Stimați blogureșteni,
V-am povestit că îmi place să ies în natură ori de câte ori am ocazia. Vara mai ales, cum vine weekend-ul, țuști în mașină și dau fuga pe Valea Prahovei să mă bucur de frumusețile patriei. De multe ori, mă aventurez și la mare. Zilele trecute, pe când mă întorceam dintr-o mini-vacanță nonconformistă în Vama Veche, am fost deviat de poliție pe un drum județean, din cauza unui accident produs pe autostradă.
Ei bine, a fost ocazia perfectă pentru mine de a observa direct viața locuitorilor primitivi ai țării, pe care noi, cei ce muncim din greu, suntem siliți de acest stat socialist să-i ținem în spate. Pe drum, am oprit într-un sat, în fața unui mic supermarket intitulat „Magazin universal”, pentru a cumpăra apă plată. În fața magazinului, sub o umbrelă, moțăiau trei țărani îngălați, iar vizavi de ei, două femei îmbrobodite spărgeau semințe și iscodeau fără nicio jenă automobilul meu cu numere de București.
În magazin, o altă femeie, cu ochelari, așeza niște saci de cartofi într-un colț. Am avut surpriza să constat că nu se poate plăti cu cardul și că singura apă plată de vânzare era grețosul Izvor al minunilor. După ce am ieșit din magazin, am pornit cu mașina încet prin așezare, uitându-mă în stânga și în dreapta, în încercarea de a studia acest loc exotic. Ca urmare, iată principalele observații:
- Nimeni nu muncea (în afară, poate, de vânzătoarea de la magazin).
- Întreaga populație era încălțată cu papuci chinezești oribili. Chiar și popa era în papuci.
- Iarba era netăiată și multe garduri nevopsite.
- Nu am găsit nicio rețea de wifi.
- În afara drumului principal, care tăia localitatea în două, drumurile laterale erau neasfaltate.
- Peste tot circulau diverse animale domestice, care își făceau nevoile pe unde apucau.
- Nu am găsit nici bancomat.
Așadar, numai lucruri urâte. Singura bilă albă pe care aș putea s-o dau vieții la țară ar fi faptul că parcarea era, aparent, gratuită.
Dar era ceva ce aveau din belșug în satul ăsta: copiii. Colcăia de copii pe ulițe. Copii și mame împingând cărucioarele printre bolovanii de pe drum. Atunci mi-am dat seama: fac copii pe bandă rulantă ca să încaseze alocațiile și indemnizațiile pentru care plătesc eu muncind zi de zi. Și am simțit dintr-o dată o durere ascuțită la piept, acolo unde țineam cardul, căci, deși nu exista nici internet, nici bancomat, parcă cineva îmi golea încet dar nemilos contul curent. Erau ei, puradeii și mamele lor perfide, ei îmi furau banii. Mi-a venit dintr-o dată să opresc mașina, să ies, să-i apuc de picioare pe copii și să-i scutur urlând: „Dați-mi banii!”. Și chiar cred că le-ar fi căzut bancnote din pamperșii lor umflați, miciile scârbe profitoare! Dar satul s-a terminat și m-am trezit conducând pe contrasens, de-a lungul unui câmp de floarea-soarelui. Aveam lacrimi în ochi și-mi tremura buza inferioară.
A fost îngrozitor...
După ce-am ajuns acasă, am făcut rapid două dușuri săpunindu-mă cu Protex și apoi am ieșit în Centrul Vechi. Doar după câteva ore în această oază de civilizație, normalitate și cultură urbană am reușit să gândesc limpede din nou și mi-am dat seama ce trebuie să facem. Trebuie să ridicăm niște ziduri de cel puțin trei metri înălțime în jurul acestor enclave de barbarie și sărăcie. Trebuie să ne protejăm valorile și mai ales plusvaloarea. De altfel, zidurile îi vor proteja pe turiștii străini de priveliștea deplorabilă a hoardelor de copii care se împotrivesc sfintelor idealuri ale neo-liberalismului.
Vă sfătuiesc să-l votați la următoarele alegeri pe domnul Mihai-Răzvan Ungureanu (pentru prieteni MRU). Dl MRU este singurul care a dovedit că este dispus și capabil să pună stavilă fluviului vicios de risipă care curge dinspre buzunarele noastre, ale celor educați, spre milogii care așteaptă cu mâna întinsă pomeni sociale. El e gata să-i pună la treabă, așa cum a făcut-o și în scurtul lui mandat, atunci când le-a zis vreo două puturoaselor de babe care stăteau ca nesimțitele în case, așteptând să vină autoritățile să dea la o parte munții de zăpadă. Rușine să le fie acestor ființe parazitare din cauza cărora jandamii ajung obosiți la mitinguri și nu mai au vlagă să le dea în cap eco-teroriștilor.
Strașnic bărbat, dl MRU! Pe mine mă hipnotizează mereu cu ochii lui mici și fără de astâmpăr, în care citesc dorința de mai bine, credința în valorile tradiționale, ortodoxe, combinată cu înțelepciunea unui om care a citit multe stenograme lingându-și degetele de caviar. Singurul lui defect este originea moldovenească, dar nu putem fi toți perfecți.
Închei cu un citat din însuși dl MRU, un citat care ar trebui să ne dea de gândit: „Nu poti să ceri să trăieşti ca în capitalism având reflexe socialiste. Nu poţi să trăieşti ca-n capitalism în socialism”.
Doamne-ajută!
Al dumneavoastră,
Cecil Daniel Cositoreanu
