The day after

Eu nu mă pricep, că's de la ţară.
Dar am răbdare, ca tot românu'. Am răbdare să'i ascult pe ăia de înţeleg mai multe.
Şi, după ce trece o vreme, încep să mă luminez şi eu puţin.
Şi pricep cam ce se întâmplă acum, la noi, cu criza.

Când eram eu mai mic, aşa, circula (nu, nu pe mail, nu era net pe atunci) copia aia xeroxată a unei maimuţe, aia care ilustra o înţelepciune despre muncă.

Cam aşa şi cu survival kit-ul de criză al Guvernului Boc.
Vine criza? Nu'i bai, avem soluţii. Ne facem mici, ne ascundem şi stăm cuminţi, până trece! Că doar n'o ţine o veşnicie.

Eu, personal, până acum, n'am auzit decât despre măsuri luate ca urmare a consecinţelor crizei care va veni. Dar poate că tocmai aţipisem eu când Boc & co a vorbit despre soluţii de întâmpinare a dezastrului, de ocolire a lui şi de redresare...

Most wanted

Aflu de pe Realitatea că poliţiştii au realizat portretul robot al asasinului de la Braşov.

What?

I'auzi, popa!

Se plângea, miercuri, Jurnalul Naţional de moartea subită a societăţii civile.
Ei, aş... Nici nu ştiţi unde zăceau pitite rezervele de civism ale României, dimpreună, probabil, cu stocurile de vin duhovnicesc.
Cum ar veni, de la Alina Mungiu mai puţin, de la Domnul cât cuprinde!
Ah, Fiara!

Despre externalizarea serviciilor de securitate

Nici unul din cele cam zece filtre de poliţie + jandarmi cu care m'am intersectat în ultimele două zile nu m'a oprit să mă întrebe de sănătate. Puteam să care ce vrea muşchiul lui Abu Nidal - şi să ştiţi, domnilor de la MIRA, SIE, SRI: portbagajul unui Logan are 500 de litri!

Acuma, am şi eu o întrebare: de ce atâta isterie şi nu îl roagă pe Gulie să rezolve treaba?

Modelul islandez

Am răcit.
Starea aia cretină - cu durere de cap, căscat continuu până la lăcrimat, încheieturi care te sâcâie, piele care stă să pleznească peste un tine care nu îşi mai încape în sine şi nu din motive de fală, migrene and so on.
Emil a venit din periplul post-sovietic atins de un mic virus pravdoslavnic.
Nu ştiu Adei cum îi este şi ce face.

Aţi văzut ce făcură corciturile alea vikingo-saxono-inuite? După ce băncile britanice le'au falimentat ţara, după ce au refuzat Rusia care se declarase dispusă să le'o cumpere, aşa cum este ea acum, îngheţată meteo şi economic, după ce că primul ăla ministru adus de spate a demisionat, s'au găsit să puie prim ministră o doamnă, fostă stewardesă, cu opţiuni sexuale alternative. Mai pe scurt: o lesbiană.
Ce depravare!
Ce moralitate îndoielnică!
Ce ţară...


Bref.
CTP scrie aşa:

Subsemnatul, în calitate de Propovăduitor al Apocalipsei, cred că realist e să uităm campania electorală.

Nu's de acord cu domnia sa.
Dacă Traian Băsescu, de exemplu, îi spune doamnei sale cu acte că se duce să îi aducă un pandantiv nemaipomenită de pe strada aia cu bijutieri evrei din spatele gării de la Antwerpen iar la întoarcere îl face cadou Elenei Udrea, ce se întâmplă?
Dar dacă doamna Boc aude că cele trei blonde şi o brunetă de la Palatul Victoria nu ar fi, de fapt, consiliere?

Partidele ajunse la guvernare au semnat un angajament cu nevasta - în cazul dat, acea parte din electorat care nu doar că s'a dus la alegeri dar a şi votat ce a votat. Ei, şi, de acu'ncolo, o bagă pe aia cu "să vedem cum evoluează lucrurile", ca şi cum ar vorbi despre potul de 28 de milioane de euro de la loteria germană necâştigat ieri şi reportat pentru sâmbătă, când la 6 din 49 se vor putea câştiga (repet: în Germania) 35 de milioane de euro.

Păi, până una alta, mariajul dintre partidele ajunse la guvernare şi cei care le'au trimis acolo nu s'a consumat. Divorţul ar fi cea mai serioasă opţiune.
Părerea mea de om răcit.

Scurte poveşti cu bănci.

Un român face o plată online cu un MasterCard de la Bancpost.
Primeşte e-mail prin care i se spune că plata nu a fost efectuată pentru că există o problemă de card.
Sună la bancă şi banca îi confirmă că nu mai are cum plăti cu respectivul card întrucât a fost blocat o dată cu emiterea unui card nou.
Bine, bine, dar:
a). pe cardul blocat scrie, înscris de Bancpost, că este valabil până în luna 02 a anului 09 şi
b). banca nu are nici o obligaţie faţă de client, atunci când îi blochează clientului accesul la propriile fonduri?

Un alt român vrea să scoată bani din bancomat cu un card HVB (asta fiind banca pentru locuinţe care, însă, nu dă credite decât după ce ai făcut economii o perioadă de cel puţin 18 luni, după care îţi poate oferi până la 60% din costul imobiliarului vizat).
Prima încercare - ATMul refuză şi explică: pin greşit.
Românul încearcă din nou. ATMul răspunde la fel.
Românul sună la bancă şi îi explică vocii băncii că pinul cu pricina nu poate fi greşit pentru că este folosit de vreme bună. Banca îi răspunde că e prost şi mincinos şi că va primi în curând un alt pin.

Dacă aş fi în situaţia oricăruia dintre ei mi'aş ţine banii în saci, în coteţul câinelui ciobănesc german.

Republica Cocalară Română

Ştim deja că "restul e cancan" dar, până la a deveni cancan, ar fi interesant de aflat motivele pentru care nu s'a sesizat DGCOAC. Sau/şi SRI. Nu pentru că un gunoi şi'a lăsat maşina cu portiera deschisă, cheia în contact şi motorul pornit ci pentru următoarea secvenţă din film:

"(...) Salvatorul finantatorului Stelei s-a dovedit a fi Gulie, care imediat cum a aflat de furt si-a mobilizat oamenii. Acestia au intocmit o lista de suspecti formata din hoti de masini. Si au inceput sa sune pentru a afla faptasii. In 30 de minute hotii si masina pe care o furasera au fost identificati."

Sau, poate, asta înseamnă externalizarea serviciilor publice în condiţii de recesiune şi disponibilizări...