii sale?
PS: Mulţumesc supra-numitei Ana pentru fotografie!

Un comentariu: