Astazi am fost la circ.
Mi-am dat seama cu ocazia asta ca traiesc pe alta planeta si ca orice aspiratie a mea de a-i prelungi copilaria copilitei mele are la fel de multe sanse ca si perpetuarea credintei in Mos Craciun dupa varsta de 6 ani.
La ce va ganditi cand spuneti "la circ"?
Eu am in cap asa: clowni, bile colorate, spirale de matase, rochii din voaluri, dresuri de porumbei, canisi si lei, o foca dintr-aia cu mingiute pe nas si acrobati care danseaza pe sarma, trapezisti si familii de ursi care merg pe bicicleta.
Nici vorba.
Spectacolul pe care sper sa nu-l viseze Irina la noapte a inceput cu trei batai de gong. Asta mai semana cu ce imi aduceam eu aminte. Dar pe vremea mea parca nu racneau copiii ca muscati de sarpe cand batea gongul. Simt deja o micuta crapatura intre generatii. Circul era absolut plin de copii, de la 2 ani (cea mai mica fetita de la gradinita fiica-mii) pana pe la clasa a patra, veniti cu scoala, cu educatoarele, sau dupa caz, cu calugaritele. Spectacolul se numeste Terra maimutelor.
In mintea mea asta insemna multe numere de dresura cu maimute dragute imbracate in fustite si cu tichie cu mot pe cap. Nici pomeneala.
S-a facut intuneric. Pe scena s-a furisat tot corpul de balet. Imbracati in costume de scheleti, cu un cosciug de carton pe spate si cu o piatra funerara pe post de palarie, s-au intins pe ring si s-au lasat invaluiti de o perdea groasa de fum. Piticii din primul rand de scaune au disparut si ei in ceata. Muzica era nu doar tare ci si creepy. Dupa dansul scheletilor pe scena au navalit Oana Sarbu si inca un domn, pasa-mi-te congelati o mie de ani, care-si cautau laboratorul printre cruci. Laboratorul insa disparuse si planeta fusese invadata de maimute. Suna familiar?
Pentru niste copii de nici trei ani, maimutzele sunt niste chestii mici de plus nicidecum gorilele paroase si inspaimantatoare care au napadit ringul circului. ring, vorba vine, e doar o scena rotunda si atat. Bon!
Deci, ies scheletele din scena, intra gorilele calare pe scutere. Piticii trec de la fum la vapori de benzina, prizati direct de la nivelul tevii de esapament.
Urmeaza in sfarsit un numar cu cateva maimute. Nu pareau fericite.
Copiii insa aplaudau. Si au tot aplaudat doua ore desi pun pariu ca nu pricepeau exact ce e cu gorilele care interveneau intre doua numere de dresura.
N-am sa va plictisesc dect cu lista de cuvinte si expresii noi pe care astazi fiica-mea a avut ocazia sa le invete din cantecele si din scenariul spectacolului de circ:
calvar
tribunal
sentinta
razboi
nenorocitul ala de general
de notat si soparlica strecurata spre deliciul parintilor din public (a bon etendeur salut!): oamenii conduc lumea, maimutele doar semneaza si trec pe la DNA.
Apoi a fost un numar extraordinar cu niste neni imbracati in costume negre care invarteau prin aer niste tevi argintii lungi si se rasteau la public. Erau armata invincibila.
Sper ca scenaristul care a scris povestea asta spre delectarea copiilor o sa retina urmatoarele sugestii:
Daca e spectacol pentru copii, nu e nevoie de numere de cancan nici de dansatoare in uniforme de asistente medicale. Nici numerele in care asistenta sefa se pipaia cu pompierul sef nu e musai sa le pastrati, in fond copiii nu pricep decat ca e ok sa pupi pe altcineva pe fund sau sa-i altoiesti una peste fund.
Copiilor le e frica de injectii - deci scapati de seringile alea uriase.
Stiu ca a apus epoca lui Tweety si ca acum universul imaginar al copiilor e populat de colti, gheare, roboti, solzi, monstri si alte taratoare. Dar as fi vrut tare mult sa nu ii umplu capsorul fiica-mii cu asemenea imagini. As fi vrut sa viseze la noapte ingeri cu aripi albe si nu gorile paroase calare pe camile. Ii spusesem ca o sa vada leii de-aproape, dar nici picior de leu n-a fost pe-acolo.Ar fi fost grozav daca in loc de variete-ul hidos ati fi redus spectacolul la numerele de circ propriu-zise si ati fi lasat clownii sa faca jonglerii cu popice.
In felul asta spectacolul ar fi durat mai putin dar le-ar fi lasat copiilor ceva frumos la care sa se gandeasca.
Pe drumul inapoi spre gradinita, educatoarea i-a intrebat pe copii: Ce ati vazut la circ? Ce o sa le spuneti parintilor?
Au fost doua raspunsuri:
"Maimute!" si "Fetita si baietelul faceau baie". Intr-adevar, ultimul numar - doi acrobati inotand intr-o semisfera transparenta mi-a evocat sirenele din basme si mi-a lasat o portita de scapare inspre "ce a fost frumos la circ."
E trist ce ni se intampla. In vreme ce suntem la serviciu ore lungi ca sa ne permitem sa platim traiul intre pereti de bca mobilati cu pal melaminat si mancarea impanata cu glutamat de sodiu, visele si gandurile copiilor nostri sunt populate - pe bani grei - cu monstri si violenta, cu urat si cu negru, mult negru, colti, gheare, bate, pistoale.
Doamna Brandusa Novac, aveti copii?
Mi-am dat seama cu ocazia asta ca traiesc pe alta planeta si ca orice aspiratie a mea de a-i prelungi copilaria copilitei mele are la fel de multe sanse ca si perpetuarea credintei in Mos Craciun dupa varsta de 6 ani.
La ce va ganditi cand spuneti "la circ"?
Eu am in cap asa: clowni, bile colorate, spirale de matase, rochii din voaluri, dresuri de porumbei, canisi si lei, o foca dintr-aia cu mingiute pe nas si acrobati care danseaza pe sarma, trapezisti si familii de ursi care merg pe bicicleta.
Nici vorba.
Spectacolul pe care sper sa nu-l viseze Irina la noapte a inceput cu trei batai de gong. Asta mai semana cu ce imi aduceam eu aminte. Dar pe vremea mea parca nu racneau copiii ca muscati de sarpe cand batea gongul. Simt deja o micuta crapatura intre generatii. Circul era absolut plin de copii, de la 2 ani (cea mai mica fetita de la gradinita fiica-mii) pana pe la clasa a patra, veniti cu scoala, cu educatoarele, sau dupa caz, cu calugaritele. Spectacolul se numeste Terra maimutelor.
In mintea mea asta insemna multe numere de dresura cu maimute dragute imbracate in fustite si cu tichie cu mot pe cap. Nici pomeneala.
S-a facut intuneric. Pe scena s-a furisat tot corpul de balet. Imbracati in costume de scheleti, cu un cosciug de carton pe spate si cu o piatra funerara pe post de palarie, s-au intins pe ring si s-au lasat invaluiti de o perdea groasa de fum. Piticii din primul rand de scaune au disparut si ei in ceata. Muzica era nu doar tare ci si creepy. Dupa dansul scheletilor pe scena au navalit Oana Sarbu si inca un domn, pasa-mi-te congelati o mie de ani, care-si cautau laboratorul printre cruci. Laboratorul insa disparuse si planeta fusese invadata de maimute. Suna familiar?
Pentru niste copii de nici trei ani, maimutzele sunt niste chestii mici de plus nicidecum gorilele paroase si inspaimantatoare care au napadit ringul circului. ring, vorba vine, e doar o scena rotunda si atat. Bon!
Deci, ies scheletele din scena, intra gorilele calare pe scutere. Piticii trec de la fum la vapori de benzina, prizati direct de la nivelul tevii de esapament.
Urmeaza in sfarsit un numar cu cateva maimute. Nu pareau fericite.
Copiii insa aplaudau. Si au tot aplaudat doua ore desi pun pariu ca nu pricepeau exact ce e cu gorilele care interveneau intre doua numere de dresura.
N-am sa va plictisesc dect cu lista de cuvinte si expresii noi pe care astazi fiica-mea a avut ocazia sa le invete din cantecele si din scenariul spectacolului de circ:
calvar
tribunal
sentinta
razboi
nenorocitul ala de general
de notat si soparlica strecurata spre deliciul parintilor din public (a bon etendeur salut!): oamenii conduc lumea, maimutele doar semneaza si trec pe la DNA.
Apoi a fost un numar extraordinar cu niste neni imbracati in costume negre care invarteau prin aer niste tevi argintii lungi si se rasteau la public. Erau armata invincibila.
Sper ca scenaristul care a scris povestea asta spre delectarea copiilor o sa retina urmatoarele sugestii:
Daca e spectacol pentru copii, nu e nevoie de numere de cancan nici de dansatoare in uniforme de asistente medicale. Nici numerele in care asistenta sefa se pipaia cu pompierul sef nu e musai sa le pastrati, in fond copiii nu pricep decat ca e ok sa pupi pe altcineva pe fund sau sa-i altoiesti una peste fund.
Copiilor le e frica de injectii - deci scapati de seringile alea uriase.
Stiu ca a apus epoca lui Tweety si ca acum universul imaginar al copiilor e populat de colti, gheare, roboti, solzi, monstri si alte taratoare. Dar as fi vrut tare mult sa nu ii umplu capsorul fiica-mii cu asemenea imagini. As fi vrut sa viseze la noapte ingeri cu aripi albe si nu gorile paroase calare pe camile. Ii spusesem ca o sa vada leii de-aproape, dar nici picior de leu n-a fost pe-acolo.Ar fi fost grozav daca in loc de variete-ul hidos ati fi redus spectacolul la numerele de circ propriu-zise si ati fi lasat clownii sa faca jonglerii cu popice.
In felul asta spectacolul ar fi durat mai putin dar le-ar fi lasat copiilor ceva frumos la care sa se gandeasca.
Pe drumul inapoi spre gradinita, educatoarea i-a intrebat pe copii: Ce ati vazut la circ? Ce o sa le spuneti parintilor?
Au fost doua raspunsuri:
"Maimute!" si "Fetita si baietelul faceau baie". Intr-adevar, ultimul numar - doi acrobati inotand intr-o semisfera transparenta mi-a evocat sirenele din basme si mi-a lasat o portita de scapare inspre "ce a fost frumos la circ."
E trist ce ni se intampla. In vreme ce suntem la serviciu ore lungi ca sa ne permitem sa platim traiul intre pereti de bca mobilati cu pal melaminat si mancarea impanata cu glutamat de sodiu, visele si gandurile copiilor nostri sunt populate - pe bani grei - cu monstri si violenta, cu urat si cu negru, mult negru, colti, gheare, bate, pistoale.
Doamna Brandusa Novac, aveti copii?
well, eu in locul tau m-as fi bucurat ca n-au bagat prea multe animale. elefantii n-au nici o jena sa-si faca treburile mari in arena. si crede-ma ca sunt mari. si real stinky
RăspundețiȘtergereN-as vrea sa se inteleaga din acest post ca nu imi pasa de munca actorilor si ca nu respect efortul depus. Problema mea e cu continutul si cu forma manifestarii artistice nu cu actul de creatie in sine.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca sa ma bucur ca n-au bagat multe animale. De mirosit oricum mirosea urat.
Ca adult, am ezitat mult intre mila fata de maimute si camile si caluti si bucuria ca Irina are ocazia sa vada de-aproape animalele pe care le cunoaste din carti. Ca in Egipt sau Africa prea curand nu ajungem, clar.