Vrem un oraș curat și civilizat!

Dragă Blogurești,

Îmi permit să îți atrag atenția asupra unui aspect extrem de urât din viața de zi cu zi a orașului nostru, așa-zisul Mic Paris și capitală europeană.

Iată despre ce este vorba. Trec în fiecare zi, în drum spre birou, pe lângă un teren viran pe care, din nefericire, s-au aciuiat câteva elemente de ultimă speță: o familie de origine dubioasă și bine pigmentată – dacă înțelegeți ce vreau să spun – și care a ridicat câteva cocioabe pe acest spațiu părăsit pe care, alminteri, ar fi putut funcționa o oază de normalitate și bun-simț, ca, de exemplu, un McDonald's sau un magazin cu obiecte hand made.

Problema este că această adevărată șatră este așezată chiar în imediata apropiere a unui semafor în fața căruia trebuie să opresc și să aștept destul de multă vreme, din cauză că roșul ține cam multișor (asta-i o altă problemă, dar ce să faci când ai un primar care are un limbaj atât de colorat). Așa că sunt nevoit să suport imaginea odioasă a acestor oameni care trăiesc din banii noștri, ai celor ce muncesc cinstit și plătesc taxe peste taxe. Acești necivilizați și primitivi sunt motivul pentru care orașul nostru arată așa cum arată în prezent. Știu că situația nu e singulară și că există numeroase astfel de tabere ilegale, dar care poate fi soluția? Cu siguranță, acești oameni nu sunt bucureșteni adevărați. Sunt veniți de undeva, din vreun colț al țării unde oamenilor nu le place munca încă de la naștere și stau toată ziua la cîrciumă și beau ajutoarele sociale (pentru care, vă reamintesc încă o dată, plătim noi, cei care ducem în spate o întreagă populație de asistați).

Credeți-mă că m-am gândit mult înainte de a vă scrie. Zi de zi, în lungile secunde de așteptare la semafor, am căutat răspunsuri din dorința de a nu mai fi nevoit să închid geamul fumuriu al Passat-ului meu hidramat și să întorc privirea dezgustat de acest spectacol grotesc de animalism primar. O rezolvare ar fi interzicerea accesului acestor specimene pe teritoriul Bucureștiului și expulzarea în, să zicem, județul Vaslui a celor care nu pot face dovada unui domiciliu stabil. De asemenea, propun ca primăriile de sector să elibereze acte de identitate doar celor care au venituri peste salariul mediu pe economie, ca măsură de protecție împotriva săracilor care umplu străzile cu corturile lor.

Știu că mulți dintre cei aflați în situația mea, care trec zilnic pe acolo și sunt nevoiți să se țină de nas din cauza mirosului revoltător de jeg și lipsă de civilizație și cultură, ar putea spune că e vorba doar de niște copii între 4 și 12 ani și care n-ar trebui blamați, dar cred cu tărie că, dacă și-ar lua viața în propriile mâini și s-ar apuca de muncă, n-ar mai ajunge în situația asta. Singura explicație pentru starea în care se află e refuzul de a munci, asta e sigur. Ar trebui să urmăm exemplul Boliviei, care se pregătește să legalizeze munca copiilor de la 10 ani și să rupem odată cu trecutul comunist.

Doar de noi depinde dacă aceste „ființe” vor continua să ne paraziteze în continuare. Trebuie să ne mobilizăm și să luăm atitudine.

Și îmi permit să-l citez aici pe marele Andrei Pleșu care spunea într-unul din editorialele pe care le citesc și le memorez cu sfințenie: „...cînd subînţelesul normalităţii devine o utopie, pe scurt, cînd nimic nu pare să funcţioneze ca lumea, vinovaţii nu trebuie căutaţi numai în sus, printre ierarhiile puterii, ci şi lîngă noi, lîngă umărul nostru, de-a dreapta şi de-a stînga noastră. Ba chiar, să nu ne fie cu supărare, în noi înşine, în lehamitea, în solipsismul nostru obosit, sau în recursul prea prompt la băşcălie şi descurcăreală”.

Așadar, să ne revigorăm solipsimul, să facem ceva, frați bucureșteni! Vă chem la luptă pe toți cei care credeți că avem dreptul la un oraș frumos și curat, populat de oameni de bun-simț și cu vederi occidentale, oameni care iubesc mai presus de orice vizitele lungi în ceainării cu ștaif și răsfoitul cărților groase, cu coperte cartonate și lucioase. Vă rog să publicați această scrisoare și să-i îndemnați pe cititori să dea share și like, pentru ca tot mai multă lume să-l citească și să ia atitudine. Deocamdată vom lua atitudine doar pe internet (pentru că, muncind din greu, nu avem timp să socializăm offline), apoi, când mișcarea noastră pentru dictatura bunului simț va lua amploare, putem să organizăm chiar și un flash mob în fața librăriei Humanitas Cișmigiu.

Doamne-ajută!

Cecil Daniel Cositoreanu

CEO, CFO, COO și antreprenor.