Blogureşti. Despre şi cu Bucureşti.

Tata se laudă la toată lumea că fiu-s'u ăl dăştept, mânca-l-ar mama, e la Bucureşti. Nu că ar citi din când în când o carte, nu că s-ar duce la teatru sau film sau Ateneu sau pe la muzee (altele decât cel al Literaturii în a cărui pivniţă se scriu versuri pe dosul etichetelor de bere dezlipite mai uşor decât ochii bătrânelor genii din decolteurile tinerelor aspirante). "E suficient să te freci de afişele de pe pereţi şi te-ai ales cu ceva cultură", zicea tata.
Uneori am impresia că trăim pentru a trăi în Bucureşti. Nu că ăsta ne-ar fi devenit ţelul suprem al vieţii ci pentru că, mai mărunţi şi fără amplitudinea unui Mircea Badea (bucureştean şi el, de altfel), viaţa cu Bucureştii la braţ ne ocupă tot timpul. Şi, la schimb, ne goleşte buzunarele. La schimb, ne umple sufletul. La schimb, ne stoarce vlaga. La schimb, ne bucură ochiul masculin. La schimb...
Cu Mitică, Micul Paris, Casa Poporului, străzile umbroase din spatele Radioului public & naţional, cu aurolaci, cu...
Gata, destul.
Blogureşti. Un blog despre şi cu Bucureşti. Pentru că nu-l mai suportăm dar nu putem fără el!