După ce-au adâncit-o, s-au apucat s-o şi lărgească. Dimineaţa asta, pe la 8 şi jumătate, deja terminaseră vreo 20-30 de copaci. Scurt, curat, operativ. Deşi am blestemat mereu străzile înguste din Bucureşti, nu ştiu de ce nu mă bucur. Strada asta avea de toate: gropi, gunoaie, praf, aurolaci şi umbră. Acum, aurolacii nu vor mai sta la umbră în gropile cu gunoaie prăfuite.
Bonjour, tristesse... Arde-l, Dorele! Chiar n-am ce să scriu sub asta
po'sa scriu eu? ca se intersecteaza cu intrarea jarului si cu strada porumbelului
RăspundețiȘtergerejar s'o alege si praf & pulbere mai p'orma
si p'orma n'o sa mai dea nas in nas nici cu porumbelul!
Конец Фильма!
prin urmare, de ce mai de agitam pentru pomi, daca tot ii taie? o sa va tin la curent cind dispar pomii de la obor, vreo doi deja s-au uscat, ca - deh - nu pot supravietui cu radacinile suspendate. ma mir ca n-au azut la vijelia de marti seara...
RăspundețiȘtergerevazut sau cazut? ;)
RăspundețiȘtergerecazut
RăspundețiȘtergere