Dragă Blogurești,
Sunt un om căruia îi place înainte de toate să se exprime corect și elegant, ca un adevărat cetățean al unei capitale care - mai e nevoie s-o repet? - susține cu banii pe care-i produce întreaga țară (inclusiv pe puturoșii și prea lenții de ardeleni). Nu tolerez absolut nicio abatere de la normele gramaticale ale Academiei Române, nici în scris, nici în vorbit. Așa că sancționez prompt orice dezacord, orice exprimare greșită, oricât de mici ar fi ele.
Zilele trecută am intrat într-un supermarket pentru a-mi cumpăra niște pere, care mă ajută zilnic să combat mica mea problemă legată de constipație. Când am ajuns la casă, i-am cerut vânzătoarei o plasă mai mare.
- Avem decât mai mici, mi-a răspuns ea.
Am văzut negru în fața ochilor și, cu vocea tremurândă, am replicat:
- Avem doar!
S-a uitat la mine cu ochii mici, injectați și bestiali, fără să înțeleagă.
- Ar trebui să vă învețe să vorbiți corect dacă lucrați cu publicul. Mai pui și virgulă între subiect și predicat, i-am spus rece.
- Da’ ce-am zis, domnu’? V-am dat pungile care le am.
Supermarketul a început să se învârtă cu mine. Am smuls punga și am început să respir adânc în ea. Încet, m-am mai calmat. În acest timp în care eu agonizam la casa cu numărul 23, inculta se angajase într-o conversație cu altă vânzătoare. Mi-am dat la o parte punga de pe față la timp pentru a o auzi spunându-i colegei:
- Mâine vii la servici?
A fost momentul în care m-am dezlănțuit. Am scos sprayul cu piper pe care-l am întotdeauna la mine când merg printre săraci și i-am tras un jet puternic în ochi. Apoi am țipat suficient de puternic încât să acopăr urletul ei și m-am năpustit pe culoar. În jur auzeam agenții de pază strigând „Ține-l, să n-aive vreun cuțit la el!”, „S-au speriat toți clienții datorită lui” sau „E complect nebun”. Așa că am continuat să apăs pe spray în timp ce-l îndreptam în stânga și-n dreapta. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit au fost: „Fute-i una cu pulanul ăsta în cap. Este mai superior ca calitate ca ce ai tu”. Apoi totul s-a întunecat.
M-am trezit peste câteva ore pe o targă, în camera de gardă de la Universitar. Îmi puseseră o branulă, iar pe cap aveam un pansament. M-am ridicat în coate și l-am auzit pe brancardier spunându-i asistentei: „I-a dat în cap ca la mingie. Ce-a zis doctora?”.
Am fugit din spital cu branula încă fluturându-mi de braț. Sistemul sanitar din România e inuman.
Doamne-ajută!
Al dumneavoastră,
Cecil Daniel Cositoreanu
CEO, CFO, COO și antreprenor.
Brav-o!
RăspundețiȘtergere