Haiku degetu'

Deci, buna ziua, sunt si eu masina 288 de la Taxi Club si as vrea, daca se poate sa fac o dedicatie aici la dumneavoastra, va multumesc si sanatate la copilasi si la toata familia care o aveti.

Deci, concret, mergeam si eu azi pe strada Grigore Alexandrescu - sarutari de manute si sotiei, apropo - si ma grabeam nevoie mare sa ajung in Caderea Bastiliei, de unde nu mai puteam s-o iau decat (ma scuzati) in spate, fiindca turna aia smoala acolo, fratioare. Da' io ma grabeam, normal, sa ajung pana acolo, ca aveam si eu daraverile mele, fiecare si le stie p'ale lui, eu intotdeauna am fost de parerea asta - si pe aia mica ati dat-o deja la cresa?

E, si in graba asta mare, ce vad? O jerpelitura de bicicleta pe drum! Deci da-i claxoane, claxoane, claxoaneeeeeeeee fara numar, sa se dea. Era loc si pe langa bicicleta, da' mai bine sa se dea de tot, ca si-asa ma enerveaza toti nesimtitii astia care se strecoara in trafic, sta-le-ar esapamentu' in gat sa le stea. Si, ce sa vezi - nici nu v-am intrebat, soacra mai sta cu dumneavoastra? - bicicleta nu s-a dat. Pai atunci normal ca te duci si incerci s-o lovesti, care n-ai fi facut la fel? E? Aud? Pai deci exact asa am zis si eu. Si aia de pe bicicleta, de colo (mai era si fata, ce draq cauta astea pe strada), imi zice "Te reclam!". Hai fa, dispari pana nu-ti dau cu levieru' una in coaste, toate proastele astea are gura mare, nu stie cum e sa muncesti pe taxiu, cu clientii ca zice sa nu fumezi si sa dai muzica mai incet, ca e sclifositi, zice ca nu le place manele, da' stiu io ca toti asculta in secret, ca de ce pui motorina si pe ei ii taxezi cu pret de benzina, pai ce, eu muncesc pe vise, taica?, cu balamucul care este pe strazi, pai numai eu stiu cat de greu e... Cu respect, sa ma scuzati, ma cheama de la dispecerat, da' va pupic si va mai sun eu!