Singurul derby...

Că protagoniştii se afundă în hăurile cerebrale căscate în absenţa neuronilor, mi se pare a fi de înţeles şi acceptabil, până la un punct. Deşi nu'i prima oară când mă înspăimântă viitorul ştiind că salariaţii din iarbă ai unor echipe cum sunt Steaua sau Dinamo (că fotbalişti sau jucători mi'e greu să le spun unor Tamaş sau Bratu, aşa, la o primă strigare, nu că ceilalţi ar fi mai breji...), plus tot restul arsenalului vocal - de la dansatori din buric inspirând gaz de butelie din ţigări de foi sau oieri bâlbâiţi până la toată şleahta de chiţibuşari - sunt modele pentru o bună parte din societatea care ar trebui să ajungă, într'o zi, să ne plătească pensiile.
Mai trist, de fapt chiar grav e că liderii de opinie le ţin isonul şi scrijelesc pe unde apucă toate inepţiile debitate de scursurile care au îngropat în mocirlă valorile şi dau acatiste, ei, autorii acestor inepţii, pentru sufletul lui Ceauşescu fără de care n'ar fi găsit, la atâţia ani după ce s'au dedulcit la capitalism, ditai şlehtoiul de fraieri care să facă valul la fiecare mişcare de ghiul...
Nişte intelectuali fini şi rasaţi, care se laudă că au învăţat la şcoala lui Ioan Chirilă sau s'au cizelat lângă nea Johnny Cupen, uită chestia aia cu troaca.
Poftă mare la derby. Unicul, nu?
Bleah...