Am crezut multă vreme că italienii şi'au găsit cu România pe unii peste care să se descarce şi ei, că prea erau râsul eurocurcilor. Bun, comasam această bănuială cu realitatea irefutabilă că nu există ex-post-fascişti, dar asta era o răutate, doar. Şi, ca să fiu sincer, l'am cunoscut, undeva pe strada Mihăileanu (aia, celebra, cu casa preşedintelui), pe Gianluca, patronul italian al unei afaceri cu bar, vinuri de colecţie, motoare de esenţă fină şi maşini rare. L'am îndrăgit din prima, ca pe orice distrugător de stereotipuri.
Aşa că am cam strâmbat din nas la toate politicianismele de prost gust din ultima vreme ale cizmelor. Azi l'am descoperit, însă, taaaaaare ofuscat pe "Il Cavaliere" (domnu' Năstase, aşa i se spune şi in private?), încât, după ce premierul italian a decis să joac rolul avocatului pentru dictatorul Robert Mugabe, americanii au sărit să îi aducă o prăjiturică, doar-doar nu mai exportă brânză stricată!
Păi, dom'le, hello, mr. Dubbya Bush!, how are you today, nu ştiaţi că italienii (Gianluca, scusi!) nu se împacă deloc cu gândul că pot fi ironizaţi? Păi vă explic eu acuşica.
Mai întâi traducerea.
Media Markt este cel mai important lanţ de electronice din Germania. Televizoare, uscătoare de păr, telefoane mobile und so weiter, und sofort...
Media Markt are de câţiva ani un serial de reclame în care, cu multă autoironie (unii ar spune că's făcute de evrei, reclamele, dar şi asta e răutate gratuită), trag de şi înspre orice defect asociat propriei naţii pentru a convinge că preţurile de la MM sunt cele mai... Reclamă. Cu succes.
Mesajul final al reclamei este următorul: Media Markt - că doar nu's tâmpit (să cumpăr din altă parte).
Şi a venit vremea Campionatului European de fotbal. Ma si, certo!
Şi, acum, traducerea: domul, corespunzând clişeelor despre italieni (şi dacă nu credeţi citiţi asta) se plimbă prin magazin.
"Un bărbat... în sfârşit, un bărbat. Ştii ceva? Când tu să cumperi vrei un televizor, de exemplu pentru a te uita la fotbal, ai nevoie întotdeauna de un bărbat. De ce? Numai un om ştie corect despre tehnică şi despre fotbal. Femeile nu ştiu despre... nici una... nimic..."
Moment în care trece o vânzătoare blondă.
"Un attimo. Scusi. Mă scuzaţi. Aţi putea să mă ajutaţi cu aceste aparate? Sunt total pe lângă!"
Iar la final, mesajul companiei.
Şi încă unul:
Toni al nostru (contribuie la alegerea numelui şi celebritatea vârfului de atac al lui Bayern Munchen, probabil) se plânge că, de când cu Euro, nemţii "au luat'o razna" şi cumpără în draci toate televizoarele cu ecran lat şi "die lepetope". "Dar italienii", zice Toni, "ce cumpără italienii? Cumpără arbitrii!"
Buuuun.
1. Ce ar fi fotbalul european fără tifosi? Când spui fotbal, când spui campionatul european de fotbal, spui Italia. Spui tifosi. Acest Luca e bine ales.
2. Casanova era italian? Era! Le plac italienilor blondele? Le plac! Sunt ei misogini? Sunt? Nu ştiu, nu mă pronunţ dar am auzit câte ceva. De exemplu, că le'au dat destul de târziu femeilor drept de vot. Acuma, să fim sinceri, nici nu era nevoie. Italianul, când merge să voteze, în duminica alegerilor, votează, oricum, după cum i'a dictat soacra, la ieşirea de la biserică.
3. Arbitri... Păi ce, e minciună? Nu au retrogradat'o mai an pe Juventus?
Buuuun.
Ce mi'au zis italienii? Ambasadorul Italiei la Berlin a cerut, pur şi simplu, boicotarea lanţului Media Markt. Cam ca şi chinezii, când cu boicotarea Carrefour după ce torţa olimpică a fost pretext pentru a atrage atenţia asupra dictaturii de la Beijing. Iar asemănarea dintre China şi Italia nu se termină aici. Roma, în timpul guvernării Romano Prodi, a vrut să ceară înregistrarea tuturor blogurilor la registrul comerţului şi achitarea unei taxe de blogger, ca şi cum ar fi vorba despre o activitate lucrativă, aducătoare de profit!
Nu ştiu de ce, dar îmi pare că Italia are parte de cele mai proaste Guverne de la invazia americană (and I mean vremea lui Mussolini) încoace! De când au fost luate în colimator gunoaiele din Napoli şi difuzate de toate canalele de televiziune din lume, Italia pare o ţară în stare de asediu - culminând cu acest ministru Maroni, care, profitând de criza romilor, vrea să renegocieze acordurile de liberă circulaţie. Ci fermiamo la porte dalla patria, compagni!
Aşa că am cam strâmbat din nas la toate politicianismele de prost gust din ultima vreme ale cizmelor. Azi l'am descoperit, însă, taaaaaare ofuscat pe "Il Cavaliere" (domnu' Năstase, aşa i se spune şi in private?), încât, după ce premierul italian a decis să joac rolul avocatului pentru dictatorul Robert Mugabe, americanii au sărit să îi aducă o prăjiturică, doar-doar nu mai exportă brânză stricată!
Păi, dom'le, hello, mr. Dubbya Bush!, how are you today, nu ştiaţi că italienii (Gianluca, scusi!) nu se împacă deloc cu gândul că pot fi ironizaţi? Păi vă explic eu acuşica.
Mai întâi traducerea.
Media Markt este cel mai important lanţ de electronice din Germania. Televizoare, uscătoare de păr, telefoane mobile und so weiter, und sofort...
Media Markt are de câţiva ani un serial de reclame în care, cu multă autoironie (unii ar spune că's făcute de evrei, reclamele, dar şi asta e răutate gratuită), trag de şi înspre orice defect asociat propriei naţii pentru a convinge că preţurile de la MM sunt cele mai... Reclamă. Cu succes.
Mesajul final al reclamei este următorul: Media Markt - că doar nu's tâmpit (să cumpăr din altă parte).
Şi a venit vremea Campionatului European de fotbal. Ma si, certo!
Şi, acum, traducerea: domul, corespunzând clişeelor despre italieni (şi dacă nu credeţi citiţi asta) se plimbă prin magazin.
"Un bărbat... în sfârşit, un bărbat. Ştii ceva? Când tu să cumperi vrei un televizor, de exemplu pentru a te uita la fotbal, ai nevoie întotdeauna de un bărbat. De ce? Numai un om ştie corect despre tehnică şi despre fotbal. Femeile nu ştiu despre... nici una... nimic..."
Moment în care trece o vânzătoare blondă.
"Un attimo. Scusi. Mă scuzaţi. Aţi putea să mă ajutaţi cu aceste aparate? Sunt total pe lângă!"
Iar la final, mesajul companiei.
Şi încă unul:
Toni al nostru (contribuie la alegerea numelui şi celebritatea vârfului de atac al lui Bayern Munchen, probabil) se plânge că, de când cu Euro, nemţii "au luat'o razna" şi cumpără în draci toate televizoarele cu ecran lat şi "die lepetope". "Dar italienii", zice Toni, "ce cumpără italienii? Cumpără arbitrii!"
Buuuun.
1. Ce ar fi fotbalul european fără tifosi? Când spui fotbal, când spui campionatul european de fotbal, spui Italia. Spui tifosi. Acest Luca e bine ales.
2. Casanova era italian? Era! Le plac italienilor blondele? Le plac! Sunt ei misogini? Sunt? Nu ştiu, nu mă pronunţ dar am auzit câte ceva. De exemplu, că le'au dat destul de târziu femeilor drept de vot. Acuma, să fim sinceri, nici nu era nevoie. Italianul, când merge să voteze, în duminica alegerilor, votează, oricum, după cum i'a dictat soacra, la ieşirea de la biserică.
3. Arbitri... Păi ce, e minciună? Nu au retrogradat'o mai an pe Juventus?
Buuuun.
Ce mi'au zis italienii? Ambasadorul Italiei la Berlin a cerut, pur şi simplu, boicotarea lanţului Media Markt. Cam ca şi chinezii, când cu boicotarea Carrefour după ce torţa olimpică a fost pretext pentru a atrage atenţia asupra dictaturii de la Beijing. Iar asemănarea dintre China şi Italia nu se termină aici. Roma, în timpul guvernării Romano Prodi, a vrut să ceară înregistrarea tuturor blogurilor la registrul comerţului şi achitarea unei taxe de blogger, ca şi cum ar fi vorba despre o activitate lucrativă, aducătoare de profit!
Nu ştiu de ce, dar îmi pare că Italia are parte de cele mai proaste Guverne de la invazia americană (and I mean vremea lui Mussolini) încoace! De când au fost luate în colimator gunoaiele din Napoli şi difuzate de toate canalele de televiziune din lume, Italia pare o ţară în stare de asediu - culminând cu acest ministru Maroni, care, profitând de criza romilor, vrea să renegocieze acordurile de liberă circulaţie. Ci fermiamo la porte dalla patria, compagni!
