Aşa; rămăsesem la isterie.Şi, după ce ca traficul ăsta nu se poate debarasa de maşini şi de şoferii-şoferiţele lor (btw, I just noticed the 7th in a row driving scholar, o fi epidemie?), pe bulevardul cu nume de brand naţional (maşină, că de maşini vorbeam), la oră de (frichi-frichi-bara-bara) maximă audienţă, hardughia de vidanjă se pune în mişcare de pe banda întâi (1, aia din dreapta, de lângă trotuar, colţ cu Slivestru) ca să se bage pe o perpendicoleră din (pe micile dumneavoastră ecrane) stânga (a Suvernirului, "conform la nomenclator").
O secundă m-am gândit la cele "Doo zile gunoier" ale lui Vladimir Ioan (citiţi-l, e unul dintre cele mai bune reportaje scrise în acest mileniu). Dar mi-era prea cald pentru uzul raţiunii, aşa că am răbufnit.
- Nu ar trebui s-o facă noaptea? îmi întreb copilotul, ridicând degrabă geamurile, într-o disperată încercare de a pune stavilă melanjului de CO2 şi gunoaie culese din tomberoanele în care noi, românii cu patalama de urbani, cu mândrie încă ne golim de-a valma tot ce e de aruncat de prin casă.
- Ei, nu, că ar trebui să le plătească niscai sporuri, îmi răspunde copilotul.
Ar trebui să fie un "risc" asumat de firma care câştigă licitaţia de recoltare a gunoaielor, indiferent de localitate. Dar caietul de sarcini a fost, probabil, redactat de viitoarea firmă câştigătoare. Până să trec totul din minte pe limbă, numai ce văd gunoierul ce atârna de coada maşinii lăsând pradă lui Newton albul şi scurtul rest de ţigară. Chiştocul. Fix pe mijlocul bulevardului. Dau dracului olfactiv şi cobor geamul să-l întreb de ce a făcut asta.
- N-am voie să o arunc aprinsă în maşină, îmi spune. Asta şi atâta l-a învăţat pe el Supercom SA. După cum arăta, sigur nu s-a apucat vinerea trecută de fumat...
PS: Sigur că nu-i singurul; sigur că mulţi aruncă pe jos nu numai chiştoace, sigur că oraşul are Porsche cu girofar dar insuficiente coşuri de gunoi...
O secundă m-am gândit la cele "Doo zile gunoier" ale lui Vladimir Ioan (citiţi-l, e unul dintre cele mai bune reportaje scrise în acest mileniu). Dar mi-era prea cald pentru uzul raţiunii, aşa că am răbufnit.
- Nu ar trebui s-o facă noaptea? îmi întreb copilotul, ridicând degrabă geamurile, într-o disperată încercare de a pune stavilă melanjului de CO2 şi gunoaie culese din tomberoanele în care noi, românii cu patalama de urbani, cu mândrie încă ne golim de-a valma tot ce e de aruncat de prin casă.
- Ei, nu, că ar trebui să le plătească niscai sporuri, îmi răspunde copilotul.
Ar trebui să fie un "risc" asumat de firma care câştigă licitaţia de recoltare a gunoaielor, indiferent de localitate. Dar caietul de sarcini a fost, probabil, redactat de viitoarea firmă câştigătoare. Până să trec totul din minte pe limbă, numai ce văd gunoierul ce atârna de coada maşinii lăsând pradă lui Newton albul şi scurtul rest de ţigară. Chiştocul. Fix pe mijlocul bulevardului. Dau dracului olfactiv şi cobor geamul să-l întreb de ce a făcut asta.
- N-am voie să o arunc aprinsă în maşină, îmi spune. Asta şi atâta l-a învăţat pe el Supercom SA. După cum arăta, sigur nu s-a apucat vinerea trecută de fumat...
PS: Sigur că nu-i singurul; sigur că mulţi aruncă pe jos nu numai chiştoace, sigur că oraşul are Porsche cu girofar dar insuficiente coşuri de gunoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu