Dragă Blogurești,
Nu sunt eu omul care să suspine după vremurile trecute (deși mă dau în vânt după candelabrele și mobila cu patină), dar trebuie să recunosc că un lucru nu se mai face ca odinioară: votul.
Da, votul. Chiar trebuie ca un incult sărac să aibă dreptul să voteze? Nu era mai bine pe vremea lui Carol I, când alegătorii primeau buletinul de vot doar dacă aveau o situație materială serioasă? Ce atâția terchea-berchea care vin la secția de votare rupți în cur?
Singura problemă cu votul cenzitar e legată de moguli. E drept, mogulii sunt în esență niște oameni gospodari și au bani (bun), dar au furat/fură (rău). În plus, nici nu citesc editorialele Domnului Liiceanu sau ale Domnului Pleșu. De fapt, poate că asta ar trebui, ca pe lângă bani, să punem și educația printre condițiile obligatorii pentru a avea drept de vot. Dar nici asta nu e o soluție, știut fiind că mogulii obișnuiesc să cumpere diplome. Poate un mic test din Pleșu și Liiceanu ar rezolva problema admisibilității pe lista cu votanți.
Eu aș mai limita și votul pensionarilor, scârbele matusalemice care, după cum bine arată domnul Mihăieș, ne țin în Evul Mediu comunist de 25 de ani. Vorba celor care au inițiat petiția pentru votul cenzitar: „Persoanele care sunt in varsta , conform criteriilor Legii nr.19/2000, la zi, care au un grad de instruire sub medie si in genere sunt labile si lesne de manipulat prin mass-media s.a.m.d.; cele care de ani de zile nu au locuri de munca si traiesc efectiv din „mila” statului (adica a celor care platesc taxele si impozitele, n.n.),”asistatii sociali”, sau cele care au „vicii” , etc.,care nu produc absolut nimic pentru Romania ci consuma si au doar „drepturi”, cei condamnati pentru infractiuni economice, politice sau infractiuni grave, de asemenea nu trebuie sa voteze”.
Dar e greu, vorba domnului Ciucu de la CRPE, „să pui acum, la început de secol 21, problema votului pentru care trebuie să te califici, să-l meriți, ridică niște probleme extrem de greu de depășit. Votul universal este privit de cei mai mulți mulți drept victoria decisiva a democratiei asupra oricaror alte forme de guvernământ (democația fiind răul cel mai mic). Stânga socialistă contemporană își arogă dreptul universal de vot ca pe o victorie proprie deși nu e chiar așa. Conform socialiștilor pionieri votul universal ar fi trebuit să aducă nu doar eliberarea maselor de sub elitele politicie ci chiar iluminarea acestor mase, având un efect formativ. Au trecut zeci și sute de ani dar acest lucru nu se poate demonstra”.
Deci tot javrele de socialiști! Și tot domnul Ciucu continuă peste câteva zeci de paragrafe: „Suntem prizonierii votului universal și ai populismului. Fara vot cenzitar, sau macar fără o condiție minimală, așa cum ar fi alfabetizarea (care să ajute mutăm mediana votanților mai spre cei cu nițică carte), vom trai într-un populism etern. E bine să înțelegem acest lucru și să ne obișnuim cu ideea. Nu ai ce sa opui populismului, doar mai mult populism. Și în timpul Republicii Romane, după Gaius Grachus a venit Tiberius Grachus. Vorba românului, „scapi de dracu și dai de frat-su”. Fără ei crizele constituționale, care prin populism rampant să submineze Republica, ne par improbabile”. Magistrală și directă explicație a istoriei romanilor, bravii noștri înaintași. Domnul Ciucu este un om care ar trebui să aibă nu unul, ci două voturi la fiecare scrutin, pentru superba înțelegere a istoriei Romei (deși, pentru o mai bună dovadă a erudiției, îi recomand să facă, din loc în loc, câte o referință la 1984). Iar domnii Pleșu, Liiceanu și Patapievici să primească câte zece ștampile, pe puțin.
Deci hai la luptă pentru votul cenzitar!
Cu stimă,
Cecil Daniel Cositoreanu
CEO, CFO, COO și antreprenor
