Orange. Dictatura portocalie. Nimic despre Băsescu.

Am optat pentru cartelă reîncărcabilă fiindcă am oareşce probleme cu identificarea limitelor. Şi am considerat că, astfel, mi se va spune robotic "hoprea, ai sărit calu'!".
Am fost plecat să casc ochii la Photokina, poate cu gândul ascuns să mă lovesc de vreun scouter care să'mi zică "tăticule, eşti un geniu, unde te'ai ascuns până azi?". Evident că m'am trezit şi era deja dimineaţă.
Bref.
Creditul meu, mărunt cum era el, mi'a permis să dau, from time to time, semne că trăiesc. Sâmbătă am fost anunţat că mi'am atins limitele dar am putut trimite şi primi, în continuare, mesaje scrise.
Luni, ajuns la Bucureşti, am cumpărat credit Orange de patru euro. Am dat două telefoane de câte un minut taxabil fiecare (al doilea pe numărul favorit - al mamei, care costă, zic ei, un cent pe minut). După care am fost iarăşi informat că sunt în perioada de graţie şi nu mai pot suna. Le'am scris pe formularul de pe site-ul Orange, cerându'le o explicaţie. Mi'a răspuns un robot căruia îi mulţumesc pentru că m'a informat asupra şanselor minime de a primi vreodată răspuns.
Azi dimineaţă mi'am mai cumpărat credit de şapte euro. Am reuşit să dau un telefon şi două beepuri înainte de a mă regăsi, iarăşi, în perioada de graţie!
Am înjurat de toţi sfinţii pe care îi pomenea în copilărie pfarabaci (taica popa, într'o combinaţie austroungară) după care am pornit spre Piaţa Victoriei, să le dau bag cartela pe gât. Nu vă mai povestesc de cucoana care a lăsat Peugeot-ul în poarta curţii Muzeului Antipa, de n'am putut nici eu intra nici unul dinlăuntru să iasă. Ne'am consolat reciproc şi am ajuns la vorba Sprâncenatului: trasul cu cheia pe maşina (nouă!) e, totuşi, o lovitură sub centură.
Well, individul care s'a ocupat de clientul EU era de pe altă lume. După ce a tăcut maiestuos preţ de câteva minute, a dispărut şi m'a lăsat pradă spectacolului oferit la celelalte mese de alţi clienţi poate chiar mai nemulţumiţi decât eram eu. Când a venit, m'a anunţat, candid, că nici există o explicaţie (cool!), un serviciu despre care nici el n'a ştiut până acum (wow!). Se cheamă aproximativ credit negativ şi îţi permite să foloseşti serviciul de mesaje scrise în roaming după ce ţi'a expirat creditul. Iar acest serviciu îţi este băgat pe gât de cei de la Orange fără să ţi se spună şi fără să te întrebe dacă ai sau nu nevoie de el şi eşti dispus să intri pe minus ca să plăteşti, desigur, dobândă. P'ormă ţi'o furi, nu? Nu mă omor eu cu datul telefoanelor... dar parcă te umpli de discomfort comunicaţional când ştii că nu poţi da un telefon. Şi, apoi, ce se întâmpla dacă dădeam o mie de sms-uri şi fugeam în Bolivia? Mă căutau ca pe răposatu' Dudaev? În vremea asta, clienţii de la mesele alăturate trecuseră, deja, peste nătărăii de la ghişeu şi se răsteau la şefele şi şefii acestora, cerând să primească scuze şi să fie despăgubiţi material în limita pagubelor înregistrate, nu mai mult. Căci, nu'i aşa?, dacă le greşeşti, se înghesuie să te ardă. Invers nu se prea aglomerează niciodată traficul!
I'am cerut un desfăşurător al cheltuielilor pe care le'am făcut cu mesajele scrise. Nu a putut să mi le dea, pentru că, a aflat el de la nu ştiu ce serviciu intern Orange, informaţiile vin cu ţârâita din Germania. Şi cât va mai dura? Nu ştie. Şi nu pot să mă lase să vorbesc până le strâng pe toate, că, oricum, au riscat o dată cu mine lăsându'mă să scriu sms-uri în overdraft? Nu. Dar aş putea avea, la final, un desfăşurător al comunicaţiilor pentru care am plătit? Nu.
Nu?
Nu. Nu ştiţi ce făcea, între timp, consilierul meu de clientelă, aşa'i?
"Eu v'am scris reclamaţia... staţi, am uitat să'i dau un număr de înregistrare..."
Ce reclamaţie, dom'le?
"Păi ceea ce mi'aţi zis dumneavoastră că vi s'a întâmplat!"
Sunteţi sigur că aţi înţeles tot ce v'am spus? Daţi'mi şi mie să văd. Întoarceţi monitorul. Sau daţi un print.
"Nu am cum să fac asta!"
Ceeeee? Semnaţi frumuşel dumneavoastră reclamaţia cu nume propriu, nu cu al meu, şi puneţi numărul dumneavoastră de mobil acolo. Probabil astfel se nasc şi perlele pe care, mai apoi, le puneţi în circulaţie ca fiind grozăvii reclamate de clienţi...
"Puteţi scrie una de mână, dacă veţi..."
Da, şi mâine scriu o a treia prin care reclam faptul că nu am fost băgat în seamă de firma Orange România iar joi mergem să bem parastasul de patru zile de la prima reclamaţie. Sau ne ducem la Vodafone sau Cosmote. Care nu ştiu dacă's mai breji dar, până una-alta, sunt pe piaţă.