Aicha, fiică de magnet

Aicha Malik. Are 21 de ani. Are "a proposal for me".
Nu intru în detaliile afacerii, nu vreau să mi'o furaţi.
Vreau doar să spun că fetiţa, biata fetiţa, mi'a smuls o lacrimă. Şi m'a pus pe gânduri.
Înainte de a se prăpădi, pe 12 februarie 2000, domnul Malik, tatăl Aichei, " was a highly reputable business magnet".
Dar biata fetiţă a mai avut parte de o nenorocire: "My mother died when I was just 4 years old", and since then my father took me so special".
Ah, ah, perversă mică...
Partea care m'a înduioşat cel mai tare vine la final - fetiţa, biata fetiţă, trădată de soartă, vrea să ştie un lucru: "Can you honestly help me as your daughter?"
Acuma, spuneţi şi dumneavoastră ce aş putea să şi fac? Dacă aţi fi în locul meu, v'ar lăsa inima să'i daţi o asemenea lovitură, o alta în plus, sărmanei fiice a defunctei doamne Malik şi defunctului ei văduv domnul Malik?

Mitică, naţionalul

Un deceniu întreg, cel de după căderea lui Ceauşescu, s'a plâns ţara că politica se face la Bucureşti, cu şi de către Mitici. A urmat guvernarea Năstase, când de frâie s'au agăţat cei din "Grupul de la Cluj". Că n'au fost singuri e adevărat. Dar au avut ministere-cheie. Rus la Interne şi Administraţie, de exemplu. Ceea ce a lăsat în urma sa Ioan Rus nu a fost nicidecum o România mai sigură şi mai eficientă. Nici când a venit Blaga la MIRA nu s'a schimbat mai nimic. Şi, tot aşa...

Acum avem premier ardelean. Wow. Miticilor, păzea!

Emil Boc a decis să schimbe echipa lăsată de Călin Popescu Tăriceanu. Politic vorbind, lucrurile au o noimă.
Marele om de stat nu a avut, însă, nici o clipă intenţia să ne spuie că nu are încredere în oamenii găsiţi la Palatul Victoria ci a strigat cât l'au ţinut bojocii partitura crizei, a bugetelor de austeritate, mă rog, ştiţi ce spun.
Ca atare, a decis să dea afară 130 de oameni şi a adus, la schimb, 60 de clujeni. Minunat. Acolo, la ei acasă, zice'se, ar fi făcut treabă bună împreună. Poate le iese şi la Bucureşti. Probabil că sunt şi nişte oameni geniali, cei mai capabili pe care ţara îi are, la ora asta. Zic poate, nu dau cu parul.
Dar nu înţeleg în ruptul capului - şi, asta, nu pentru că am avut mereu probleme cu ştiinţele exacte - cum se vor reduce cheltuielile de la buget prin decontarea lunară a 60x4 bilete de avion (dus-întors) între Cluj şi Bucureşti.

Acuma, dacă turcul de la Azomureş se gândeşte el bine şi descoperă undeva, într'un sat de lângă Bucureşti, un bănăţean atât de genial şi capabil încât vrea să'i propună un job la firma sa, potenţial major contributor la finanţele publice, o să pot să beneficiez, de la bugetul de stat, de patru bilete de avion (dus-întors) între Târgu Mureş şi Bucureşti?