27.4.07

raluca din noi

marturisesc cinstit ca eu n'am avut revelatia acestei morti. am avut'o, insa, pe aceea a faptului ca inteleg prea bine aceasta "viata", ce'a trait ea.

toata lumea s-a isterizat: vaaaai, a murit de epuizare.

nu! fata asta a murit pentru ca i-a fost frica sa iasa din rand, pentru ca a tipat, saraca, in e-mailul ala, ca nu mai poate, si nu mai putea! dar stii ce nu mai putea? nu mai putea sa se opreasca! si nu s-a dus nimeni s'o ia de par, de mana sau de orice, s'o'nchida intr'o casa, departe de lume, s'o hraneasca bine, sa'i puna filme bune de vazut si seriale oricat de tampite, sa'i arate ore intregi de video cu oameni pe strada, copaci, copii, musculite, martisoarele din romana, tigancile cu flori si tot ce dracu mai e cat de cat ok pe lumea asta! d'aia a murit!

a mai murit si pentru ca noi, ceilalti, toti (si sa n'aud ca nu'i asa, c'mon, cat de ipocriti sa fim?) alergam dupa cai verzi pe pereti, salarii mai mari, masini mai mari, case mai mari, pozitii mai inalte in societate si niste carpe mai bengoase! alergam dupa aprecierea celorlalti si e vina noastra, a tuturor, ca valorile noastre sunt atat de mici si meschine precum etichetele de la MNG si zara si LV sau CC ori emblema masinii.

raluca n'a murit. a fost omorata. eu am omorat'o! si tu! si tu! noi toti! am omorat'o pentru ca i-am pus "arma" in mana, am invatat'o cum sa apese pe tragaci, nu i-am spus ca poate fi letal si, nu in ultimul rand, pentru ca la finalul acestei farse nu i-am luat "arma" din mana si nu i-am spus ca'i o gluma proasta ci ne'am uitat senini cum moare ba chiar am facut si poante pe tema asta - vezi colegii care o sunau si faceau misto de ea ca'i la birou sambata

tu de cate ori ai intors capul si ti-ai spus "nu e treaba mea?", ha? de cate ori te'ai oprit pe strada sa'ntrebi ce'a patit pe cineva care plange? eu m'am oprit. dar de mult prea putine ori.

in fine, cate raluca stroescu trebuie sa mai moara ca sa ne pese? nu, nu de programul NOSTRU incarcat, nu de noi, tot de noi, egoisti si egocentrici ce suntem! sa ne pese de cei de langa noi!

deci?

6 comentarii:

  1. Ma gandesc la cei care au murit la revolutie si apoi la Raluca.
    Oare ne mai amintim pentru ce au murit ei?
    Cei dintai, ca si Raluca de altfel, pentru un trai mai bun.
    17 ani dupa si nu mi se pare ca s-a schimbat ceva. aceleasi marii cu alte palarii, pare-mi-se mai afurisiti, cu o manipulare mai subtila.
    Raluca a murit pentru un trai mai bun, ca sa si faca un rost in tara pentru care au murit alti tineri ca ea mai demult.
    Oare o sa tinem minte pentru ce au murit copiii astia sau o sa ne lasam pe mai departe prinsi in minciunile celor care au pretentia ca ne "conduc"?

    RăspundețiȘtergere
  2. eu cred, cu riscul de a fi considerat misogin, ca raluca nu era intreaga la cap. sunt si alte cazuri in care tineri ambitiosi au strins bani ca sa traiasca mai bine si... pac, gata, konetz filma. un fost amic de al meu a tras citiva ani ca un caine ca sa isi ia un bmw si la prima iesire la mare a bagat 200 si a intrat cu masina intr-un pom. ma intreb care erau idealurile rlucaai, a vorbit cineva despre asta? ce vroia ea cu 2000 de euroi pe luna? sa leviteze?

    RăspundețiȘtergere
  3. O floare pentru Raluca

    Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
    Trimite asta mai departe. Noua ne pasa
    Pentru cei care nu stiu inca: sediul firmei E&Y se afla in la adresa

    Forum 2000 Building, nr. 75
    Strada Dr. N. Staicovici , Sector 5
    Tel.: (40) 21 402 4000
    Fax: (40) 21 410 4965

    Cladirea se afla langa Casa Poporului, Statia de metrou Eroilor si apoi pe strada Doctor Staicovici in jos,(langa Arenele BNR) sau linia de autobuze 385.
    Tot in acea cladire se mai gasesc firmele BANCA DI ROMA, RCS &RDS asta pentru identificare rapida!

    http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/04/o-floare-pentru-raluca.html

    RăspundețiȘtergere
  4. ptr anonim

    Mai bine ramaneai asa cum ai scris... "anonim".

    RăspundețiȘtergere
  5. Dupa ce mintile noastre au fost atata vreme spalate, curatate si lustruite cu formule de admiratie a muncii, a pozitiei sociale, a carierei si salturilor ierarhice, se simte nevoia presanta a unei apologii temeinice a lenei. Cineva trebuie sa isi asume rolul de cruciat in lupta de convertire la dreapta credinta a tihnei, a ragazului de dragul ragazului, a facutului de nimic (dolce far niente). Cineva trebuie sa improaste cu noroi pe toti cei care isi muncesc zilele fara sa le traiasca, cineva trebuie sa infiereze ipocrizia carieristilor si putreziciunea capetelor gaunoase care nu fac nimic altceva decat planuri de escaladare a ierarhiilor. Cineva trebuie sa fie misionarul unei lumi pe de-a-ntregul purificata de flagelul trudei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma numesc Raluca. Si da muncesc, ca oricine de pe lumea asta, mai mult sau mai putin si chiar lucrez intr-o corporatie. Sunt responsabila pentru mine, nu ascult de mama si tata,nu ascult de prieteni, imi fac viata cum vreau. O sa mor, stiu, dar nu constientizez. Dar nu o sa mor de munca, munca e doar un instrument. Cat priveste restul lumii,ea ma priveste si eu la fel. Oare se va schimba ceva?

    RăspundețiȘtergere