16.11.08

Noroc bun?

Multe lucruri nu mai sunt ca'n 15 ianuarie 2006. În rest, lucrurile rămân cum am stabilit atunci.

Muntele da comanda. Te obliga sa accepti limitele pe care el, de unul singur, fara negocieri, le impune. Daca le respecti, dupa sase ceasuri poti multumi Cerului ca ai vazut din nou soarele. (...) Daca insa incerci mai mult decat ti-a permis, muntele te pedepseste.

PS: mai aveam câte ceva de scris azi; despre Celelalte Cuvinte dar şi despre prostia din presă, despre retardul din tribune - dar azi n'au loc.

2 comentarii:

  1. Uite un lucru pe care nu-l înţeleg eu, Cristian. Minerii sunt cei care-şi riscă gâtul zilnic intrând în galerii. Tot ei ştiu care-s scurtăturile care se iau pentru a ciunti costurile, mai ales cu siguranţa.

    Şi-atunci, de ce nu opresc munca en masse? Dacă ar fi 2-3 mineri şi-un inginer, ar fi daţi afară, dar nu poţi da afară întreaga forţă de muncă. Şi-apoi, da, e cum spui tu - din imaginea minerilor a rămas doar sceleratul ăla, dar cu presă primită în galerii, mărturii, tamtam şi-ar putea îmbunătăţi imaginea şi condiţiile de lucru.

    RăspundețiȘtergere
  2. i-as impusca pe cei ce-au autorizat a doua interventie in mina; mai ales pe directorul de PM; intrebat de ce au intrat in mina la 3 ore dupa prima explozie,cand se stia ca nu aveau voie cel putin 24 de ore, a spus senin ca e un lucru moral sa cobori in mina sa-ti salvezi ortacii ...regula asta n-a fost impusa de pomana; inseamna ca s-a mai intamplat si altadata

    RăspundețiȘtergere