Republica CFR

Motto:

Pai doamna Demirgian(sar'na), situatia amicei dumneavoastra cere anumite reactii din partea poporului. Si nu numai la adresa doctorilor incompetenti ci la intreg registrul de dobitoci platiti din bani publici.
Radu

Buna ziua din Romania, tara care a recunoscut drept valabila si functionala institutia IMPUTERNICIRII, prin care a il - cum ii si zice numele - imputerniceste de fata cu un notar pe b sa ii care un lighean cu sosete murdare sau sa'i cumpere un lot de pamant.
Traim in Romania, si asta ii ocupa lui Mircea Badea tot timpul.
Traim in Romania, tara a carei Constitutie spune multe. Intre altele, ca suntem un stat unitar, national, blablabla, Vadime. In Romania asta, poate nu stiati, exista o republica autonoma, daca nu independenta, ale carei regulamente interne sunt mult mai presus de legile statului suveran, unitar, national blablabla. Aceasta republica se numeste Caile Ferate Romane. CFR.

Se ia o imputernicire si un profesor al liceului care pregateste viitorii ceferisti ai patriei. Profesorul e mai inteligent decat permite legea si reuseste sa obtina o bursa de studii subscrisa perioadei doctorale in indepartata Belgie. Precaut, profesorul face, inainte de plecare, o imputernicire prin care o deleaga pe mama lui sa il reprezinte, in cazul in care constata ca programul studiilor ii permite sa faca olecuta de turism, in relatia cu directia - sau biroul - CFR care elibereaza permise internationale de calatorie.
Doamna se duce, frumusel, la Gara de Nord, cu imputernicirea redactata de fata cu un notar public, institutie agreata de statul roman, si purtand apostila autenticitatii imputernicirii, aplicata de respectivul notar; in afara de imputernicirii, in mapa doamnei se afla tot ceea ce se mai cerea la dosar; este trimisa pe la mai multe ghisee si caserii, plateste niste chitante, face niste copii, revine la Gara de Nord, intra la ultimul ghiseu pe la care este obligata sa se chirceasca in fata acelui decupaj in peretele de sticla si afla cu stupoare ca nu poate primi permisul de calatorie internationala a fiului ei pentru ca acestea se elibereaza numai personal, pentru ca astfel stipuleaza regulamentele interne ale CFR. Argumentul privind valabilitatea, pe teritoriul Romaniei, a functiei de imputernicire nu are nici o valoare.

Prin urmare, concluzie: in Romania, regulamentele interne, cunoscute si sub denumirea de SOP, sunt mai presus de legile statului. La o prima consultare a unui jurist afli ca ai fost impins catre o concluzie falsa.

Dar nu astepti juristul ci te duci direct la miezul problemei. Ceri, asadar, un superior. Esti trimis vis-a-vis, la Ministerul Transporturilor. Timpul tau, insa, nu se supune regulilor unui functionar sictirit sarit in ajutorul functionarei-colege de la ghiseu si soliciti seful biroului. Nu exista. Deci: sase angajati lucreaza fara sef intr-un birou amenajat in Gara de Nord pentru ca, ti se spune, in minister nu mai e loc.

Bun. Pui mana pe telefon, suni pe cineva cu acces la net si ceri biroul de presa al ministerului. Unde o doamna, pan a la urma amabila, te trateaza, mai intai, cu un set de "dea"-uri. Si te paseaza la purtatorul de cuvant al CFRului. Care, auzind despre ce este vorba, inclina sa iti dea dreptate dar vrea sa stie care e motivul pentru care a fost sunata ea in aceasta problema - chiar daca, spune, te va ajuta sa rezolvi situatia.

Ar putea interveni, aici, abuzul de pozitie. Dar, asa cum ii explici si doamnei, un angajat al CFR care are, teoretic, dreptul la respectivul permis pentru calatorii gratuite internationale dar nu'l poate primi pentru ca el nu poate ajunge la ghiseu iar mama lui este refuzata si nici nu are norocul unui prieten jurnalist incheie prin a tranti poseta/geanta/palaria si o injuratura. Cazul profesorului doctorand, care are un astfel de prieten, este paradigmatic pentru un fenomen stupid, pe de o parte, si anticonstitutional, pe de alta. Orice calatorie de o mie de kilometri incepe cu un prim pas. Astfel ca situatia anterior evocata poate fi un prim pas pentru inlaturarea unei anomalii. Si, sunt convins, mai exista multe astfel de anomalii cu care muritorii de rand se ciocnesc zi de zi. Nu numai in Romania, pentru ca si in Germania s-au facut auzite replici de genul "Teoretic aveti dreptate. Regulamentul nostru spune, insa, altceva".

Dar noi traim in Romania, nu in Germania. Iar daca roboteii Hans si Helga inghit asemenea anomalii, nu inseamna ca e musai sa o pateasca si altii.

Traim, deci, in Romania si vorbim despre CFR, societatea de cai ferate care, pentru un tarif variind intre 550.000 si 1.400.000 de lei - sau 55 si 140 RON - iti ofera intarzieri de 70 de minute ale singurului tren ramas sa faca legatura, seara, dintre Capitala si cel mai important oras din vestul tarii, Timisoara. Au fost suspendate doua din cele trei garnituri pe motiv ca se lucreaza la linie; insa nici in acest caz nu se poate face un efort pentru a aduce calatorii la destinatie in timp util...

Aici ar fi trebuit sa intre doua poze dar daca veniti mai tarziu veti vedea doua imagini suprinse in Gara de Nord. Una ieri dimineata, cu tabloul de sosiri plin de trenuri ce urmeaza sa ajunga in statie cu intarzieri de pana la 100 de minute. Cea de'a doua astazi, cu un afis pe care esti anuntat ca vei fi despagubit partial daca nu ajungi la destinatie in patru cazuri. Unul este "imbolnaviri in tren" - si, aici, sunt de acord, e treaba ta, bafta ta, fii prudent, fa'ti o asigurare. Celelalte trei sunt: "intreruperi de circulatie", "suprimari de trenuri" si "pierderea legaturilor". Asa ca, fraierule, ia'ti matale bilet de la Salva la Vama Veche, noi te oprim pe camp la Ciulnita si te taxam pana unde te'am dus, ce vraji pe tine, sa ai pretentii sa ajungi la destinatie.

Sigur ca exista varianta "nu'ti convine, e tara plina de companii de maxi-taxi". Puteti incerca dar vazute din afara, acele microbuze par cosciuge pe patru roti. Stiu, daca nu'mi convine, pot sa merg cu masina proprietate personala. Dar Ministerul ala al Transporturilor nu lucreaza pentru mine ci pentru producatorii de bucsi, capete de bara, suspensii... unde mai pui ca petrolul a atins un nou pret record. Asa ca ia mai stati dracului acasa. In Congo.

PS: Nu v'am spus cum s'a terminat? Pai cum sa se termine? Purtatorul de cuvant a sunat directoarea, directoarea a sunat la biroul permise internationale, cucoana de la ghiseu a iesit cu zambetul amabil inghetat pe buze, doamna a intrat, a primit permisul si o replica pentru care unii dintre noi ar fi facut putina gargara la propriu, probabil: "De ce ne ingraditi munca?". Pardon?

PPS: de aceea, zic, Antena 3 are, cel putin de data asta, dreptate:



Later update:




Far later update: o persoană virtuală vine cu soluţii.