Twitteroluţia

Ce ţi'e, dom'le, şi cu secolul 21...

Vitalie dă pe Deutsche Welle că Voronin coace pentru diseară ceva.
Telegraph şi Foreign Policy relatează în timp real despre revoluţia pe twitter.
Care twitter s'a încins deja; aflai aşa că la Cahul se încarcă autobuze - dar nu şi dacă's oameni de bine sau nu. Oricum, vorba Sprâncenatului, se pune de o cahuliadă.
În spaţiul său românesc, Facebook-ul e şi el pe foc continuu. Numai FB-feedurile de la Spiegel şi New York Times au alte probleme.
Realitatea şi, mai apoi, Antena 3 preiau streamingul live de pe online-ul Pro TV încercând să mute pe imagini din celebra sursă YouTube sau să cropeze imaginea ori de câte ori apare sigla postului în colţul imaginii. Mari oameni, zic eu...

Ioana Avădani are un mesaj - o rugăminte, de fapt - de la colegii din Chişinău: scrieţi, scrieţi mult, scrieţi tot!


Să nu ne luăm cu fumul şi ochii, însă, şi să uităm de cele patru ore de program zilnic ale domnişoarei Elena Băsescu, de vânzările anterioare ale surorii ei mai mari şi de duzii vărului de la Constanţa... Mie, personal, tăcerea lui Tiran Băsescu din ultimele zile nu'mi miroase a bine.


PS: senzaţionale imagini, mersi, Sprâncenatule!

Vin tezele din aprilie

Se coace manifestul mafiei mămicilor! În curând, în Ziarul Copiilor!

112?

Nu ştiu cum să'i explic, pe româneşte, conştiinţei mele că... mă rog, ştiţi voi, simpatie vs repulsie în cazul Becali, hoţii, maşina, procuratura, arestul preventiv, alea-alea.
Pe strada Vişinei, imediat după colţ, un golănaş şi'a parcat motocicleta (un scuter dintr'alea care imită motoarele adevărate) pe mijlocul carosabilului şi se fâţâia pe lângă una dintre maşinile trase pe dreapta. Dacă veneam mai zdravăn mă opream fix în şandramaua cu două roţi. Eram bun de plată? Probabil că nu dar mai poţi ştii?
Ei, bine, n'am dat spiritul civic jos din maşină ci am pus mâna pe telefon şi am sunat la 0219544, numărul scurt al poliţiei rutiere. La care mi'a răspuns un sunet specific aparatelor deranjate. După care am încercat degeaba să sun la 112 că suna mereu ocupat.
După al doilea semafor am renunţat. Pentru o clipă am fost convins că dacă aveam banii lui Becali sunam un zmărăndoi şi'l puneam să sechestreze motocicleta.
Dar nu'i am, aşa că, probabil, mă împac cu gândul că de'o fi să mor cândva mor cu dreptatea în mână.

Mogulii

- Mogulul apolitic.
- Mogulul rău.
- Mogulul imoral.
- Mogulul care a întors armele.

Îmi scăpă ceva?

Principele? Care? Preşedinte? Al cui?

Uite, frate, ce glumă: Radu Duda, zis şi principele consort al Margaretei bătrânului Mihai (respecte, Majestate, atâtea câte mi'au mai rămas!), se joacă de'a "ce'ar fi să candidez?".

După ce (m')am râs puţin am zis că nu'i, totuşi, râsul meu.
Din ce'am auzit eu despre acest Duda nu m'ar surprinde să fie un pionaş (de sacrificu, desigur, că nici dacă ar candida singur nu cred c'ar ieşi) pentru a smulge voturile încă-monarhiştilor din segmentul liberal de electorat.

Sigur, e o speculaţie de prăfuită după amiază cu soare undeva la ţară. Dar praful, ca şi fumul, sunt două arme atât de importante...

Aseară, în Lăptărie. Celelalte Cuvinte

De fapt, a cam fost azi noapte. Aproape azi dimineaţă.

Lăptăria nu e clubul ideal pentru concerte. Asta ar fi una...
A doua: tehnica îl mai face, dom'le, pe om. Ca atare, omul ar trebui să'şi gândească din timp nişte soluţii de back-up.
A treia: Ana avea dreptate, când se cântă pe la cârciumari, ora oficială se decalpează. Mult.
Aşa. Patru: dacă tot ai întârziat şi, între timp. ţi s'a stricat computeru' de bord, Căline, tati, nu stai cu spatele la lume. Iei chitara rece în mână şi faci show de unul singur, chiar dacă nu eşti un entertainer de felul tău. Cânţi, acolo, unplugged, că oamenii au dat bani să vină să te vadă şi ai mai şi întârziat 90 de minute. Ei nu se simt minţiţi iar ţie îţi creşte şi mai mult cota. Cânţi până se repară drăcovenia aia după care o iei de la capăt în formulă completă. Dacă nu poţi, nu ştii sau n'ai chef, te laşi de treaba asta.

Probabil că, după concertul de azi noapte, din Lăptărie, Celelalte Cuvinte a pierdut câţiva fani. Vreo 10.
Restul de vreo 200, care am rămas (fie pentru că vroiam ceva de banii plătiţi, fie din simpatie şi solidaritate, mă rog, or mai fi şi alte motive... ), ne'am luat raţia de Cuvinte, într'un show fair şi plăcut.


Cât despre organizatori - păcat că un club aflat în buricul târgului, în mansarda Teatrului Naţional şi, implicit, cu pretenţii (poate justificate) de cultură are strategi/strategii de marketing de mahala. Evident că cine a ajuns sâmbătă seara în uşa Lăptăriei să vadă concertul Celelalte Cuvinte va da 250.ooo de lei la intrare. Poate că n'ar mai fi făcut drumul până acolo dacă preţul ar fi fost public în săptămâna dinaintea evenimentului sau dacă, la numărul pe care îl găseşti în dreptul Lăptăriei la o căutare dată pe net, îţi răspunde şi altcineva decât doamna înregistrată de operatorul de telefonie să te informeze că abonatul solicitat este temporar defect. Temporar, zici...

Celelalte Cuvinte

Mâine seară, în Lăptărie, de la 10.

Stele's numai care
nu sunt de vânzare!