Adee şi-a oprit o clipă timpul şi ne-a tras puţin de mânecă. În aceeaşi zi în care am primit, pe mail, o chill-out-scrisoare. Oops, două dintr-odată? O fi ceva în atmosferă? O fi un semn? Ar trebui să cad pe gânduri?
Actually, dacă tot o fac, îmi dau seama că lucrurile nu-s deloc pe făgaşul lor. Trăim, dacă-i musai, cu plăcere, lângă ceilalţi dar, parcă, înclinăm să trăim nu neapărat pentru ceilalţi cât în locul celorlalţi sau, mai corect, prin ceilalţi. Şi nu o facem neapărat din altruism ci, mai degrabă, pentru a ne detaşa de ceea ce suntem deşi, poate, nu ne-am dori să fim. Pentru a ne convinge că suntem buni, că suntem generoşi, că nu ne-am desocializat, că nu ne-am dezumanizat. Pentru că... şi fiecare poate enumera alte şi alte motive.
Acesta nu este un joc de-a tagul. Nu aşteptăm, aici, completările voastre (deşi nu ne vom supăra dacă spamaţi pe tema dată). E, mai degrabă, un exerciţiu de introspecţie, o invitaţie trimisă, poate mai târziu decât prevede legea, la o sinceră privire spre înlăuntru. Altfel decât cele de zi cu zi, inundate cu oftaturi şi blesteme la adresa contextului. Fără egocentrisme şi lamentări...
Noi care suntem eu şi nu ei, cum spune Adela!
Imposibil de schiţat conturul unei asemenea clipe şi la fel de puţin probabil de anticipat cum am ieşi din ea. Dar dacă există o zi internaţională a zonelor umede, una mondială a farselor şi păcălelilor, una a muncii (sau chiar mai multe, la fel cum şi mamele au mai multe zile marcate ca atare în diversele calendare - şi o infinitate de altele de la sine înţelese), o zi a minerului (două: una comunistă, în prima duminică din august, şi una tradiţională, pe 4 decembrie, de Sfânta Varvara) şi una a jandarmului român (3 aprilie - 157 de ani în slujba cetăţeanului, pe un banner în faţa Arcului de Triumf), una fără televizor, una fără benzină, una fără tutun şi câte şi mai câte, de ce n-am găsi un loc în calendar şi pentru Ziua Regăsirii de Sine? Dacă nu una universal-valabilă, măcar câte una pentru fiecare în parte.
Suntem o sumă de indivizi, nu un pachet, o masă, un electorat. Ştiţi care a fost anti-cuvântul anului 2004 în Germania? Humankapital. Nu cred că e nevoie de dicţionar!
Da' cu ăia care inca nu s-au pierdut cum ramane?
RăspundețiȘtergere... căci a lor e Împărăţia Cerurilor!
RăspundețiȘtergere:) Odata cu sosirea unei noi primaveri in vietile noastre... declar deschis sezonul (atentie potze... sezonul..!) regasirii de sine... facem si noi precum natura :)
RăspundețiȘtergereCa bine zici Adela !
RăspundețiȘtergereLectura asta mi a amintit de o dilema de cand eram mai mica, cand i-am scris parintelui (de la biserica) ca mi se pare ca prea traiesc prin sau pentru altii. de atunci, cred ca m-am mai regasit