Am avut, preţ de câteva zile, un banner, în deschiderea blogului, un banner asemănător imaginii de mai sus, atrăgând atenţia asupra unei situaţii jenante în care sportul mondial şi olimpismul au fost puse de lumea politică şi interesele financiare globale. Era vorba despre avertismentul asupra regimului opresiv din ţara ce găzduieşte ediţia din acest an a Jocurilor , Republica Populară Chineză. Emil N, colegul nostru detaşat temporar într'o nobilă misiune la Buzău, a descoperit ieri bannerul şi, în calitatea sa de partener, a protestat împotriva prezenţei lui pe site, în nume, deci, colectiv. Greşeala ne aparţine, Sprâncenatule, aşa'i? Am pus bannerul acolo fără să consultăm întreaga echipă. Astfel că bannerul, iată, a dispărut.
Eu, însă, îl ataşez acestui post, sub, deci, nume propriu, pentru că, personal, continuu să cred (aşa cum am crezut încă de când Comitetul Olimpic Internaţional a nominalizat Beijingul drept gazdă a ediţiei 2008 a JO) că lucrurile nu sunt, din nefericire, acolo unde ar trebui să fie. Nu am să enumăr aici motivele afirmaţiei anterioare, ele sunt suficient de cunoscute.
Ceea ce am să spun, însă, este că, din punctul meu de vedere, Jocurile Olimpice nu trebuie puse la dispoziţia politicienilor.
Absenţa sportivilor în arenă iese din discuţie. Competiţiile trebuie să meargă, chiar dacă coubertainismul nu'i mai animă de multă vreme pe sportivi. Numai acel înotător dintr'un stat îndepărtat şi uitat de lume care termină ultima lungime de bazin cu zeci de minute în urma penultimului competitor mai crede că important e să participi. Deşi nici pentru el n'aş băga mâna în foc!
În dosul faimei olimpice stau contracte mari, traiectorie profesionistă sau imagine, y compris publicitate. Chiar şi pentru acel mult merdiatizat înfrânt...
Absenţa politicienilor din tribuna ceremoniei inaugurale nu va îmbunătăţi, probabil, foarte tare situaţia drepturilor civile în China. Prezenţa lor, în schimb, va legitima un regim în cel mai fastuos mod cu putinţă.
Asta cred - şi nu sunt singurul. Şi n'am spus nimic nou în tot ce am scris aici. Dar e părerea mea, m'am regăsit într'un curent de opinie, m'am asociat lui şi, chiar dacă, probabil, nu am câştigat, cred că cel mai important lucru este că particip.
În rest, citius, altius, fortius!
Update: Nu mai dau doi bani pe ONU în forma sa actuală (şi asta de vreo zece ani) dar salut anunţul micuţului Ban Ki-moon şi nu'l cred că din cauza agendei nu îşi găseşte două-trei ore libere!
Eu, însă, îl ataşez acestui post, sub, deci, nume propriu, pentru că, personal, continuu să cred (aşa cum am crezut încă de când Comitetul Olimpic Internaţional a nominalizat Beijingul drept gazdă a ediţiei 2008 a JO) că lucrurile nu sunt, din nefericire, acolo unde ar trebui să fie. Nu am să enumăr aici motivele afirmaţiei anterioare, ele sunt suficient de cunoscute.
Ceea ce am să spun, însă, este că, din punctul meu de vedere, Jocurile Olimpice nu trebuie puse la dispoziţia politicienilor.
Absenţa sportivilor în arenă iese din discuţie. Competiţiile trebuie să meargă, chiar dacă coubertainismul nu'i mai animă de multă vreme pe sportivi. Numai acel înotător dintr'un stat îndepărtat şi uitat de lume care termină ultima lungime de bazin cu zeci de minute în urma penultimului competitor mai crede că important e să participi. Deşi nici pentru el n'aş băga mâna în foc!
În dosul faimei olimpice stau contracte mari, traiectorie profesionistă sau imagine, y compris publicitate. Chiar şi pentru acel mult merdiatizat înfrânt...
Absenţa politicienilor din tribuna ceremoniei inaugurale nu va îmbunătăţi, probabil, foarte tare situaţia drepturilor civile în China. Prezenţa lor, în schimb, va legitima un regim în cel mai fastuos mod cu putinţă.
Asta cred - şi nu sunt singurul. Şi n'am spus nimic nou în tot ce am scris aici. Dar e părerea mea, m'am regăsit într'un curent de opinie, m'am asociat lui şi, chiar dacă, probabil, nu am câştigat, cred că cel mai important lucru este că particip.
În rest, citius, altius, fortius!
Update: Nu mai dau doi bani pe ONU în forma sa actuală (şi asta de vreo zece ani) dar salut anunţul micuţului Ban Ki-moon şi nu'l cred că din cauza agendei nu îşi găseşte două-trei ore libere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu