Este 23:17. Linişte. Girofarul unui Logan de poliţie colorează zidurile blocurilor în care oamenii încep să pufăie cu telecomanda alunecându-le printre degete. Strada va fi murdară de noroi mâine dimineaţă, după ce locuitorii vor ieşi cu maşinile din fostele spaţii verzi pe care acum le folosesc drept parcări. Mâine vor fi şi claxoane, vor fi şi înjurături, vor fi coate înfipte în ficaţi pentru locuri în autobuze, dar acum autobuzele nu mai circulă. Acum oamenii pufăie liniştiţi, pentru că weekend-ul se apropie, weekend-ul în care îşi vor putea cheltui banii prin malluri şi hipermarketuri.
Deodată, se aud nişte buşituri, nişte bufnituri, nişte troscănituri, apoi nişte râsete înfundate peste care se suprapun paşi grăbiţi. Două secunde de linişte, scârţâitul unei uşi şi un val de strigăte puternice. Înjurături, blesteme crunte, anateme. Este baba din stânga, căreia puştanii din bloc i-au bătut iar în uşă. „Fir-aţi ai dracu’, jigodiilor! Arză-v-ar focu’, lepădăturilor!”, aşa urlă când tineretul începe câte un atac asupră-i.
Garsoniera babei este chiar în faţa intrării în scara blocului, acolo unde băieţii şi fetiţele sparg seminţe seară de seară. Baba are o uşă subţire şi aude foarte bine, spre deosebire de baba din dreapta, care n-aude nimic. Nu suportă să-i stea o gaşcă de idioţi în faţa uşii, cum nu cred că suportă nici un om normal din ţara asta, dar are o abordare prea provocatoare pentru generaţiile tinere. Habar n-am de când locuieşte aici, dar sunt convins că s-a războit cu multe generaţii de spărgători de seminţe. Iarna e mai rău pentru ea, băieţii îi pun petarde pe sub uşă şi stau mai mult „în scară”, unde intră goniţi de frig. Vara e anotimpul unei relative linişti. E grasă, agramată, săracă şi mamă a vreo şapte copii, care-i fac vizite dese. Încercarea de a mi-o închipui într-o postură maternă se sfârşeşte întotdeauna cu imaginea unei gorile bruscându-şi puiul.
De-a lungul timpului, am urât-o şi i-am dorit moartea, dar se încăpăţânează să nu crape. Baba are vocaţia scandalului. Chiar şi când nimeni nu-i fage gălăgie în faţa uşii caută altceva. Când nici un exemplar uman nu-i stă în cale, urlă la căţeii care, zgribuliţi, dorm pe preşul din faţa uşii ei. Ştie cam tot ce se petrece în bloc. I se pare suspect ca unii locatari să consume atâta apă. De unde au bani? Ea nu consumă mai nimic. Din câte ştiu eu, deţine, de luni de zile, recordul la cea mai mică întreţinere. Are păr pe faţă, pute. Vara îşi ţine uşa deschisă şi scara blocului se umple de mirosul rânced al murdăriei. Dă televizorul tare, trage apa cu zgomot şi lasă lanţul să se lovească puternic de pereţi.
Acum un an i-am auzit gemetele prin peretele subţire, pentru că baba e foarte bolnavă. Atunci, pentru câteva minute, am căutat un sentiment de milă în adâncul sufletului, dar n-am reuşit să găsesc nici o urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu