
19.6.07
Strada Apusului (episodul trei)

Sa nu crezi in greci...
Tze fatzi, nenicule, aitzi? Tzine, fratzicule, un picutz de asta bastonul. Tzine bine, sa nu se dezlipeasca de tine!
Care mai merge la Paralia, frate?
Hey, PR, liţăchiţălău
De la Camera de Comert si Industrie a Bucurestilor primesc un comunicat de presa genial, despre Forumul cu tema: „Investiţii pentru dezvoltarea durabilă a regiunii Bucureşti-Ilfov“. Bun, ne intereseaza. Mai ales ca nu suntem singurii care dam, prin infrastructura, in gropi si p-orma scriem de ele.
Asadar citesc. Si citesc. Si continuu. Si astept sa aflu despre ce investitii e vorba. Dar mi se spune ca a fost semnat un protocol intre CCIB si ADRBI (lamuriti-va aici), cu un profund caracter pragmatic, pentru un mediu de afaceri stabil, coerent şi transparent, favorabil dezvoltării durabile... Mediul de afaceri prezent la Forum a putut lua cunoştinţă... Stop!
Si, totusi, nu am inteles unde e stirea din titlul comunicatului de presa! Care suna asa: Bucureştenii aşteaptă cu nerăbdare investiţii în infrastructură.
Lads and gents, ca sa conchida PR-ul de la CCIB: Acţiunea din 15 iunie poate fi socotită un real succes.
Onoare muncii!
A bon arrêteur, adieu!
Paranteza: in alte parti, pusul in dificultate a presedintilor (in devenire sai suspendati) nu este apanajul realizatorilor tv; se pun singuri - si asta le ridica, pana la urma, cota de popularitate; greseste, e de-al nostru, el e omul nostru. Paranteza inchisa. Asta n-are nici o legatura cu cele spuse in acest paragraf-paranteza.
Sase din cele 26 de emisiuni proprii ale France 5 nu vor mai fi produse din sezonul viitor pentru ca, explica unul dintre sefii televiziunii, "incercam sa ne conservam capacitatea inovatoare". Ei, PR-ii de la Bucuresti nu au ajuns inca la asemenea subtilitati. Paranteza rautacioasa, nu?
PS: Technorati va ajuta sa aflati ce vraji a mai facut liberatatea presei in Franta, de cand cu Sarko in prim plan! Iar (in alta ordine de idei) BBC publica o harta interactiva a atentatelor de la Bagdad.
18.6.07
Strada Apusului (episodul doi)
Am ajuns pe la 9 seara acasă şi am dat fuguţa să văd cum arată strada. Cu părere de rău, trebuie să recunosc că au lucrat la ea. Din păcate. Pentru că, dacă n-ar fi lucrat, mâine eu şi restul riveranilor am fi putut ieşi la plimbare cu maşinile prin oraş. Acum, asta e aproape imposibil. E posibil dacă-ţi aduci o rampă de acasă. Au săpat şi mai mult! Au scos toate bordurile! Acum, diferenţa de nivel între fostul spaţiu verde al blocului pe care ne parcăm cu toţii maşinile (ca nişte adevăraţi iubitori de verdeaţă ce suntem) şi stradă este de minim 50 de centimetri, adică un mizilic pentru un Range Rover, să zicem. Acum avem o insulă plină cu maşini care aşteaptă asfaltarea pentru a se mişca din loc (aviz micilor afacerişti: veniţi mâine dimineaţă cu o pereche de scânduri solide şi puteţi să vă umpleţi de bani). La mine mai e cum mai e; pot, dacă fac nişte manevre dibace să ies printr-o cărare, trecând peste ruinele fundaţiei unui (probabil) chioşc în care s-a vândut suc la dozator. Pentru ăilalţi amărăşteni e mai nasol, că au râpă-n spate şi cratere-n faţă. Singura alternativă e un buldozer care fie să niveleze, fie să ia pe sus.
Dacă suntem dobitoci! Am acceptat că au întors strada cu fundul în sus fără nici un pic de avertisment, da' măcat puteau să zică după aia: băi, dobitocilor, noi am săpat acilea, da' nu ne-a ajuns, mai săpăm, aşa că mutaţi-vă, mai, boilor, loganurili mai hacana. Nu!
Dar băieţii nu numai că au săpat vârtos. Vreun şef de şantier şi-o fi dat seama că barierele din burdufuri de plastic nu împiedică, de fapt, nici un conducător auto care se respectă să intre pe stradă, aşa că au folosit molozul pentru ridicarea unui obstacol serios lângă intersecţia străzii cu bulevardul Iuliu Maniu. E bine. Mâne fac poze şi, doamne-ajută!, luna asta o să mă pot plimba cu maşina.
În rest, e linişte. Bine, nu ştiu câtă linişte e pe timpul zilei, când sunt plecat la muncă. Las toată suferinţa, toţi decibelii şi toate trepidaţiile în cârca pensionarilor, săracii de ei, care acum au un motiv serios să şpioneze pe fereastră. Mă gândesc chiar să adun semnături pentru un memoriu adresat primăriei, în vederea transformării străzii în zonă pietonală. Ar fi haios, nu?
Cum ma va crestina Nassim Ben Iman
Bun. Asadar: nascut musulman, intr-o tara araba, stabilit in Germania, neadmis la scoala de terorism, convertit la crestinism, caut Romanie sa o evanghelizez dupa experiente similare in India si Cuba.
De fapt, a descopeirt-o, deja: "In Romania este o adevarata aventura cu Iisus", scrie Nassim. Si povesteste despre cum s-au intamplat minuni in cateva "sate de tigani" prin care a trecut: o tumoare lecuita si o vedere redobandita - prin rugaciunile sale.
Si gata! Nu mai am rabdare. Pot accepta multe lucruri, pot intelege ca oameni disperati (pe care statul nu stie sau nu poate sa-i ajute - sau care, pur si simplu, nu stiu / nu inteleg sa se lase ajutati) isi gasesc refugiul in vorbele pline de piosenie ale unui evanghelist. Sau in litera plina de speranta a Bibliei. Pot intelege si transformarea spirituala a unui tip care, in timp ce se pregatea sa devina islamist kamikaze, descopera ca, de fapt, crestinismul ii incalzeste sufletul si ii ofera un rai mai generos decat cel al lui Mahomed in care il asteapta 99 de fecioare (acuma, la drept vorbind, n-am inteles niciodata la ce-i mai foloseste, cat timp tocmai ce s-a facut zdrente in ultimul atentat sinucigas la care a participat). Pot sa fiu de acord cu multe lucruri pe lumea asta care nu seamana intocmai cu Weltanschaung-ul meu. Dar ceva nu-mi iese la socoteala cu acest Nassim Ben Iman!