22.3.07

Casa Verde la Cărtureşti



De când te ştiu, Bobule? Dacă mă gândesc la noiembrie 1988 mi te amintesc pe culoarele Casei Studenţilor din Timişoara, cărând în cârcă inima lui Stalin, îmbrăcaţi, amândoi, în sumanele negre de militari în termen interminabil la submarine atomice. Dar asta înseamnă că ne ştim de şi mai multă vreme. Că, doar, ne pregătiserăm intens pentru a da o dublă lovitură la FACS.
Când spun Partid
(cînd spun Partid)
Si-labele se-mbiiiiiiiiiiiiiiinăăăăăăă!

Ce vremuri... Cu Arpi dirijând corul şi Ţeţu regizând brigada artistică de agitaţie.
Te ştiu, deci, de o veşnicie. O listă interminabilă de momente: când ai ajuns tu stagiar (cum Dumnezeu) tocmai la Sasca; p-ormă când ai vrut să ajungi cum numai Eric cel Roşu a mai făcut-o în Canada sau Alaska; cum ai trecut gârla Mânecii rezemat de o roată de TIR; cum s-a uitat vameşul la tine în timp ce te scremeai să faci pipi pe roata aia; cum ai rămas tu fără acte (parcă le-ai aruncat, nu?) şi ai trăit bine mersi aşa până când te-a prins potera britanică în Hyde Park şi te-a bughit după fizionomie de te-a luat de musulman; cum ai stat tu în centrul de detenţie în care te-au învăţat engleza ca la mama lui Shakespeare; cum te-au trimis înapoi dar nu te-ai lecuit; cum ai ajuns iarăşi p-afară, şofer, tâmplar, dulgher, cârnăţar, Dumnezeu mai ştie ce meserii vei mai fi practicat; cum te-ai apucat de tâmplărie în Bucureşti (mă rog, că locuiai & lucrai în Domneşti nici nu mai contează - clienţii îţi erau din Bucureşti şi, de fapt, Domneşti e zona metropolitană); cum ai plecat iar; cum te-ai întors la Sasca şi te-ai apucat de căsuţa verde, cu Ileana...

Bobby. Inginer. Multitasking.
Şi am ajuns la ştirea propriu-zisă, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, măi flăcăi: mâine, vineri, la 18:00, la Cărtureştii de pe Magheru (mă rog, de pe Arthur Verona, pentru Verona a marcat Mutu în minutul 24), Ileana şi invitatul ei special (sau feat.) Bobby (cuuuuuuuuuuuuuum? nu-l cunoaşteţi pe Bobby din Strehaia?) vă prezintă CASA VERDE! Un experiment arhitectural ecologic, un proiect de locuinţă din cob (material de construcţii realizat din pământul excavat pentru fundaţie, amestecat cu nisip şi paie), sticle goale (nu e musai dar dacă tot au băut atâta bere în timpul lucrărilor, de ce nu?), parbrize recolate de la schrott sau tocăraie de lemn de la prieteni care n-au ales mineritul sau arhitectura ci s-au făcut avocaţi şi şi-au pus termopane.

Un comentariu: