Blogureşti

30.10.07

Bucureşti, scene de luptă

28.10.07

Aici sunt banii dumneavoastră?

Bă, fanii lui Băsescu, ia, urechea plecată la mine, câteva zeci de secunde.

Eu, mândru şi fericit proprietar peste şase exemplare de câini din care cinci sunt corcituri curate (cu Trixie, o Lhasa Apso, care mă latră din cer, şapte), îmi exprim profunda dezamăgire faţă de mine însumi, în primul rând dar, mergând pe firul cauzei în amonte, ajung până la pacostea cu care naţia asta blestemată s-a căpătuit and I mean Traian a lu' Băsescu. Mitocanul ăsta, ajuns preşedinte al unei ţări abandonate de un Dumnezeu pe care îl (Îl?) tot întreb de o vreme dacă e pe bune sau nu, şi-a crispat bojocii, pe când era primar general la Bucureşti (Traiane, mai ştii cât de mahmur erai în dimineaţa în care o gaşcă de ziarişti germani a stat cam o oră să binevoieşti să apari la birou, la Primărie, la ora stabilită, cu vreo două ceasuri după începutul unei zile normale de lucru, de i-ai lăsat singuri cu un consilier de rahat, personaj care, dacă îşi aducea familia de acasă, POATE cumula suficienţi neuroni - doi la număr - pentru o sinapsă...)

Punct.

De la capăt.

Mitocanul ăsta despre care vorbesc şi care vă cheamă la referendum toamna asta, a promis să rezolve, el, cu faţa lui de marinar mahmur, problema câinilor vagabonzi. A încercat-o fără să recurgă la uzul raţiunii şi, astfel, în loc să ofere soluţii, a oferit pricini deshidratatei Brijibardo (na, bre, nea Traiane, pe asta ai ratat-o, pe vremea când avea fofoloanca precum a puicuţei Cocoşului) şi şpăgarului de Liviu ăla Harbuz. Şi nici vorba de soluţie pentru câinii vagabonzi!

Să fim bine înţeleşi. Iubesc câinii. Îi iubesc rău bine! Sau bine rău.

Avem mai multe de generaţii de câini nefericiţi şi dacă există o lume de apoi, sper că Ceauşescu şi toţi zeloşii săi acoliţi să fie fărămiţaţi acolo unde poate sunt de câinii rămaşi fără stăpân în urma sistematizării. Dar poate şi cei care, mai apoi, au preluat responsabilităţi publice numai pentru beneficii personale, vor împărtăşi aceeaşi soartă. La fel şi tu, Băsescule, care ai vrut să măcelăreşti câinii vagabonzi dar ai ajuns să te ţigăneşti cu Harbuz pe comisoane de la Vier Pfoten (e Pfote - plural Pfoten, Trăiene, nu Pfotze, deşi astea de pe urmă - îţi dai seama cum o fi să fie chiar vier deodată? - te'nebunesc pe matale de ai ajuns un mare pfotar...), când a venit vorba de soluţii mai creştineşti (că tot te dai bine pe lângă popi, ca-ntre voi, securiştii).

Să vă stea comisioanele în gât. Şi dispăreţi dracului, voi şi toţi ceilalţi de teapa voastră, că e viaţa noastră în joc şi distrugeţi încă bună parte din viaţa copiilor noştri. Că pe ai voştri aveţi mereu grijă să îi căpătuiţi. Mai cu o bordură, mai cu un asfalt...

Îmi cer scuze că, pe alocuri, am deviat de la buna cuviinţă. Şi totul a pornit de la un email primit de la Emil, în seara asta:

Duminica, 28 octombrie, mama a fost muscata de un caine in scara blocului in care locuiesc. De cateva luni sunt in "corespondenta" cu "autoritatile competente" pentru a rezolva problema cainilor care salasuiesc in scara blocului, cu acordul administratiei si a unor iubitori de animale, asta dupa ce patru caini au sarit la sotia mea care era cu copilul in brate, de cel putin doua ori... Asa zisi iubitori de animale. Dupa ce a fost muscata mama mi-am iesit din minti si am luat o teava aruncata intr-un colt al balconului si am pornit la vanatoare de caini. Primul gasit, primul servit - trei lovituri de teava si m-am racorit, fara sa-l omor. Am fost acuzat de o vecina - iubitoare de animale - ca lovesc animale fara aparare. Da, lovesc animale, dar nu fara aparare, pe cele agresive, pe cele care ma ataca pe mine sau pe cei din familia mea... Luni, la prima ora, ma duc la politie sa depun plangeri penale si merg pana in panzele albe, dau in judecata administratia blocului si primaria sector 2, care mi-a raspuns la o sesizare ca "se iau masuri complete" pentru rezolvarea problemei. M-am saturat de iubitorii de animale care duc dragostea pana la pragul usii lor. M-am saturat de autoritatile care isi paseaza responsabilitatile. La trebunal, merde!!

Scuze daca te-am oripilat si daca nu m-ai scos de pe lista cu amici pina acum, poate ma intelegi daca te pui in situatia mea... Daca il musca pe David un caine? Cred ca ma vedeai deja la televizor, in fata unei stive de caini morti, cu o drujba in maini...

Băsescule, dormi liniştit? Băi, Harbuz, cum fu ultimul concediu? Nesătuii dracului...

Închiriez coteţ. Fără utilităţi. Dă banu', fraereee!

Aventura imobiliară din Capitală continuă. Azi avem camera de 90 de euro amenajată într-un hol. Păi ce vrei, frate, la banii ăştia?! Dacă vrei lux, dă 350 dă euroi pentru o garsonieră nemobilată în Sălăjan şi stai singur, tu şi cu băeţii de dupe bloace.

N-am putut să mă abţin şi-am sunat la numerele de telefon din anunţ. Ei bine, era o agenţie imobiliară. "Cine mai trece prin cameră?", am întrebat. "Păi, proprietara şi încă un chiriaş", mi s-a răspuns. Nebunatică proprietară!

Tovarăşe Bulgakov, trezeşte-te, e de scris!
Şi de băut, şi de plâns.

26.10.07

Pe Teodora o dor manutele

Liana Stanciu nu este prietena mea. N-avem prea multe in comun. Sau poate ca da. Lucram amandoua la radio. Suntem amandoua mame. Mame de fete. Si cam atat. Ea e cu lumea ei, eu cu a mea. Desi nu ma cunostea de nicaieri, cand am sunat-o si am rugat-o sa imi acorde 30 de minute din viata ei, a acceptat pe loc. Urma sa vorbim despre ceva ce avem in comun: despre fetita ei Teodora.
M-am intalnit cu Liana la MagicFM. M-a privit drept in ochi, mi-a vorbit ca si cum ne-am fi stiut de o viata, am trecut instant de la dumneavoastra la tu, m-a lasat sa-i fac si poza, nu m-a intrebat cat o platesc pentru interviu. Am vrut poze cu Liana si Mihai si Teodora? Mi-a trimis. Am vrut sa aflu cum a fost la nunta? Mi-a povestit. Am descusut-o despre Teodora, a zis tot. Cand vorbea despre fetita ei, chipul Lianei se lumina. Mi-a povestit despre Teodora atat de multe si cu atat de mare drag si cu atata iubire, de parca eram prietene si nu ne vazusem de vreo cinci ani. Teodora este tot, mi-a zis ea. Intai e ea, un loc liber, apoi Mihai, alte trei locuri libere si apoi restul lumii.
I-am povestit si eu despre Irina. A zambit cu la fel de multa caldura.
Azi am aflat ca Liana se afla pe culmile celei mai negre disperari. Fetita ei in varsta de un an si zece luni a fost diagnosticata cu cancer de colon.
Nu stiu exact cat de bogati sunt Liana si Mihai, parintii Teodorei. Stiu ca operatiile ii costa undeva peste 120.000 de euro. Si daca fetita trece cu bine de operatii urmeaza recuperar, controale la fiecare 6 luni si multi ani de groaza, inca vreo cinci din momentul in care celulele canceroase sunt indepartate. Cinci ani este perioada in care in orice moment, boala poate reveni.
Am citit comentarii pe diverse forumuri. Sunt oameni care considera ca Liana merita ajutor financiar pentru Teodora. Altii zic: rusine, a ajuns Liana sa ceara bani...
Liana NU a cerut bani. Liana a incercat sa se imprumute de la o prietena. Atat. N-a iesit la rampa, nu a intins mana.
In seara asta, intr-un spital din Viena, Liana Stanciu sta langa patutul fetitei sale si probabil plange sau se roaga sau priveste in gol. Stiu sigur ca daca ar putea s-ar intinde ea in locul Teodorei si pe patul de spital si pe masa de operatie. Stiu sigur ca daca ar putea s-ar lipi de Teodora si ar incerca sa-i smulga ea insasi celulele canceroase, le-ar lua asupra ei daca s-ar putea.
Dar nu se poate.
Stiu asta pentru ca sunt mama si eu. Si mi-e frica, mi-e groaza sa ma gandesc: eu ce as face daca...?
De cateva zile Liana Stanciu nu mai este vedeta de la TV si de la radio, este doar mama Teodorei.
Teodora merita sa traiasca. Va rog, daca puteti sa ii ajutati pe Liana si Mihai, ajutati-i. Au intrat pe un drum lung, si ca sa ajunga doar in prima gara le trebuie 120.000 de euro. Dar drumul nu trebuie sa se opreasca in prima gara.
In seara asta pe Teodora o dor manutele de la branule, o dor copcile de la operatie. Teodora are un an si zece luni si o dor manutele...

Străzi din capitala europeană Bucureşti

Locul faptei - cartier rezidenţial din nordul oraşului; preţ metru pătrat de teren - cca 3000 de euro; superofertă la metrul cub de noroi. Dom' Videanu, nişte borduri, ceva?...

25.10.07

سوق. Parfum de Africa

Ai putea să crezi că dacă ai văzut una, le-ai văzut pe toate. Şi, totuşi, nici un souk nu seamănă cu celălalt, nici o cămilă cu cealaltă, nici djalabiyah între ele, nici hijaburile, nici dunele... Ar fi multe de spus dar (şablon?) o fotografie vorbeşte cât o mie de cuvinte. Mergeţi şi vedeţi, începând cu 7 noiembrie, la Muzeul Antipa, ce au ştiut să facă, în Africa, expediţiile româneşti.