23.12.08

22.12

Nu sunt fan Bucurenci. Dimpotrivă. Sunt mult prea de dreapta ca să accept mesianismul de această factură. Şi sunt mult prea de la ţară ca să fiu de acord cu militantismul de stânga contra cost.
Dar asta e altă poveste.
M'am dus ieri acolo, unde ne'a trimis Ada, pentru că aveam nevoie de o dezintoxicare. Asistasem, toată după amiaza, la petrecerea de 19 ani de la naşterea FSN, cadoul din partea naşilor adolescentului fiind reînfiinţarea partidului creat pentru a da satisfacţie tuturor frustraţilor din eşalonul doi al comunismului.
Şi m'am dus pentru că l'am auzit de două ori, în ultima lună, pe gunoiul social numit Răzvan Teodorescu - prima oară la Gaudeamus, când, urlând din dosul obrajilor negri de furie, a spus, cât se poate de intelectual, "urâţi'i pe cei ce vor să'i facă rău lui Adrian Năstase"; a doua oară ieri, la Realitatea TV, când, auzind că bătrânul care a aruncat cu un ou în Ion Iliescu, şi'a pierdut cei doi fii în decembrie 89, a trântit, profund intelectual, în scârbă, un "da, probabil, asta e, omul are o problemă...".
Nu cred în valenţele lui "aprinde o lumânare pentru sufletul...". Dar, măcar, sper să le stea în gât unora acele luminiţe. Zece, trei, câte sunt. Sper degeaba?

Later edit: via Radu am nimerit aici. Nostalgicii să caşte bine ochiu'...









Un comentariu:

  1. Ma gandesc din ce in ce mai des, ca ar mai trebui o revolutie.

    Poate de data asta ar muri cei care duc tara asta de rapa.

    RăspundețiȘtergere